Laboratorul viitorului

O expoziție de arhitectură este, deopotrivă, o etapă și un proces.

Ce înseamnă să fii «un agent al schimbării»? (...)
În ultimele nouă luni, în sute de conversații, SMS-uri, întâlniri și apeluri pe Zoom a apărut, în repetate rânduri, întrebarea dacă expozițiile de o asemenea anvergură - atât din punctul de vedere al emisiilor de carbon, cât și al costurilor - sunt justificate.
În luna mai a anului trecut, m-am referit de mai multe ori la expoziție ca la «o poveste», o narațiune care se desfășoară în spațiu.
În prezent, percepția mea s-a schimbat.

(...) Pentru prima oară, au fost puse sub lumina reflectoarelor Africa și diaspora africană,
acea cultură fluidă și eterogenă a persoanelor
cu descendență africană care cuprinde
în prezent întreg globul.

Lesley Lokko

Ce dorim să spunem?
Cum va schimba ceva ceea ce spunem?
Și poate cel mai important dintre toate, cum va interacționa și va răzbate ceea ce spunem în ceea ce spun «ceilalți», pentru ca expoziția să nu fie o poveste singulară, ci diferite povești care reflectă minunatul caleidoscop tulburător de idei, contexte, aspirații și înțelesuri ce reprezintă fiecare voce care reacționează la problemele timpului său?
Cultura, se spune adesea, este suma totală a poveștilor pe care ni le spunem nouă înșine despre noi. Deși este adevărat, ce lipsește din această afirmație este orice urmă de recunoaștere a acelui «noi» în cauză.

În arhitectură, mai ales, vocea dominantă a fost, istoricește vorbind, o voce singulară, exclusivă, a cărei rază de acțiune și forță nu au ținut seama de pături imense ale omenirii...

«Povestea» arhitecturii este așadar incompletă. Nu greșită, ci incompletă. Expozițiile contează în acest anume context.