ACUM, AICI, ACOLO un accelerator de idei

Pavilionul României propune un accelerator de idei care aduce în prim-plan discursul despre inovație și colaborare. Vizitatorul este invitat să experimenteze spațiul într-o manieră interactivă, sub forma unui parcurs de brainstorming, în căutarea unor idei noi despre viitorul incluziv. Pavilionul prezintă conceptul unui viitor colaborativ prin inovație, invenție și activare, suprapunând două planuri aparent diferite, reunite tocmai de ideea de colaborare între domenii, discipline, grupuri sociale și generații.
Primul plan este o schiță a Invențiilor pierdute, artefacte originale create în urma cercetării și colaborării de către diferiți inventatori români de la începutul secolului al XX-lea, mulți nefiind recunoscuți la vremea lor. Ne propunem să readucem în atenție aceste laboratoare ale viitorului de odinioară, în timp ce ne punem întrebarea în ce măsură suntem capabili, în prezent, să identificăm valoroasele inovații pentru viitor care pot fi deja prezente, neobservate, în jurul nostru. La o privire în profunzime asupra artefactelor trecutului, am realiza, poate, că unii dintre înaintașii noștri erau foarte conștienți de ceea ce va avea de înfruntat viitorul lor. Ne place să credem că noi putem face la fel.
Al doilea plan este o serie de Pedagogii laterale ce cuprinde o sută de studii de caz în cadrul cărora sunt prezentate și analizate proiecte create de echipe de arhitecți, designeri, urbaniști, sociologi, antropologi, economiști, dar și diferiți alți actori din mediul politic și administrativ. Scopul său este acela de a exemplifica modul în care orientarea colaborativă și interdisciplinară a lucrărilor generează metode noi de educație pentru un viitor participativ și incluziv. Toate au fost dezvoltate prin cercetare, activare, dialog și negociere, aceasta reprezentând o practică nouă determinată de o schimbare radicală în cadrul paradigmei consumeriste client-designer. Aceste acțiuni sunt reprezentative pentru un tip de practică emergentă în arhitectura și designul din România, dezvoltată în ultimii 15 ani și caracteristică pentru evoluția societății civile autohtone.
Secția Invenții pierdute este plasată sub semnul memoriei, o istorie adesea surprinzătoare. O mașină electrică din 1904, masivă însă oarecum elegantă și încă funcțională, prima mașină aerodinamică din lume cu tracțiune integrală, realizată în anii 1920, diferite alte dispozitive și invenții mecanice și electronice realizate prin reciclare, dispozitive de lucru în câmp radioactiv, tehnologii rapide pentru construcția de locuințe modulare, sociale și accesibile realizate prin colaborare, toate create cu aproape un secol în urmă și ignorate, timp de atâția ani, de oameni și istorie. Pe de altă parte, Pedagogiile laterale aduc în discuție probleme actuale, dar și soluții referitoare la incluziunea socială, spațiul public contemporan, agricultura urbană, comunitățile vulnerabile, acțiunile umanitare, acțiunile politice și sociale în cadrul cărora arhitecții și designerii sunt implicați activ pentru a transforma domeniul de practică, dar și pe cel al spațiului și al calității vieții. Dacă viitorul nostru este urban, cât de adecvate sunt actualele noastre răspunsuri în ceea ce privește un viitor mai durabil? Deși ocupă mai puțin de 2% din suprafața Pământului, orașele sunt responsabile pentru 75% din consumul de resurse naturale și pentru 50% din deșeuri, la nivel global. Prin urmare, va fi nevoie nu doar de tehnologii avansate, ci și de o schimbare radicală de mentalitate prin care actualul „consumator” să devină un contributor, un activator, un reciclator. Studiile arată că un procent impresionant de resurse poate fi economisit dacă principiile circularității, reciclării și sustenabilității sunt prevăzute în faza de proiectare. Prin urmare, trebuie să găsim opțiuni și alternative, iar cele 100 de Pedagogii laterale sunt exact exemple alternative și educaționale implementate prin colaborare, cercetare și implicare socială. Aici, arhitecții, designerii și urbaniștii acționează în calitate de facilitatori, fiind pe deplin conștienți că practica lor profesională este valabilă doar dacă este inclusă într-un context și aduce în discuție valori etice și critice.
Expozițiile Pavilionului României, atât cea din Giardini, cât și cea din Cannaregio, unde am amenajat o Grădină Instant, dezvăluie un discurs despre idei, tehnologii, artefacte și acțiuni aflate în faza de flux inițială, care definește momentul premergător găsirii ideii, Soluției, Inovației. Acționând ca un mood board spațial, pavilionul oferă câteva ingrediente conceptuale și le poziționează pe un traseu ce amintește de practica cognitivă contemporană a co-gândirii urmată de co-acțiune. ACUM și AICI sunt imperativele inovării, făcând apel la un tip de inovație ce poate veni doar din colaborare și relații complexe, și care vizează transformarea mediului existent pe o bază etică. Potrivit lui Steven Johnson, istoric al inovării: „Luăm ideile pe care le-am moștenit sau le-am distrus și le punem împreună în forme noi”. Prezentul, trecutul și contextul mai larg - care este ACOLO, în viitor - sunt ingredientele esențiale pentru remodelarea realității cu ajutorul ideilor umanitare și umane.
ACUM, AICI, ACOLO reprezintă o pledoarie pentru o viziune pragmatică asupra prezentului și a viitorului, în care totul contează, totul este interconectat, și totul este filtrat prin intermediul tehnologiei, fiind însă cucerit de un intens schimb social. Mediul, orașul, vecinătatea sunt bunuri comune și trebuie pe deplin respectate și îngrijite, reafirmând astfel principiul contextualității și al umanității.
Titlul nostru cuprinde și o intrigă: ACUM și AICI stau la baza sloganelor mobilizatoare, activiste care se epuizează rapid în fața înflăcărării scepticismului generalizat, dar am adăugat apoi ACOLO, adică un loc în viitor care are nevoie să dobândească o consecvență spațială din moment ce expoziția este o provocare adresată oamenilor responsabili cu planificarea, și ei sunt cei care trebuie să contrabalanseze imperativul prezentului cu reveria asupra viitorului. Pornim de la reflexivitatea privirii îndreptate către un trecut provocator, ale cărui inovații nu au fost privite cu suficientă atenție la timpul potrivit, și propunem o revizuire a anumitor principii cu ajutorul cărora laboratoarele viitorului vor putea funcționa în afara atelierelor experimentale, într-o lume în care proiectarea face parte din exercițiul democratic. Recenta criză pandemică alături de actuala criza beligerantă din Ucraina au confirmat importanța acestor valori umane, acolo unde tehnologicul sau politicul nu au mai reușit să facă față. În contextul crizelor globale ce afectează întreaga planetă, a fi împreună, a colabora pentru a inova și a găsi idei noi este esențial și oferă cheia unei tranziții către un design centrat pe oameni.
Așa cum spune Achille Mbembe în cartea sa Critica rațiunii negre: „Există o singură lume și avem cu toții dreptul la ea, cu toții avem dreptul în ea. Această lume ne aparține nouă, tuturor, în mod egal, și suntem cu toții co-moștenitori, chiar dacă modul în care o locuim nu este același - de unde reala pluralitate a culturilor și a modurilor de a trăi”.

Să spunem, deci, că viitorul este ACUM și AICI, un creuzet incandescent de probleme și oportunități aflat în căutarea unui loc care este chiar ACOLO, în fața noastră, și poate fi întrevăzut doar prin lentilele colaborative ale multidisciplinarității?
Statisticile arată că până în 2050 vom fi 10 miliarde de oameni, peste 70% din populația lumii va locui în zone urbane și va fi nevoie să producem cu 60% mai multă mâncare pentru a hrăni populația globului.

Astăzi, peste un miliard de oameni nu au acces la apă potabilă, cu toate că în 1950 un inventator român a creat o stație de desalinizare care transforma apa de mare în apă de băut folosind doar energia solară. Deși invenția a fost un succes, producând în 12 ore 1.600 de litri de apă potabilă într-un dispozitiv de 8 m² , a fost blocată din cauza unor rațiuni birocratice în faza de prototip funcțional.
Cum ar fi arătat viitorul dacă soluțiile acestea ar fi fost duse la îndeplinire la vremea lor?
Atât viitorul, cât și prezentul au nevoie nu doar de tehnologii avansate, ci și de o schimbare de mentalitate fundamentală, care să preschimbe actualul consumator într-un jucător activ, în tranziția către o societate mai verde și mai democratică.
Pavilionul României este un generator de idei care aduce în prim-plan parcursul creator al inovațiilor și invențiilor născute doar în urma colaborării interdisciplinare. Ideile și obiectele devin ingredientele unui dialog despre un viitor la care vizitatorul este binevenit să participe prin explorarea spațiului pavilionului.
Sunt expuse artefacte tehnice originale, inclusiv o mașină electrică de la începutul secolului al XX-lea, primul vehicul aerodinamic din lume cu roțile amplasate în interiorul caroseriei, mașini realizate prin reciclare superioară, un dispozitiv de captare a energiei valurilor, sisteme de prefabricare a locuințelor sociale, care au fost toate laboratoare ale viitorului la timpul lor.
Ce putem învăța din modul în care au apărut aceste inovații și cum ne putem asigura că inovațiile noastre nu se vor pierde?
Pedagogiile laterale sunt proiecte derulate prin cercetare, activare socială și educație în România sau de către arhitecți români care lucrează îndeaproape cu designeri și cercetători pentru a oferi cele mai eficiente și creative soluții.
ACUM, AICI, ACOLO este o viziune pragmatică asupra prezentului și a viitorului, în care totul contează, totul este interconectat și totul este incluziv.
Credem că viitorul se va baza pe 6 ingrediente: Energie, Design, Alimente, Regenerare, Înapoi la școală, Comunitate.
Poate că, în prezent, unele dintre aceste ingrediente par crize sau conflicte, dar prin intermediul Acum, Aici, Acolo examinăm aceste ingrediente și le identificăm în dialogul dintre artefactele tehnologice, invențiile uitate și noile practici contemporane de arhitectură & design care provin din paradigma consumeristă, consolidând practica, cercetarea și educația laterală.
Credem că viitorul rezidă în puterea de a co-genera idei ce duc la invenții și inovații ca răspunsuri la încercările care vor urma.
Vizitatorul este invitat să interacționeze cu patru zone de cercetare: Invenții uitate, Pedagogiile laterale, Grădina Instant și Co-Future Thinking, toate acestea constituind un nou mod de educație prin cercetare, inovare și activare socială văzute ca soluții pentru viitor.