Premiile BAV 2024

Leul de Aur pentru întreaga carieră

Demas Nwoko

„Una din temele centrale ale Expoziției Internaționale de Arhitectură ediția a XVIII-a este o abordare a arhitecturii ca domeniu «extins» de demersuri, ce cuprinde deopotrivă lumea materială și cea imaterială; un spațiu în care ideile sunt la fel de importante ca artefactele, îndeosebi în slujba a ceea ce urmează să vină. În pofida accentului puternic pus pe viitor, pare pe deplin potrivit ca Leul de Aur pentru întreaga carieră să fie decernat unei persoane ale cărei lucrări materiale se întind pe ultimii 70 de ani, dar a cărei moștenire imaterială - abordare, idei, etos - se află într-un proces continuu de evaluare, înțelegere și celebrare.
Baba (titlu onorific nigerian) Demas Nwoko este toate la un loc: arhitect, sculptor, designer, scriitor, scenograf, critic și istoric. Când este întrebat în mod expres, se referă la el însuși ca la un „artist-designer”, ceea ce vorbește atât despre natura poliglotă a talentelor și operelor sale, cât și despre interpretarea destul de restrânsă a cuvântului „arhitect” care i-a ținut, fără îndoială, numele departe de anale.
Fiul unui Obi (conducător) tradițional, acesta s-a născut în 1935 în Idumuje-Ugboko, Nigeria de Sud. Incursiunile sale timpurii în pictură, desen și sculptură la școala gimnazială din Benin City l-au îndemnat să se înscrie pentru a studia Arhitectura la Nigerian College of Arts, Science and Technology din Zaria. Cu toate acestea, descoperind că toate cursurile se axau mai degrabă pe abilități de desen tehnic decât pe imaginație creativă, a hotărât să schimbe tactica și să se înscrie la Arte Plastice. A fost membru fondator Zaria Art Society - un colectiv din care făceau parte Yusuf Grillo, Bruce Onobrakpeya, Uche Okeke și Simon Okeke, cunoscuți și ca „rebelii din Zaria” - care erau interesați de o combinație între modernitate și estetica africană ca limbaj autentic ce reflecta spiritul din ce în ce mai pronunțat al independenței politice din anii 1940 și 1950.
Această dorință profundă de a combina și a sintetiza, în loc de a elimina, a caracterizat opera lui Nwoko timp de peste cinci decenii. A fost unul dintre cei dintâi creatori de spațiu și formă nigerieni care a criticat dependența Nigeriei față de Occident în ceea ce privește atât materialele și bunurile importate, cât și ideile, și a rămas fidel folosirii resurselor locale.
Deși relativ puține, clădirile lui Nwoko din Nigeria îndeplinesc două roluri fundamentale. Sunt precursoarele formelor de expresie durabile, atente la resurse și autentice sub raport cultural care se răspândesc pe continentul african - și pe glob - și arată înspre viitor, ceea ce nu este o realizare minoră pentru cineva a cărui operă este încă în mare parte necunoscută, chiar și în țara de origine. În 1977, scriind despre prima comandă a lui Nwoko, aceea de a construi complexul Institutului Dominican din Ibadan, criticul de arhitectură Noel Moffett remarca: „Aici, sub un soare tropical, arhitectura și sculptura se îmbină într-un fel în care poate doar Gaudí, dintre arhitecți, a reușit să o facă într-un mod convingător.
Am marea mândrie și plăcere să-i decernez Leul de Aur pentru întreaga carieră lui Demas Nwoko, un arhitect ce aparține deopotrivă secolelor al XX-lea și al XXI-lea.”
Lesley Lokko

Demas Nwoko este un artist, designer și arhitect de origine nigeriană care s-a aflat în prima linie a mișcării artei moderne din Nigeria. Ca artist, se străduiește să integreze tehnici moderne în arhitectură și scenografie pentru a exprima subiectul african în majoritatea lucrărilor sale. În anii 1960, a fost membru al Mbari Club din Ibadan, un comitet de artiști nigerieni și străini în plină dezvoltare.
Prince Demas Nwoko s-a născut în 1935 în Idumuje Ugboko, Nigeria, în zona guvernului local Aniocha North, statul Delta, tatăl său fiind Obi (Regele) Nwoko al II-lea. Nwoko a crescut în Idumuje Ugboko, inspirat de ansamblurile rezidențiale recent construite din oraș și de edificiul Palatului Regelui, bunicul său, care a proiectat el însuși palatul. Extinderile ulterioare ale palatului au fost comandate de tatăl lui Nwoko.
A studiat la Nigerian College of Arts, Science and Technology din Zaria (1957-1961), unde a fost un important membru fondator al Zaria Art Society. Această grupare influentă de artiști, cunoscută popular drept „Rebelii din Zaria”, promova sinteza naturală: un concept artistic inventat de artistul Uche Okeke, care a construit o punte între educația lor occidentală realizată de profesori coloniali și accentul pe temele și narațiunile africane. Rebelii din Zaria au contribuit la avangarda modernistă post-colonială din Nigeria, de la începutul anilor ’60, alături de colegii lor din literatură, teatru și muzică.
În 1961, Nwoko a primit o bursă la Centre Français du Théâtre din Paris, unde a studiat arhitectură teatrală și scenografie. După universitate, s-a întors în Nigeria pentru a susține prelegeri la recent deschisa Școală de Teatru din cadrul Universității din Ibadan. Reluând legătura cu vechiul său coleg din Zaria Art Society, Nwoko a înființat locuri cum ar fi Mbari Writers and Artists Club, elaborând o artă nouă care îmbina estetica, formele și procedeele africane cu cele occidentale moderniste astfel încât acestea să reflecte spiritul independenței politice. Prima comandă a lui Nwoko, aceea de a construi complexul Institutului Dominican din Ibadan, a avut loc în 1970, deși acesta își începuse deja activitatea în arhitectură la New Culture Studios din Ibadan la începutul anilor 1960.
A înființat New Culture Studios din Ibadan, în care funcționează, în prezent, un centru de formare pentru artele performative și de proiectare. De asemenea, Nwoko a înființat în anii ’70 (acum defuncta) New Culture Magazine, o publicație care a documentat arta și cultura contemporană.

The New Culture Studios
Oremeji, Ibadan, Nigeria
1967

Institutul Dominican, Capela
Ibadan, Nigeria , 1970-1975

Centrul Oba Akenzua
pentru Artă și Cultură
Benin City, Nigeria
1972-1995

Vila
Idumuje Ugboko, Nigeria
1976

Premiile Expoziției Internaționale de Arhitectură

Juriul

Juriul internațional al celei de-a XVIII-a ediții a Expoziției Internaționale de Arhitectură - La Biennale di Venezia, alcătuit din
Ippolito Pestellini Laparelli (președinte, Italia);
Nora Akawi (Palestina);
Thelma Golden (SUA);
Tau Tavengwa (Zimbabwe);
Izabela Wieczorek (Polonia),
a decis să acorde următoarele premii:

Leul de Aur pentru cea mai bună participare națională

BRAZILIATerra

Leul de Aur pentru cea mai bună participare națională a fost acordat Braziliei pentru o expoziție de cercetare și o intervenție arhitecturală care centrează filosofia și imaginația populațiilor indigene și de culoare în direcția unor modalități de reparație.

Comisar: José Olympio da Veiga Pereira, președinte al Fundaçao Bienal de São Paulo
Curatori: Gabriela de Matos și Paula Tavares
Expozanți: Ana Flávia Magalhães Pinto, Ayrson Heráclito, Day Rodrigues cu colaborarea Vilmei Patrícia Santana Silva, colectivul Fissura, Ilê Axé Iyá Nassô Oká (Casa Branca do Engenho Velho), Juliana Vicente, Mbya - poporul indigen Guarani, Tukano, popoarele indigene Arawak și Maku, Tecelas do Alaká (Ilê Axé Opô Afonjá), Thierry Oussou, Vídeo nas Aldeias
Locație: Giardini

Mențiune specială

MAREA BRITANIE

Dancing Before the Moon

Mențiunea specială pentru participare națională se acordă Marii Britanii pentru strategia curatorială și propunerile de design care celebrează forța ritualurilor cotidiene ca forme de rezistență și practici spațiale în comunitățile din diaspora.

Comisar: Sevra Davis, Director of Architecture Design Fashion la British Council
Curatori: Jayden Ali, Joseph Henry, Meneesha Kellay și Sumitra Upham
Expozanți: Yussef Agbo-Ola, Jayden Ali, Mac Collins, Shawanda Corbett, Madhav Kidao, Sandra Poulson
Locație: Giardini