Delta - Orașul Viitorului, un proiect al lui Henri Coandă și al arhitectului Dorin Iormeanu

Henri Coandă revine definitiv în țară în 1969, ca director al Institutului de creație științifică și tehnică (INCREST), iar în anul următor, 1970, devine membru al Academiei Române. Însă nu apucă să activeze decât trei ani. Henri Coandă moare la București, pe data de 25 noiembrie 1972, la vârsta de 86 de ani.

În 1965, fusese invitat în România de către Ceaușescu, proaspăt instalat la putere. Atunci, el relansa cercetarea românească și era numit consilier special al liderului comunist. Tot ce s-a construit în domeniul aeronauticii românești în anii ’70, inclusiv capacitățile moderne de apărare ale României îl au ca părinte pe Henri Coandă. Multe idei au rămas însă doar în stadiul incipient, de proiect, deoarece unii dintre activiștii de partid din jurul lui Ceaușescu nu au văzut cu ochi buni apropierea dintre acesta și Coandă. Inventatorul îi imprima dictatorului anumite politici liberale, lucru care nu convenea clasei privilegiate a conducătorilor partidului comunist. Imediat după moartea savantului, proiectele sale au fost, de altfel, abandonate.
Este vorba despre „Delta - Orașul Viitorului”, „Aerotubexpres” și „Autostrada Soarelui prin tunel”. Primul dintre aceste concepte revoluționare trebuia să fie un orășel secret construit de la zero și amplasat în Dobrogea, în care să fie reuniți cei mai importanți cercetători români, devenind un fel de Silicon Valley al României. Amplasamentul era stabilit într-un loc idilic și retras de lume, chiar anume foarte izolat, la Bugival, pe plaja cuprinsă între Delta Dunării, brațele Sfântu Gheorghe și Sulina și litoralul Mării Negre, loc unde terenul are o lungime de 10 kilometri și o lățime de 2 kilometri.

Pe lângă faptul că era o locație destinată elitelor țării, un fel de incubator de creiere, acest oraș avea câteva particularități. Una era legată de locuințe, concepute de arhitectul Dorin Iormeanu ca niște... ouă. După ce a absolvit Arhitectura și Artele Plastice, Dorin Iormeanu a avut ocazia să lucreze cu Henri Coanda la proiectul „Delta - Orașul Viitorului”. Iormeanu venise cu o concepție arhitectonică cum nu se mai văzuse până atunci. Iormeanu prevedea în loc de apartamente spații sub formă de ou, cu locomoție proprie, care să poată fi coborâte și în mediul subacvatic. Planul i-a plăcut lui Coandă, care l-a transformat în „Proiectul Delta”, un oraș secret al elitelor. Iormeanu a devenit șeful proiectului. O altă particularitate a „Orașului Viitorului” se referea la sistemele de transport mixte care ar fi trebuit să-l lege de stațiunile de pe Litoral, unul suprateran și altul subacvatic. Cel suprateran se făcea pe drumuri clasice, cu mașini, dar și aerian, cu ajutorul unor aparate de zbor care să funcționeze pe sistemul Aerodinei Lenticulare, celebra farfurie zburătoare gândită de Coandă încă din 1933 și brevetată de el în Statele Unite în 1957. Sistemul de transport subacvatic se referea la tuburi vidate, transparente, prin care să meargă vagoane gen Aerotubexpres, ajungând până la Constanța. Câteva machete ale „Proiectului Delta”, inclusiv ale mijloacelor de locomoție, se află la Muzeul Tehnic „Dimitrie Leonida” din București. (https://newsteam.ro/)

Proiectul futurist de la Bugival ar fi trebuit să cuprindă, în final, numeroase facilități: circa 2.500 camere neconvenționale de „hotel”; 1.000 de celule habitaționale ovoide independente; 7 baruri și restaurante; centru cultural cu muzee, săli de expoziții, 4 cinematografe, 2 teatre; centru medical; stadion; laboratoare de învățământ și cercetare; săli de conferințe. Proiectul „Delta - IOR”, supervizat de Henri Coandă, a fost conceput în 1970 de arhitectul Dorin Iormeanu-Dimitriu, pe atunci având vârsta de numai 28 de ani, și era considerat de către specialiști cel mai avangardist complex de arhitectură și urbanism al timpului (poate și în prezent a rămas la fel), dar și o provocare realizabilă. Printre aceștia s-a numărat și savantul, inventatorul și academicianul Henri Coandă, pe atunci ministru de stat și președinte al Institutului Național de Creație Științifică și Tehnică INCREST, care l-a susținut și promovat.
Complexul „Delta - IOR” conceput într-un stil renascentist-modern, sub o idee complexă de arhitectură, inginerie și arte vizuale, urma să fie protejat de țânțari printr-o perdea de ultrasunete. El cuprindea complexuri hoteliere grupate în jurul unor mari acvarii (ce ar fi creat turiștilor senzația că trăiesc pe fundul unei mări), un complex cultural cu săli de teatru și cinematografe cu ecranul proiectat pe bolta cerului (așa cum se produc spectacolele cu lumini de laser) etc. Forma geometrică dominantă era, peste tot, cea a oului. Henri Coandă a înțeles importanța proiectului, a ideilor și impactul său asupra gândirii arhitecturale și turistic-urbanistice și a creat pentru Dorin Iormeanu, în mai 1971, în cadrul INCREST, Departamentul „Programul DELTA”, pe care tânărul arhitect l-a condus până când marele savant a murit (sfârșitul anului 1972). Ulterior, proiectul a fost trecut în categoria secretelor de stat și blocat, iar Dorin Iormeanu a emigrat în Franța, cu lucrarea sa în buzunar și nu a mai reluat niciodată proiectul, dorind să-l realizeze numai în România. După douăzeci de ani, autorul proiectului „Delta - IOR” a revenit în țară încercând să reînvie ideea sa arhitectonică avangardistă expunând reproduceri de desene și machete și la Muzeul de Artă din Constanța. Bazat pe un modul, în esență curb, a cărui realizare preconizează utilizarea materialelor ușoare și inovative cu rezolvări tehnice în premieră, propunerea ansamblului turistic de la Sfântu Gheorghe-Bugival acordă o importanță covârșitoare esteticului cu virtuți funcționale. „Opera arhitecturală pentru a fi modernă trebuie creată cu un avans de timp față de tehnologia momentului, or ea este creată în general ca un rezultat al evoluției tehnic-sociale a societății în care s-a născut. Conceptul presupunea crearea unui nou cadru ambiental, găsirea unei simbioze între psihicul și spiritul uman și cadrul arhitectonic ambiental; simbioză între volumele, obiectele arhitecturale și cadrul natural, peisajul în care arhitectura trebuia să se contopească, să facă parte integrantă, să-l completeze și să nască din el. Se căuta un alt raport și o altă legătură între habitatul individual și cel colectiv, conducând la o altfel de integrare a individului în colectiv. Nu mai puțin important era o renaștere a conceptului de arhitectură și reajustarea sa la tehnologia modernă, la nevoile și cunoștințele omului secolului următor - XXI. Într-o perioadă în care conceperea unei opera arhitectonice a degenerat în tehnica clădirii unui adăpost, arhitectura decăzând astfel de la poziția de artă și știință de avangardă, de la funcția de locomotivă la aceea de vagon, întârziind astfel să folosească imensele descoperiri ale acestui secol de mare dinamism și bulversări științifice și tehnice”, a explicat Dorin Iormeanu ideea de la care a pornit în demersul său Delta - IOR.
Pentru alegerea formei ovoide drept model de celulă habitațională, arhitectul Iormeanu a invocat motivația psiho-spirituală, pe lângă argumentele tehnic-constructive și artistice, subliniind că este adecvată multiplicării industriale și perfectă din punct de vedere estetic. Din punct de vedere constructiv, proiectul „Centru de loisir și cercetare Delta-Bugival (Sf. Gheorghe), mini-oraș al științei, cercetării și artelor, al odihnei active, centru internațional de turism”, este împărțit în trei categorii de structuri cu tot atâtea categorii funcționale diferite.

Zona habitațională individuală este formată din module ovoidale independente, grupate între ele ca un ciorchine sferoid sau încastrate și interșanjabile în marile structuri de pânze subțiri și elemente rigide din beton armat. Ovoidul are dimensiunea de 4,5 x 6,5 m, este din membrană dublă de material sintetic translucid și are posibilitatea de a se colora și de a-și schimba culoarea după dorință, datorită așa-numitelor jaluzele lichide. În subsolul tehnic al celulei se află rezervoarele de lichid, pompele miniaturizate, instalațiile de filtrare a apei, de epurare a deșeurilor, de condiționare a aerului, puntea motrică și alte echipamente speciale. Într-un compartiment superior, situat între spațiul de locuit și camera de baie / chicineta, se află sistemul electric cu sursă dublă de aprovizionare cu energie: rețea urbană și energie solară, acumulată de celulele fotovoltaice ale plăcilor montate pe o porțiune exterioară a modulului ovoidal. În același compartiment este montată și o antenă flexibilă de comunicații (TV, telefon etc.) pentru situațiile de utilizare independentă. Platforma pardoselii are o prelungire exterioară, pentru încastrarea în structurile fixe de beton ale marilor ansambluri hoteliere sau structurile habitaționale intermediare. Din centrul de echilibru al platformei, coboară o tijă telescopică ce poate avea suportul de plantare independentă și suportul roților de tractare în cazul celulelor mobile. Placa pardoselii are părți care se înalță până la 30-40 cm deasupra sau coboară 20 cm dedesubt, printr-un sistem hidraulic acționat electric, spre a da posibilitatea remodelării, după dorință, a mobilierului, același spațiu putând deveni dormitor, living, dining sau sală de studiu. Două ferestre ermetice cu dublu vitraj, de tipul hublourilor de nave sau avioane, permit vizibilitate perfectă spre exterior, având și o placă glisantă de acoperire a ferestrei. Ușa dublă de acces a modulului este concepută identic cu cea a avioanelor. Când perdelele lichide nu sunt acționate, transluciditatea ovoidului permite permanenta percepere a trecerii timpului, din zori și până în noapte. Toate instalațiile electrice, de condiționare a aerului, alimentare cu apă și canalizare au puncte de ieșire în prelungirea exterioară a platformei pardoselii și în tija telescopică, permițând racordarea automată a modulului la rețelele urbane, atunci când el nu este lăsat absolut independent, caz în care își utilizează propria sursă de energie, de filtrare a apei etc., modulul ovoidal „IOR” putând sta pe apă sau sub apă până la adâncimea de 30 de metri.
Zona comună terestră este formată din câteva mari ansambluri de structuri din beton armat precomprimat, structuri rigide și pânze subțiri, de o plasticitate sculpturală, dând impresia unor imense aranjamente modelate natural, ce ies din valurile mării sau din dunele de nisip cu care se contopesc și din care fac parte organic și intrinsec. Trei dintre aceste structuri, reprezentând ansambluri hoteliere, formează și structuri de încastrare pe mai multe niveluri a ovoidelor habitaționale, două dintre ele (cele mai mari) asigurând aproximativ 1.200 locuri de cazare fiecare. Sistemul de ridicare a modulelor este proiectat după cel al ascensoarelor hidraulice, modulele putând fi astfel urcate, coborâte sau schimbate. Spațiile comune, de vaste dimensiuni și aerate, conțin restaurante, baruri, magazine, locuri de relaxare, divertisment sau odihnă. Ansamblul cultural este compus din patru „sculpturi” arhitectonice ce conțin biblioteci, videotecă, două teatre, trei cinematografe (din care unul experimental), auditorium, sală de spectacole, un muzeu etnografic, altul științific și un centru expozițional. Acest ansamblu este contrabalansat de un complex medical care cuprinde și un sanatoriu de relaxare psihică (pentru astenici), o imensă coajă de ou din beton subțire în interiorul căreia se află celule individuale de odihnă. Celule ovoide, așezate pe tije glisoare, într-un ușor balans, înconjurate de un permanent fond muzical vag, aproape imperceptibil, de un joc de lumini și umbre cu efect odihnitor, hipnotic. Între cele două ansambluri (cultural și medical) se află cel de-al treilea, mai retras de la mare și cu un număr mai redus de camere. Acesta a fost destinat unui centru informatic, cu săli de seminarii și amfiteatre, săli de lucru și laboratoare subterane. Nouă centre habitaționale mai reduse, sferoide alcătuite dintr-o structură de module ovoidale în jurul unui spațiu central de acces, dispus pe verticală, completează necesarul de locuințe auxiliare. Stadionul orașului „Delta - IOR” este amplasat sub o uriașă calotă sferică din beton, acoperită cu o membrană transparentă. Pe malul mării, poziționat pe axa centrală a sistematizării, a fost proiectat un monument metalic de 18 metri înălțime. Sub platformele care duc spre acest monument, se află un muzeu marin ce are în mijlocul sălii centrale, din bazalt, o serie de sculpturi, iar în celelalte săli cu exponate se poate auzi vuietul continuu al valurilor, captate printr-un sistem de amplificare. Straturile de beton ale ansamblurilor sunt acoperite cu o substanță fosforescentă, ceea ce le face ca în timpul nopții să devină imense sculpturi de luminozitate galben-verzuie, din care se detașează, pe alocuri, luminile percepute diferit, ale modulelor ovoidale.

A treia zonă a mini-orașului „Delta - IOR” - Zona comună subterană - este formată din câteva nuclee amplasate pe 4-5 niveluri subterane (de înălțimi diferite) din care două de utilizare social directă. Ele sunt repartizate diferit. Ansamblul hotelier „Alpha” este cel care conține la suprafață o fleșă sculpturală în care funcționează turnul de televiziune și radiocomunicații. Acesta are două subsoluri ce cuprind apartamente, cu camere grupate în jurul unui imens acvariu marin, precum și mare parte dintre spațiile destinate serviciilor hoteliere și de întreținere. Ansamblul „Beta” posedă două subsoluri destinate unei universități și unei școli pilot pentru copiii supradotați. Cele două instituții vor funcționa în permanent contact cu „Centrul de cercetare științifică și cultural artistică” și vor beneficia de suportul personalităților ce vor vizita, vor locui și vor activa în cadrul complexelor centrului „Delta-IOR”. Ansamblul „Omega” cuprinde un centru de informatică, cu două niveluri subterane de laboratoare și săli de studiu (cercetări în diverse domenii științifice). Ansamblul „Sigma”, dispus pe două niveluri subterane, are ateliere de artă, săli de studiu, laboratoare de sunet și imagine, arhivele bibliotecii și videotecii etc. Centrul sanatorial și medical are amenajate pe cele două niveluri subterane ale sale, laboratoare medicale, de biologie, chimie, studii parapsihologice etc. Toate ansamblurile mari au în plus câte două niveluri subterane destinate utilităților, centralelor electrice, de filtrate a apei, epurare a deșeurilor, spații destinate pompelor, generatoarelor și atelierelor de întreținere, precum și stațiilor de legătură - transport subteran cu centralele lor de control, puncte de întreținere, săli frigorifice, spații comerciale și de depozitare etc., iar centrala energetică vitală, care alimentează toate instalațiile și sistemele orașului „Delta-IOR”, se găsește la subsolul de la nivelul 5.
În cadrul „Delta - IOR” au fost concepute sisteme de circulație: subterană - locală cu mini-tren electric pe glisoare magnetice, care circulă pe distanțe scurte (între complexurile orășelului); transport interurban de pasageri sau mărfuri cu capsule, prin tuburi cu fricțiune gazoasă pe baza Principiului Coandă, care face legătura între centrul Delta - IOR și orașele Tulcea și Constanța („Aerotubexpres”); terestră - vehicule electrice ușoare parcate la liber, la dispoziția locatarilor și vizitatorilor, fiecare ansamblu având puncte de reîncărcare a bateriilor; vehicule pe pernă de aer, pentru excursiile în Delta Dunării; nautică - vehicule cu pernă de aer, de mari dimensiuni, pentru legătura cu orașele și stațiunile de pe litoralul Mării Negre; aeriană - heliport, amplasat pe plaja din spatele marilor ansambluri hoteliere.
Centrul Delta - IOR urma să fie amplasat pe o plajă de nisip fin de peste 10 km lungime și aproape 2 km lățime, construcțiile fiind ridicate pe platforme de beton, susținute de piloni turnați în straturile ferme de sol. Rigidizarea unor zone de susținere a platformelor se poate face și prin tuburi de nisip, vitrifiat în adâncime.
Proiectul acestui Oraș al Viitorului conținea și o importantă zonă i-materială. Această zonă este alcătuită dintr-un ambient sonor (perdele muzicale, aproape imperceptibile, ce amestecă sunetele valurilor, ale păsărilor din Deltă cu o muzică de sorginte cultă, artificial creată, ce se revarsă peste toate spațiile înconjurătoare, exterioare și interioare) și unul vizual (sistem de lumini și umbre). La acestea se adaugă fosforescența nocturnă a structurilor de beton și sculpturalitatea lor diurnă, albicioasă, contopită în alb-gălbuiul nisipului și albastrul-albicios al cerului. Un sistem de fascicule laser proiectează pe cer volume și imagini ce creează o imensă frescă tridimensională în mișcare, completată de holograme.
„Proiectul Delta - IOR nu este doar un proiect de arhitectură și urbanism, este un concept de structurare și creare a unui ambient arhitectural, creațional și social” - spunea Dorin Iormeanu-Dimitriu. Colectivul coordonat de acesta în cadrul Institutului INCREST, condus de academicianul Henri Coandă, a clarificat în cei doi ani de lucru multe probleme tehnice, a depus o serie de brevete de invenție, a expus mult mai amplu și a structurat viziunea autorului, demonstrând coerența, fezabilitatea și avantajele proiectului Delta-IOR. Lucrările au fost trecute, la un moment dat, de regimul comunist în categoria secretelor de stat și abia după 30 de ani proiectul a fost reamintit în volumul Henri Coandă - 3 proiecte pentru mileniul 3 (este vorba despre aerodina lenticulară, un fel de nume de cod al farfuriei zburătoare, Aerotubexpres și Delta - Iormeanu) publicat la Editura Geneze. Bineînțeles că după atâtea decenii trecute de la inițierea proiectului, pot interveni schimbări chiar și în gândirea și opiniile autorului, plus cele generate de descoperirile sau experimentele recente. Anumite materiale, a căror rezistență în timp nu avea cum să fie controlată, trebuie repuse în discuție, dar noile tehnologii pot rezolva aceste probleme. Referitor la aceste aspect, Dorin Iormeanu a subliniat: „Betonul, armat sau nu, este totuși un material nou, al cărui comportament în timp nu îl știm încă foarte bine. S-ar putea ca multe lucrări majore, de inginerie civilă sau structural, să reziste mai puțin în timp sau altfel decât s-a crezut inițial. Acum se bănuiește că ar fi posibilă o îmbătrânire prematură a betonului, o îmbolnăvire a materialului, ce poate genera catastrofe, în special în cazul barajelor de la lacurile de acumulare, de exemplu. Dacă ar fi reactivat proiectul Delta - IOR s-ar putea ca marile structuri din beton armat și pânze subțiri de beton să fie executate dintr-un alt material, tot așa cum s-ar putea ca structurile sculptate să fie alternate cu altele modulare, mai practice. Se poate ca și celula habitațională să suporte schimbări. Spațiul tehnic inferior poate avea un alt tip de echipament, mai redus. Perdelele lichide colorate vor fi acționate diferit și vor putea avea un colorant ambiental diferit de cel propus în 1970. Fotocelulele panourilor solare și sistemul motric ar fi și ele mai performante. Dimensiunile celulelor pot fi schimbate datorită performanțelor noilor tehnologii și chiar obținuți pereți ușor deformabili, care ar da un alt impact tactil volumului. Dar habitatul ovoidal rămâne, în opinia mea, spațiul ideal, iar Agora - o necesitate. Evident că imensa dezvoltare a informaticii din ultimii 40 de ani va aduce un suport enorm în tot ceea ce înseamnă sistemul arterial și nervos al urbei imaginate, al transporturilor și comunicațiilor. Rapid, flexibil și silențios, sistemul de transport intern racordat la cel interurban va fi parte din habitat. Se înțelege de la sine că Zona IV, cea a arhitecturii transparente, va căpăta o pondere mult mai mare și în continuă expansiune. Pe viitor ecranele energetice, energia psihică, transportul prin transfer energetic al materiei, aproape instantaneu, prevăzute în conceptul vivant Delta - IOR, probabil și elementele de bază ale modulului de viață umană viitoare, vor rupe toate canoanele principiilor arhitecturale, urbane, artistice și tehnologice ale societății de ieri, pe care încă o mai numim eronat de azi! Dacă cineva s-ar încumeta acum să plece la drum, din nou, cu acest proiect, s-ar putea să existe schimbări de detalii, dar nu de fond! Probabil că s-ar fi ajuns departe în rezolvarea detaliilor și găsirea soluțiilor futuriste pentru punerea în operă a proiectului Delta - IOR, dacă nu ar fi existat ruptura generată de regretata dispariție a sponsorului moral și logistic al proiectului, academicianul Henri Coandă, fapt ce a dus și la retragerea mea din Institut și la plecarea din țară”- a conchis Dorin Iormeanu, la finalul prezentării publice a proiectului său în România, făcută la o distanță de 30 de ani după concepere.
Dorin Iormeanu-Dimitriu s-a născut în 1942, la Craiova. Artist plastic, designer, arhitect și cercetător, el este autorul originalului proiect arhitectural „Delta - Orașul viitorului”, promovat și sprijinit de savantul Henri Coandă. După moartea acestuia, Iormeanu a ales calea exilului și s-a stabilit în Franța, având dublă cetățenie. Până la revenirea sa în țară, după 1990, a avut o intensă activitate în arhitectură și arte frumoase. Firma sa de amenajări interioare, design și inginerie a realizat o serie de proiecte importante în Europa și Africa, în special în Nigeria, din 1974 până în 1996. Din 1997 s-a dedicat exclusiv artelor - sculptură, pictură, grafică, arte decorative și de interior, dar și scrisului. Dorin Iormeanu a absolvit în 1964 Institutul de Arhitectură și Planificare Urbană, iar în 1971 Institutul de Artă „Nicolae Grigorescu” ca șef de promoție, cu distincția „Magna cum laude”, Facultatea de Arte Decorative - Secția Metale. În 1980, și-a luat doctoratul la Paris, cu teza „Principii funcționale și concepte estetice în arhitectură și proiecte urbane”. În perioada 1962-1987 a participat la o serie de expoziții de artă în București, Varșovia, Milano, Lausanne, Köln, Bonn, Moscova, Orly și Paris. A avut expoziții personale de pictură, grafică, sculptură (în fier, oțel și bronz) și proiecte de arhitectură, pe care le-a vernisat în perioada 1967-1997 la Craiova, Eforie Nord, Mangalia, București, Beirut, Benin City, Londra, Paris, Cadiz, Abuja și Lagos. A executat lucrări monumentale (ceramică, metal, picturi murale, grupuri sculpturale etc.) în București, Mamaia, Sofia, Beirut, Tel Aviv și Lagos. De asemenea, a realizat o altă serie de lucrări artistice pentru colecționari particulari din Franța, Anglia, Liban, Spania, Grecia, Nigeria, SUA și Brazilia. În domeniul arhitecturii, Dorin Iormeanu a executat proiecte și a realizat lucrări de construcții și amenajări interioare în București, Tyr, Lagos, Benin City, Badgarz, Abuja, Cadiz etc. De asemenea în perioada 1971-1997, Dorin Iormeanu a desfășurat activități manageriale (ca asociat, distribuitor sau președinte de Consiliu de Administrație) în mai multe firme de construcții, design, consultanță, cercetare sau arhitectură din Nigeria, SUA, Franța, Marea Britanie. În perioada 1994-1997, acesta a ocupat fotoliul de președinte al Camerei de Comerț și Industrie Româno-Nigeriene. Printre principalele lucrări de arhitectură realizate se numără sediul central din Lagos al societății British American Insurance (clădire de tip self-suficient construită într-o zonă lagunară din apropierea Atlanticului, dată în exploatare în 1994) și satul turistic „El Conjunto Yoreal” (28 vile, bungalouri, hotel cu grădini suspendate, spații comerciale, restaurante etc.) în Spania mediteraneeană, municipiul San Roque, Gibraltar - dat în exploatare în 1985. Dorin Iormeanu-Dimitriu a decedat la Paris după o lungă suferință. Ceremonia funerară a avut loc la Cimitirul Père-Lachaise pe data de 14 octombrie 2016.

- fragment din volumul Henri Coandă - dosarele secrete ale inventatorului genial, agregare de informații realizată de Dan-Silviu Boerescu, în curs de apariție la Editura Neverland -