Rememorare

Eram liberi, disponibili pentru tot felul de experiențe, eram prima generație românească necondiționată de un obiectiv istoric de realizat.

Mircea Eliade

În prima jumătate a anului 1957, aveam 14 ani, au venit la noi acasă un grup de arhitecți prieteni ai părinților mei. Dinu Hariton, al doilea soț al mamei mele, era arhitect. Erau: Tedy Economu, „Patronul”, cum i se spunea, Gipsy Porumbescu cu Liliana Dinescu, soția sa, Ștefan Gane, Mimi Droc, Dan Rădulescu, Virgil Nițulescu, arhitect hărăzit și foarte cultivat, care mi-a fost șef și mentor după terminarea facultății, la Proiect București, unde fusesem repartizat.
La sfârșitul lunii ianuarie, se anunțase rezultatul concursului pentru Opera din Sidney, primul mare concurs de arhitectură organizat de UIA¹, câștigat de arhitectul danez Jorn Utzon (1918-2008). Acesta era subiectul principal al discuțiilor aprinse care aveau loc la noi în casă de cel puțin 4-6 ori pe an, când se reuneau cei mai sus enume