Birou pentru Artă și Cercetare Urbană (Asociația B.A.C.U.)

Arhitectura perioadei socialiste (1933-1991) și orientările acelor ani, ai realismului și modernismului socialist, au devenit din ce în ce mai populare în rândul specialiștilor în domeniu. Probabil unul dintre motive este că, până de curând, aceste tipuri de arhitectură nu au fost suficient explorate în contextul mai larg al arhitecturii mondiale, astfel încât mulți le consideră o simplă curiozitate. Cele două fenomene arhitecturale (arhitectura realist-socialistă și arhitectura modernist-socialistă) au fost la fel de ignorate la nivel local, ca și la nivel global, nu numai de către experți, ci și de către autoritățile publice (aici vorbim despre fostul Bloc socialist: România, Republica Moldova, Polonia, Ungaria, Ucraina etc.), pe considerente politice. Din această cauză nici nu au beneficiat de suficiente cercetări academice, fiind sistematic asociate cu comunismul.
Organizația noastră, B.A.C.U., se concentrează pe promovarea arhitecturii moderniste de după Al Doilea Război Mondial (1955-1989/91) - aceasta ar fi exprimarea acceptabilă pentru unii specialiști și colegi de breaslă români; noi am ales să îi spunem modernism socialist, așa cum este recunoscut în sfera academică internațională, prin experți din domeniul patrimoniului construit, dar și prin inițiativa Socialist Heritage, condusă de B.A.C.U., împreună cu Comitetul științific pentru protejarea patrimoniului cultural construit din sec. al XX-lea - ICOMOS ISC20c.
Pentru B.A.C.U., pe lângă aspectul de conservare, mai este interesant și modul în care s-au dezvoltat zonele urbane ale acestor țări, în contextul mai larg al Europei Centrale și de Est și al altor regiuni din fostul bloc socialist.
Scopul nostru este de a revitaliza patrimoniul modernist socialist, nu numai din motive simbolice, ci pentru că noi credem în aceste elemente, care au reușit să contrazică unele cerințe ideologice, oferind spațiului urban o anumită savoare, atât de caracteristică acelor vremuri. Bulevardele, clădirile de uz public, unitățile de locuit și monumentele - toate reprezintă o reflectare clară a contextului social și cultural al perioadei socialiste. Din nefericire, acest tip de arhitectură este asociat cu totalitarismul. Este exact ceea ce încercăm să clarificăm: vrem să dovedim că arhitectura acelor vremuri este valoroasă în sine, analizând semnificația perioadei socialiste într-un context mai larg al istoriei mondiale, fără a fi partizani ai respectivului sistem politic.
Modernismul socialist este o abordare a arhitecturii specifică țărilor din fostul Bloc socialist, în perioada 1955-1991. Trăsăturile moderniste constau în: accente de volum, utilizarea materialelor industriale ușoare, produse în masă, lipsa ornamentelor și a detaliilor inutile, formele modulare repetitive și utilizarea suprafețelor plate, alternate de obicei cu zone de sticlă.
Această orientare a fost adoptată ca urmare a unor evenimente istorice. Momentul 1955 a marcat renunțarea oficială la „elementele stilistice inutile” din arhitectură, printr-o hotărâre a Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Decizia a fost luată ca urmare a apelului lui Nikita Hrușciov, într-un discurs rostit cu un an înainte la „Conferința unională a constructorilor, arhitecților și muncitorilor în industria materialelor de construcții, în industria construcțiilor de mașini pentru construcții și în proiectare și cercetare”. Din acel punct, s-a renunțat la arhitectura stalinistă (sau realist-socialistă, cum i se mai spune) în întregul Bloc socialist. În contextul socialist, tendințele moderniste s-au manifestat datorită influențelor în sfera profesioniștilor, penetrând frontierele și limitele impuse de sistemul ideologic. În modernismul socialist se regăsesc multiple stiluri și orientări (arhitectură utilitară, arhitectură brutalistă, minimalistă ș.a.m.d.). Ar fi dificil să îl definim ca pe un stil; credem mai curând că „fenomen” ar fi cuvântul potrivit. Bineînțeles că seva sau rădăcinile acestui fenomen izvorăsc de la Gropius, Mies van der Rohe și Stilul Internațional, care, am putea spune, și-a croit drum în întregul Bloc socialist. Dar, deși au folosit „șabloanele” moderniste ale lui Le Corbusier sau Niemeyer, multe din elementele specifice fiecărei țări s-au datorat exclusiv talentului arhitecților locali. În cazul nostru, în România și Republica Moldova se pot găsi multe lucrări din anii ’60-’80 inspirate din opere precum Marina City din Chicago (Bertrand Goldberg, anii ’60), care se regăsește în turnul Romanița din Chișinău, creația arhitectului Oleg Vronski, sau precum Brasilia lui Niemeyer, regăsită în Cafeneaua Guguță din Chișinău. Structurile hiperboloidale ale lui Felix Candela din anii ’50 le putem vedea în Circul de Stat/Globus din București, semnat de Nicolae Porumbescu, iar exemplele ar putea continua.
Între 1955 și 1970 a existat o dezvoltare urbană importantă, atât în România, cât și în Republica Moldova, datorită industrializării. Ea a fost vizibilă în toate orașele și centrele raionale. În orașele mari și mijlocii (București, Chișinău, Cluj-Napoca, Iași, Bacău, Onești, Bălți, Pitești și altele), noile cartiere de locuințe colective (microraioanele) se întindeau pe mari suprafețe și cuprindeau toate dotările complementare locuirii (pentru sănătate, educație, cultură, comerț, sport și alte funcțiuni). Unele dintre cele mai importante clădiri asociate arhitecturii modernist-socialiste au fost construite în această perioadă.
Obiectivul principal al strategiei de dezvoltare a orașelor ar trebui să fie păstrarea mediului urban moștenit și adaptarea sa la noile condiții de dezvoltare. Din păcate, în prezent, în municipiile și marile orașe ale României și Republicii Moldova, multe din edificiile socialiste (restaurante, magazine, stadioane, bazine de înot, parcuri și alte spații de agrement) sunt abandonate sau se găsesc într-o stare avansată de degradare.
În perioada socialistă, fondul construit a înregistrat o creștere considerabilă, astfel încât și acum aceste clădiri reprezintă o mare majoritate în orașele din fostul Bloc socialist. Dacă aceste zone urbane nu sunt protejate ca un întreg, imaginea generală a orașelor va avea de suferit. De aici a pornit ideea de a milita pentru protejarea, restaurarea și reabilitarea clădirilor modernist-socialiste - dorim să conservăm valoarea lor istorică și, în același timp, să îmbunătățim imaginea urbană de ansamblu.
Ne vedem obligați să punctăm un aspect nefericit, al anilor ’80, în arhitectura României: ansamblul Casa Poporului și construcțiile de pe axa Bulevardul Unirii-Piața Alba Iulia, o arhitectură greu de evitat cu privirea, asimilată cu numele lui Ceaușescu. Putem spune că se vede clar dorința acestuia de a impune, prin proiectanții angrenați, o arhitectură proprie, hibridă, și care se trage cumva din estetica stalinistă (planul Casei Poporului are similitudini cu cel al Casei Scânteii), combinând elemente neoclasice - la Casa Poporului - sau văzute de Ceaușescu în vizita sa în Coreea de Nord. Rețeta a fost aplicată de-a lungul întregului bulevard, culminând cu o copie în oglindă a Casei Poporului la capătul axului, în rondul Alba Iulia. Este un exemplu singular, greu de definit, un neoclasicism ceaușist cu o trecere lină spre postmodern. Că veni vorba de POMO, sunt multe alte ansambluri în orașele din România care pot fi catalogate ca o expresie clară a postmodernismului, inspirate uneori nefericit din Bofill, vizibile în cartiere precum Mănăștur sau Mărăști din Cluj, bd. 13 Septembrie din București, blocul Creion (MF1) sau blocurile de lângă Gară (L1-L3) din Constanța, din anii ’80-’90. Evident, ele rămân un martor al perioadei, dar nu pot fi catalogate ca o arhitectură valoroasă sau ca studiu de caz în conservarea patrimoniului cultural construit, cel puțin nu de către Asociația B.A.C.U..
*
Dacă privim situația economică și politică din prezent, putem prevedea un viitor întunecat pentru clădirile modernist-socialiste. Multe dintre ele sunt în proces de demolare forțată sau de reabilitare neadecvată. În ansamblul de locuințe colective Socului (Pantelimon sau Delfinului) au fost recent reabilitate 70% dintre clădiri prin aplicarea de straturi termoizolante în culori stridente (verde, portocaliu etc). Complexul de pe Bulevardul Dacia, din Chișinău, a ajuns o ruină, infestat de construcții parazitare pe toată zona facilităților. Blocurile de pretutindeni au suferit mutilări prin închideri neautorizate de balcoane sau izolații termice aleatorii, care le-au schimbat aspectul original și - prin închiderea balcoanelor - și proporția plin-gol. Și multe altele. Cea mai mare problemă este că multe din aceste clădiri sunt înconjurate de structuri parazitare sau sunt reabilitate cu materiale de proastă calitate, care nu afectează doar siguranța viitorilor locatari, ci și imaginea orașului. În același timp, există resentimente în societate referitoare la arhitectura acestei perioade din cauza politicilor implementate de autoritățile socialiste. De multe ori, acest patrimoniu nu este perceput drept ceea ce este - obiecte arhitecturale sau ansambluri urbanistice -, ci doar drept rezultat al unor politici defectuoase.
Vom prezenta succint două inițiative care propun o serie de acțiuni în vederea păstrării patrimoniului din perioada socialistă.
Platforma Patrimoniul Socialist (SocHeritage) este un proiect inițiat de B.A.C.U. în colaborare cu ICOMOS - Comitetul științific internațional pentru patrimoniul arhitectural al secolului al XX-lea, prin care milităm pentru recunoașterea și protejarea operelor de arhitectură și artă din epoca socialistă ca repere culturale și monumente istorice. Ne concentrăm asupra clădirilor din fostul Bloc socialist construite între anii 1933-1991 în Europa Centrală și de Est (CEE), precum și în Asia Centrală. Platforma colectează și furnizează informații despre situri arhitecturale: localizarea lor, starea actuală de conservare, autorii care le-au planificat și executat, precum și moștenirea istorică a clădirilor.
O parte importantă din protejarea patrimoniului socialist o are inițiativa Socialist Modernism, concepută în 2013 cu scopul protejării patrimoniului modernist construit în anii 1955-1991. Demersul este axat pe revitalizarea și conservarea clădirilor din fostul Bloc socialist (Europa Centrală, Europa de Est), incluzând România și Republica Moldova. Este luată în considerare situația juridică incertă a majorității acestor clădiri/complexuri moderniste, dar acest aspect, deși împiedică derularea proiectului într-un ritm firesc, nu ne descurajează.
Starea în care se află aceste obiective este alarmantă. Inițiativele noastre au drept finalitate disciplinarea stilistică, arhitectonică și implicarea în acest proces atât a autorităților locale, cât și a societății civile, astfel încât să se conștientizeze valoarea arhitecturală a edificiilor, a planificării urbane inițiale și a țesutului social și cultural care încă există. În prezent, lucrăm la propuneri de revitalizare pentru câteva obiective construite în perioada modernismului socialist în orașe din România și Republica Moldova, vizând eliminarea construcțiilor parazitare, interzicerea închiderii balcoanelor, oprirea reabilitărilor necorespunzătoare, eliminarea publicității agresive de pe fațade și, în final, clasarea cartierelor, clădirilor, complexelor recreative, parcurilor ș.a.m.d. drept monumente protejate.
În acest context, se impune schimbarea legislației privind protejarea patrimoniului construit în perioada socialistă, care nu funcționează, cel puțin în România și Moldova. În situația dată, ne preocupă elaborarea unei propuneri de proiect legislativ pentru păstrarea acestei arhitecturi și a atmosferei specifice, proiect care va viza conservarea patrimoniului cultural construit, stabilirea unor direcții de revitalizare și, în final, realizarea și implementarea unor proiecte de conservare și clasare a edificiilor aflate în stare avansată de degradare.
Argumentul pentru includerea construcțiilor edificate în perioada socialistă printre monumentele istorice protejate este susținut de constatarea că politicile liberale promovate de autoritățile municipale (Chișinău, București etc.) de-a lungul ultimelor două decenii au neglijat patrimoniul arhitectural și urbanistic din acea perioadă. Astfel, o serie de clădiri cu importantă valoare arhitecturală nu se regăsesc pe listele monumentelor istorice din România și Republica Moldova și se află într-o stare avansată de degradare.
Indiferent că este vorba despre compoziția arhitecturală, proporții, inovații tehnologice sau mod de folosire a elementelor constructive, clădirile din perioada socialistă trebuie luate în seamă și analizate fără a fi raportate la condițiile istorico-politice ale perioadei în care au fost construite. Majoritatea se disting prin elemente, de multe ori originale, care sintetizează cultura și tradiția locală. Se evidențiază cele care se pot reabilita, cele care, prin dimensiuni, funcțiune și amplasare, pot fi reintroduse în circuitul funcțional și în care se pot desfășura activități contemporane. Ele pot fi adaptate pentru a găzdui activități culturale, sportive, administrative, sociale sau economice care să răspundă cerințelor actuale. De aceea, clasarea și inițierea programelor de restaurare a clădirilor modernist-socialiste, în prima fază a celor aflate în stare avansată de degradare, este următorul pas care trebuie făcut pentru conservarea patrimoniului cultural construit al României și Republicii Moldova.
Asociația Birou pentru Artă și Cercetare Urbană (B.A.C.U.) este o organizație axată pe activități în domeniul conservării și reabilitării mediului urban și cultural. Direcțiile principale de activitate ale B.A.C.U. sunt protejarea, reabilitarea și conservarea patrimoniului construit și a formelor de artă din perioada socialistă, respectiv monitorizarea activităților de întreținere, protejare și conservare a patrimoniului arhitectural din Europa Centrală și de Est. De asemenea, B.A.C.U. întreprinde eforturi în vederea clasării și protejării unor ansambluri arhitecturale, clădiri și a altor obiecte de patrimoniu construit, atât pe plan local, cât și internațional. În 2013 au început demersurile de clasare a patru clădiri modernist-socialiste din Chișinău, Republica Moldova, iar în 2016 au fost inițiate demersurile de clasare a altor patru din România.

Moldova:

Circul de Stat, cu 500 de locuri, este o realizare armonioasă ce îmbină cerințele acustice cu forme arhitecturale complexe. Pilonii puternici, înclinați, de pe fațadă, cu scară mare și ritm precis, sunt o sintetizare a horei moldovenești, dând clădirii expresivitate și caracter. Deasupra intrării principale se află o sculptură mare, reprezentând clovni de circ. Decorațiunile interioare, în culori luminoase, combinate cu candelabre din cristal, mozaicuri cu animale, panouri ceramice și încrustații de artiști moldoveni relevă funcțiunea de circ. Clădirea se află în stare avansată de degradare, nemaiputând fi utilizată. Din 2014, Arena Mică, inițial folosită la repetiții, funcționează ca scenă temporară. În 2016, Asociația B.A.C.U. a inițiat procedurile de clasare a clădirii, care s-au finalizat în 2022 prin includerea ei în Registrul Monumentelor Istorice (RMI). În prezent se fac reparații la acoperiș și la unele părți ale ansamblului.
Proiectat și construit în anii 1978-1982. Autori: arh. Alla Kiricenko și alții
Turnul supranumit „Romanița”, înalt de circa 77 m, de la marginea Parcului Valea Trandafirilor, a fost cea mai înaltă clădire din Chișinău. Structura cilindrică cuprinde patru etaje de spații utilitare (spălătorie, uscătorie, curățătorie, încăperi gospodărești) și 16 etaje de locuit. Cele două niveluri superioare au fost concepute drept platformă de observație, cu loc pentru băi de soare. La cele două niveluri subterane se găsesc spații tehnice. Obturată de construcțiile apărute în jur, pe terenuri aflate până recent în proprietate publică, clădirea urmează să fie demolată în următorii 10 ani, spun funcționari ai Primăriei Capitalei. Procedura de includere în RMI, inițiată în 2016 de B.A.C.U., care a prezentat clădirea drept emblemă a Chișinăului, nu a avut până azi niciun ecou.
Proiectat și construit în anii 1978-1986. Autori: arh. Oleg Vronski și alții

Hotel Cosmos, un proiect elaborat de colectivul de la LenZNII, formează și acum, umil printre construcțiile parazitare de care este flancat, capătul de perspectivă al bulevardului Gagarin, accentuând astfel intrarea în sectorul central al orașului. Fațada are o rezolvare plastică reușită, cu balcoane dispuse în tablă de șah la toate cele 18 etaje. Cele două niveluri de jos sunt ocupate de foaier și restaurant. În 2007, Sindicatele din Republica Moldova au vândut hotelul la licitație. Astăzi, el nu mai funcționează la întreaga sa capacitate și nici nu mai corespunde standardelor actuale de confort. Întreg ansamblul hotelier se prezintă într-o stare jalnică, atât exteriorul, cât și interiorul necesită lucrări de restaurare, iar structurile parazitare din jur îi afectează aspectul.

Proiectat și construit în 1982. Autori: arh. B. Banîchin
și arh. Irina Colbaieva
Hotel Național, de 15 etaje, a fost una dintre cele mai reprezentative clădiri din Chișinău, gazda celor mai fastuoase petreceri destinate turiștilor și oficialilor din străinătate. Etajele superioare, destinate cazării, puteau găzdui 580 de persoane, iar serviciile erau dispuse la nivelurile inferioare. Printr-o galerie se ajungea la restaurante (470 de locuri), la sala de banchete și la bar. Interioarele erau decorate cu ornamente metalice și cu sculpturi în lemn și piatră. Hotelul a făcut parte, până în 1992, din rețeaua hotelieră sovietică Intourist, iar până în 2006 - din patrimoniul statului, după care a fost privatizat. Acum, este părăsit și se află în stare avansată de degradare, volumul înalt fiind pregătit pentru demolare din 2013 și demontat până la carcasa de beton. Din 2016 se află pe lista de obiective propuse de B.A.C.U. pentru clasare Ministerului Culturii din Republica Moldova, iar în 2022 a fost salvat de la demolare prin votul Comisiei de patrimoniu a ministerului.

Proiectat și construit în 1969-1974. Autori: arh. A. Gorbunțov, arh. V. Șalaghinov. Ingineri: Y. Skrinski, V. Ivenko, T. Derkacenko

România

Clădirea Telefoanelor din Cluj aparține companiei Telecom, care s-a opus includerii obiectivului pe Lista Monumentelor Istorice (LMI) și a acționat în judecată Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu din Cluj. În 1969, pornind de la un studiu tehnologic întocmit de Institutul de Proiectări pentru Telecomunicații, s-a conceput un proiect P+5, din care s-a realizat într-o primă etapă un P+3. La parter au fost amplasate spațiile pentru public și administrative, iar la etaje - echipamentele pentru telecomunicații. În prezent, clădirea este vandalizată cu graffiti și vizibil degradată. Primul registru e brăzdat de aparate de aer condiționat și fire inestetice, care îi afectează aspectul. O hartă stilizată a Clujului, creată după schițele arhitectului și instalată pe fațadă, lângă intrarea principală, a fost îndepărtată în 2010 și, probabil, vândută ca fier vechi, fără să se țină seama de valoarea ei istorică și fără vreo reacție a autorităților. Edificiul, propus pentru clasare de către B.A.C.U. în 2019, a fost votat unanim de Comisia de patrimoniu a Ministerului Culturii din România, însă procesul a fost blocat în justiție și ministrul nu a mai semnat decizia.

Construită între 1966-1976. Autor: arh. Vasile Mitrea

Cartierul Gheorgheni din Cluj, împărțit în două microraioane, în același timp unitare și variate, are șapte tipuri de blocuri joase, turn și lamă, individualizate inițial prin coloristică. Aceasta a dispărut astăzi din cauza reabilitării termice și a cromaticii pestrițe aplicate la solicitarea asociațiilor de locatari - un caz des întâlnit în România. Ansamblul se remarca prin diversitatea clădirilor dispuse în grupuri, prin intercalarea facilităților social-culturale și comerciale (una, astăzi, demolată) între blocuri și prin tratarea lor plastică - toate conferindu-i o estetică unitară. Estetica este afectată și de închiderea parțială și aleatorie a logiilor cu sisteme de tâmplărie diferite, de termoizolarea individuală a unor apartamente și de reparațiile locale ale tencuielilor, ce dau un aspect dezolant clădirilor, scăzând valoarea zonei.
Construit în 1967. Sistematizare: arh. Augustin Presecan, arh. Aurel Buzuloiu, arh. Vasile Mitrea. Autori: arh. Cristian Iacobi, arh. Domnica Litvin, arh. Alexandru Nemeș - D.S.A.P.C. Cluj
Cartierul Ploiești Nord îndeplinește astăzi funcțiuni de locuire (masa fondului construit), comerț și servicii (Complexul Mic și Complexul Comercial Nord), industrie ușoară (textile - Complexul meșteșugăresc), educație (grădinițe), spații verzi (Parcul Nord și spațiile dintre blocuri). Blocurile proiectate de arhitectul Daniel Guj în anii ’60-’70 au caracteristici interesante, care dau o personalitate aparte cartierului. Regimul de înălțime este P+9, iar fațadele sunt placate cu mozaic albastru și verde. Casele scărilor sunt frumos decorate cu grilaje prefabricate din beton. Principalul risc cu care se confruntă aceste imobile (în afară de cel seismic) este reabilitarea termică, cu schimbarea finisajelor și a proporției plin-gol. Antenele parabolice și balcoanele închise neuniform le afectează și ele imaginea și scad din valoarea imobilelor.
Construit în 1964-1971. Autor: arh. Daniel Guj

Stațiunile de vacanță de pe litoralul românesc al Mării Negre au fost un punct de turnură pentru mulți arhitecți români, care au avut ocazia să își demonstreze forța și talentul. Printre aceștia s-a distins Cezar Lăzărescu. În conceptele de planificare ale complexelor Mamaia, Mangalia, Eforie, în unitățile hoteliere și în clădirile publice se reflecta simplitatea și modernitatea noii arhitecturi, realizate cu mijloace industriale. Din această claritate constructivă a rezultat o estetică inconfundabilă.
Rezumând rezultatele primei etape de construcție a stațiunilor de pe litoral, Cezar Lăzărescu spunea: Sîntem convinși că arhitectura și frumusețea nu pot exista separat: logic, economic și solid, dar simplu ca structură și fără expresie a frumosului, reprezintă doar o construcție tehnică, care nu se ridică la nivelul unei lucrări de arhitectură. Deseori o construcție excelentă din punct de vedere tehnic poate duce la rezultate care să fie comparabile cu o lucrare de arhitectură expresivă, totuși ea nu poate fi o cutie din piatră moartă, ea este un organism viu care poate trezi în spectator un simț al satisfacției și al mîndriei pentru frumos inerente naturii umane.¹ Această atitudine creativă a arhitectului, împărtășită și de colegii săi din colectivul de lucru, s-a reflectat în proiectarea tuturor stațiunilor de odihnă de pe litoralul românesc.

Centrele de odihnă Eforie I și Eforie II au fost deschizătoare de drum în modernismul socialist. Cu o concepție limpede, fără exagerări inutile, încercând să transmită prin structuri suple și ușoare o atmosferă estivală, ele au fost distinse cu Premiul de Stat. Ansamblul Eforie I consta dintr-un grup de clădiri tip bară cu maximum 3 niveluri și un centru comunitar pe 2 niveluri - Restaurantul Neon, un exemplu de modernism de început. Eforie II consta din clădiri similare, cu maximum 5 niveluri, cu variații plastice minore, poziționate lateral față de silueta dominantă a restaurantului său, Perla Mării. Ambele ansambluri au fost fragmentate în ultimele trei decenii, suferind mutilări irecuperabile, Restaurantul Neon fiind aproape o ruină, iar Perla Mării - sufocat de instalații parazitare de sezon, deși dosarul său de clasare se află de ani buni la Ministerul Culturii.
Alte exemple de modernism mai târziu, la fel de remarcabile, au fost ridicate la Costinești - Hotel Forum, sau la Olimp - Ansamblul Amfiteatru, astăzi din nefericire inaugurat într-o formă mutilată, deși făcuse obiectul unui dosar de clasare (realizat de arh. Ruxandra Nemțeanu) care viza întreaga zonă.

Proiectate și construite în anii 1950-1960.
Autori: arh. Cezar Lăzărescu, arh. A. Solari Grimberg,
arh. Nathan Stopler, arh. L. Popovici și alții

Blocul D, parte din Complexul de odihnă Eforie I, grupează funcțiunile comune și de serviciu: cantină-restaurant, club, bar, cofetărie cu laborator, magazine, centrală termică, fabrică de gheață, depozite etc., dispuse pe două niveluri, într-o structură de beton armat, în cea mai mare parte aparent. Acoperirile s-au realizat cu pânze subțiri de beton, o soluție economică pentru deschideri mari, dar și un element arhitectural plastic. Pentru a întări impresia de suplețe, acoperișul e separat de zidul oficiului printr-o friză de sticlă, o inovație de după perioada stalinistă. În prezent, clădirea este părăsită, noul proprietar tergiversând reabilitarea și neîndeplinindu-și angajamentul. Ocupată de persoane fără adăpost, clădirea a devenit insalubră.
Restaurantul Neon
Bulevardul Tudor Vladimirescu
Eforie-Nord, România
Construit în 1957-1958. Arhitecți: Cezar Lăzărescu, A. Grimberg-Solari și alții.

Restaurantul Cazino, bine cunoscut celor care obișnuiau să își petreacă vacanțele la Mangalia, a făcut parte din lucrările de restructurare a litoralului românesc din 1958, sub conducerea arhitectului Cezar Lăzărescu. Identificată drept Blocul C în planul de sistematizare, clădirea era dispusă pe două niveluri și conținea, la parter: sală de mese, bucătărie, anexe, vestiare pentru personal, iar la etaj: săli de mese, bucătării, oficiu, anexe și o bibliotecă în corpul cilindric, cu vedere către plajă. În zilele noastre, complexul se află în administrare privată și nu a trecut prin lucrări semnificative de reabilitare, păstrându-și încă aspectul arhitectural inițial.
Restaurant Cazino
Strada Teilor
Mangalia, România
Construit în 1956-58. Arhitect: Cezar Lăzărescu

Complexul comercial din vecinătatea Teatrului de vară Mamaia se remarca prin porticul folosit drept promenadă care îl înconjura și care a motivat tratarea unitară a tuturor fațadelor. Pe o suprafață de 3.850 mp, complexul aduna laolaltă magazine, o librărie, o agenție ONT, biroul C.F.R. și o alimentară cu autoservire la parter, iar la etaj - poștă, telefoane, bibliotecă și o sală de artă contemporană. Acoperirea a fost de tip dală pe stâlpi metalici pentru magazinele mici și dală pe stâlpi de beton pentru pavilionul P+1. Pentru rastelul general s-a folosit un careiaj de grinzi principale, pe care au fost așezate lamele prefabricate din beton armat. Astăzi, complexul este ocupat de diverse entități comerciale. Librăria, biblioteca și sala de expoziții au dispărut, iar întregul complex este într-o stare avansată de degradare.
Complexul comercial La Mamaia
Bulevardul Mamaia
Mamaia, România
Construit în 1961. Arhitect: Aron Grimberg-Solari
Cantina Cosmos, parte a complexului de odihnă cu același nume din Eforie-Nord, a fost creată pe un teren ușor denivelat și pe parter parțial, unde au fost amplasate cofetăria, serviciile de primire și depozitare a alimentelor, camerele frigorifice, vestiarele personalului, centrala termică și spălătoria. Etajul, amplasat la limita proprietății, cuprindea sălile de mese, oficiul și bucătăria. Partiul acestui volum rectangular a fost rezolvat cu centrul de interes spre interior, printr-o curte interioară, bogat ornamentată, cu terase acoperite, scări largi de piatră, ring de dans, spații verzi și un bazin decorativ. Cantina Cosmos este astăzi restaurant, reabilitat inadecvat și de nerecunoscut.
Cantina Cosmos
Strada Mihai Eminescu 26
Eforie Sud, România
Construit în 1961. Arhitecți: Al. Ioțu cu Gh. Rudich. I.S.C.A.S.
Clădirea Sfatului Popular din Mangalia a făcut parte din proiectul de sistematizare și reconstrucție a orașului, împreună cu centrul de odihnă de 1.100 paturi și unitățile de locuit cu 120 de apartamente realizate în 1958. Clădirea tip bară a fost retrasă mult de la aliniament pentru a fi scoasă în evidență, creându-se astfel o piațetă. Tema de proiect a presupus spații care să găzduiască Sfatul Popular la primul etaj, Partidul Muncitoresc la al doilea etaj și Miliția la parter. Studiul fațadelor a fost coordonat cu arhitectura complexului de odihnă și a noilor locuințe, urmărindu-se obținerea unui volum unitar, care să exprime funcțiunile diverse și sistemul constructiv adoptat. Cadența verticală lamelară a fațadei și cornișa pronunțată, în chip de streașină, creează o suprafață vibrată de lumini și umbre - în spiritul modernismului regional.
Sfatul Popular (astăzi Primăria)
Strada Constanţei 13
Mangalia, România
Construit în 1961. Arhitect: Cristian Ionescu. I.S.C.A.S.
Umbrela piscinei de la hotelul Steaua de Mare a făcut cândva parte din complexul hotelier Eforie I. Ansamblul consta dintr-un grup de clădiri tip bară cu maximum trei niveluri și un centru comunitar pe două niveluri. În prezent, complexul hotelier nu mai există ca funcțiune. S-a păstrat în schimb centrul comunitar, care se numește acum Restaurantul Neon.
Umbrela piscinei centrelor de odihnă Eforie I și Eforie II
Bulevardul Tudor Vladimirescu 39-43
Eforie Nord, România
Construite între 1957-59. Arhitecți: Cezar Lăzărescu cu A. Grimberg, Nathan Stopler și L. Popovici. (Astăzi piscina aparține Complexului Hotelier Steaua de Mare.)

Ansamblul Amfiteatru din Olimp, alcătuit din hotelurile Amfiteatru, Panoramic și Belvedere, este amplasat pe faleză și are o volumetrie definită de cornișa puternică. Compozițional, cele trei hoteluri se dezvoltă și pe verticală, și pe orizontală, fiind legate între ele prin scări exterioare generoase, pasarele și terase ample la nivelul parterului, care dau imaginea unei curbe continue. Caracteristica lor principală sunt terasele retrase succesiv, având funcțiuni și de cazare, și publice.

Hotelul Amfiteatru, poziționat central și dominând ansamblul prin înălțime, avea în forma originală o verticalitate pronunțată a fațadei, subliniată de elementele de separare ale teraselor. Fațada era vibrată de alternarea parapetelor din beton cu cei din elemente metalice.
Ansamblul Amfiteatru - Hotel Amfiteatru
Strada Amfiteatru 1
Stațiunea Olimp, România
Construit în 1970-1972. Arhitecți: Șerban Manolescu, Radu Mănăilă și alții
Complexul Cosmos a fost ridicat la Eforie Nord, localitate numită între 1950 și 1962 Vasile Roaită, pe un teren de pe malul mării, la extremitatea sudică a bulevardului de pe faleză. Avea o capacitate de 512 paturi și o cantină ce deservea 1.000 de persoane, în două serii. Corpul de cazare, cap de perspectivă al bulevardului, este compus din două aripi. Speculând denivelarea terenului, aripa de pe axa bulevardului are șase niveluri, cu camere pe ambele laturi, iar aripa paralelă cu faleza are cinci niveluri, cu camere spre mare. Azi, complexul e împărțit, prin privatizare, în hotel și restaurant. Cel dintâi este în funcțiune, după o reabilitare care i-a modificat caracteristicile arhitecturale, cel din urmă, extrem de degradat, a fost pus în vânzare.
Complex de odihnă Cosmos
Strada Mihai Eminescu 56
Eforie Sud, România
Construit în 1961. Arhitecți: Al. Ioțu cu Gh. Rudich. I.S.C.A.S.
La Hotelul Belvedere, în alcătuirea fațadelor predomina zona vitrată, iar terasele largi, deschise către plajă, aveau ferestre în bandă, o imagine specifică modernismului și un accent liniar puternic în compoziția fațadei. Elementele prefabricate ale fațadelor, cu forme geometrice regulate, alcătuiau un accent plastic prin care se crea un aspect riguros și ritmat.
Hotelul Perla din Mamaia, de 580 de locuri, situat pe axa esplanadei dinspre mare, într-o poziție ce a determinat tratarea dominantă față de celelalte 5 hoteluri mari, formează și acum accentul principal pe artera ce duce spre București. Sistemul constructiv constă din diafragme de beton armat turnate în cofraje glisante și planșee de beton armat monolit, turnate ulterior. Corpurile de la parter au fost realizate în structuri de beton armat, cu stâlpi cu grinzi la traveea de 9 m și planșeu dală la cea de 6 m. Fațadele corpului vertical au fost tratate unitar pe toate laturile, cu lamele prefabricate utilizate pentru prinderea tâmplăriei, dar și cu rol plastic. Unitatea hotelieră a suferit mutilări estetice și funcționale, fațadele căpătând un aspect de turbo-arhitectură, iar nivelurile inferioare fiind ocupate de magazine de îmbrăcăminte.
Hotel Perla
Bulevardul Mamaia
Constanța, România
Construit în 1963. Arhitect: Mina Laurian. I.S.C.A.S.
La fel ca Belvedere, hotelul Panoramic a fost rezolvat cu dublu tract, oferind spațiilor de cazare deschidere spre mare și luminare naturală. La fel ca Belvedere, a fost gândit cu peste 400 de camere cu terase ample, dispuse pe trei niveluri deasupra zonei de primire și pe patru sub acest nivel, încastrate în faleză.
Hotelurile sunt acum deschise publicului, dar într-o formă de nerecunoscut. Un prim proprietar s-a angajat să modernizeze clădirile în 2007, dar le-a lăsat în stare deplorabilă. Deși propus pentru clasare, complexul a fost cumpărat în 2017 de un lanț hotelier internațional, care l-a reabilitat fără a ține cont de somațiile specialiștilor și de specificul modernist al clădirilor, finisându-l cu materiale de slabă calitate și cu detalii inutile, într-un soi de parodie de arhitectură islamică.

Hotelul Neptun, din stațiunea Neptun, are o siluetă dominată de două axe: accesul principal, foaierul, spațiile de primire, sălile de conferință, restaurantul și anexele tehnice se dezvoltă pe orizontală, într-un ansamblu de corpuri cu un singur nivel în care predomină partea opacă, cu elemente decorative verticale prefabricate. Spațiile de cazare sunt amplasate într-un corp de tip bară cu opt niveluri, cu o fațadă riguroasă, în care predomină unghiul drept. Astăzi, hotelul nu mai funcționează la capacitate integrală. Clădirea se află într-o stare mai bună decât altele din stațiune în urma reabilitării inadecvate din anii precedenți, însă pe terase și pe fațade crește vegetația, iar platformele de acces și spațiile verzi reflectă starea generală de degradare.
Hotel Neptun
Strada Trandafirilor 10
Mangalia, România
Construit în 1967. Arhitecți: Doru Dumitrescu, Cosma Iurov
Amplasat în nordul stațiunii cu același nume, complexul hotelier Saturn a fost creat pentru a asigura circa 1.900 de locuri de cazare, tot atâtea în dotările de alimentație publică, 250 de locuri în baruri și o piscină de 300 mp. El include trei hoteluri tip lamă, având parter și 13 etaje de cazare, cu holul recepției și dotările rezolvate orizontal, într-o construcție pe două niveluri. Piscina amplasată central dă un farmec deosebit ansamblului. Sistemul constructiv al spațiilor de cazare este din diafragme de beton armat turnat în cofraje metalice încălzite și planșee realizate parțial din beton armat turnat pe mese metalice și parțial din elemente prefabricate. La spațiile comune și restaurant s-au folosit stâlpi și plăci casetate prefabricate. Ansamblul își păstrează și astăzi estetica arhitecturală inițială, cu mici discrepanțe cromatice.
Complexul hotelier Saturn
Strada Lavrion 28
Stațiunea Saturn, România
Construit în 1973. Arhitecți: Iosif Reinald, Ioana Reinald

Hotelul Scoica, situat pe malul sud-vestic al celor două lacuri de la intrarea în stațiunea Jupiter, surprinde prin planul de formă eliptică și o dispunere funcțională, pe 7 niveluri, a celor 122 de camere. Închegate în jurul unui nucleu central, ocupat de servicii, acestea oferă o bună vizibilitate spre faleză și împrejurimi. Corpul de alimentație și servicii ocupă parțial parterul și conține recepția, un restaurant, o braserie și o curte interioară având o piscină cu bar, pentru adulți, și o piscină pentru copii. Sistemul constructiv din diafragme de beton armat și volumetria curbă a fațadelor au impus o tratare simplă a finisajelor, care subliniază și acum concepția generală a hotelului. Clădirea își păstrează, de altfel, aspectul original.
Hotel Scoica
Strada Gala Galaction 45
Stațiunea Jupiter, România
Construit în 1970. Arhitect: Ion Predescu

Silueta hotelului Forum se ivește în sudul stațiunii Costinești - o alcătuire de volume cu înălțimi diferite, care definesc dezvoltarea pe verticală și orizontală a ansamblului. Senzația de zveltețe e sporită de ridicarea corpului vertical pe stâlpi și pile peste nivelul mezaninului și prin retragerea în terase a ultimelor patru din cele opt niveluri. La nivelul promenadei se găsesc accesul principal, foaierul și sala polivalentă. Alte spații comune - restaurante, terase, săli de conferințe, anexe tehnice de dimensiuni generoase - sunt repartizate pe două niveluri-gradenă, sub cota promenadei, în legătură directă cu natura. În timp, imaginea hotelului a avut de suferit din cauza anexelor parazitare și a tencuielilor de culoare nepotrivită. Astăzi, hotelul aparține unui agent economic privat, care nu l-a întreținut corespunzător, permițând degradării să se accentueze.
Hotel Forum
Faleza Costinești
Costinești, România
Construit în 1976. Arhitect: Ștefan Șteblea și alții
Pentru a asigura locuri de odihnă pentru angajați, Casa de Asigurări Sociale și Pensii din Cooperația Meșteșugărească (CASCOM) a construit, la Eforie-Nord, o casă de odihnă cu restaurant, cu 450 de locuri în camere duble și apartamente, dispuse în două corpuri legate între ele. Partiul a presupus o structură de rezistență în sistem fagure și pereți portanți din beton armat. La parterul corpului de cazare se aflau recepția, saloanele, barul de zi, birourile și legătura spre restaurant, iar la subsol - spațiile tehnice și opt camere pentru personal. Corpul alimentar cuprindea, la parter, sălile de mese și bucătăria cu anexe. Fațadele corpului de cazare, tratate inițial cu panouri prefabricate, în spirit modernist-socialist, sunt astăzi colorate strident, în albastru.
Hotel CASCOM (astăzi Hefaistos)
Strada 23 August 13
Eforie Nord, România
Construit în 1984. Arhitecți: Lucia Vlădescu și alții I.P.J. Constanța
Sanatoriul balnear pentru adulți Mangalia, constând în 500 de locuri de cazare, policlinică de tratament balnear, club și restaurant, plus anexe, utilizează proprietățile apelor minerale sulfuroase și ale nămolului din localitate. Are o rezolvare elastică, pe configurația naturală denivelată. Volumetria exterioară se remarcă prin ritmul lamelar vertical și prin jocul orizontal al planșeelor, pe un fond cromatic alb, accentuat în penumbra logiilor. La ultimul nivel, camerele sunt înconjurate de o terasă comună, acoperită parțial. Corpul bazinului, acoperit cu pânze de beton armat dispuse în evantai, pune în valoare ansamblul prin compoziția expresivă. Astăzi, stațiunea a suferit modificări, prin compartimentări noi și materiale ce îi schimbă caracterul, precum tencuiala amprentată bleumarin a fațadei.
Sanatoriul pentru adulți
Strada Mircea cel Bătrân 2
Mangalia, România
Construit în 1960. Arhitecți: Cezar Lăzărescu, Dinu Gheorghiu
Casa de Cultură din Mangalia se distinge printr-un partiu disimetric și prin poziția laterală a sălii principale. Exprimarea în partiu a acestei funcționalități se traduce prin poziția accesului față de imensul panou de mozaic ce decorează fațada principală. Mozaicul, intitulat „Geneze”, realizat din piatră naturală, este semnat de Jules Perahim și Mac Constantinescu. El acoperă integral unul din pereții laterali ai sălii de spectacole. Clădirea, în desfășurarea sa, forma fundalul pieței create pentru dezvoltarea de pe faleză. Ea este un edificiu reprezentativ al litoralului românesc pentru toată acea perioadă de dezvoltare.
Casa de Cultură Mangalia
Șoseaua Constanței 7
Mangalia, România
Construită în 1963. Arhitect: Nicolae Vlădescu.
Mozaicul „Geneze”: Jules Perahim și Mac Constantinescu
construit în 1963. Architect: Nicolae Vladescu.

Amplasarea primelor ansambluri de locuințe create în estetică modernist-socialistă în Constanța s-a făcut pe principiul unităților urbanistice complexe. Printre ele s-a numărat ansamblul de locuințe din zona Gării, situat în partea de sud a orașului, între locul fostei gări și gara din anii ’60, care funcționează și acum. Ansamblul constănțean a primit Premiul de Stat în domeniul arhitecturii pentru proiectul valoros și execuția sa cu metode industriale. Astăzi, imaginea întregului ansamblu a avut de suferit de pe urma reabilitării termice, care a schimbat finisajele fațadelor și proporția plin-gol. Atât locuințele, cât și autogara (privatizată) și gara și-au pierdut total aspectul inițial.
Ansamblul Gara Veche - Gara Nouă
Bulevardul 1 Decembrie 1918, 2
Constanța, România
Construit în 1964. Arhitecți: Gheorghe Dumitrașcu, Theonic Săvulescu, Șerban Manolescu, Ion Răducanu.
Inginer: Constantin Popovici

Corpul scenei cuprindea, la subsol, cabinele pentru artiști, camera de coafură și grimă, depozitul de instrumente muzicale, camera electricianului, cabina suflerului, administrația și grupurile sanitare. La nivelul scenei se aflau două degajamente laterale acoperite și depozitul ecranului cinemascop. Pentru sistemul constructiv s-au folosit lamele din beton armat la pereții sălii și un sistem de grinzi Vierindeel, care încadrează panouri de zidărie eficientă, la corpul scenei. Amfiteatrul avea structură de beton armat în zona holului, iar pe lateral – gradene prefabricate, așezate pe umplutură de nisip. Imobilul s-a aflat ani buni în paragină, ajungând suport pentru graffiti și adăpost pentru oamenii străzii. În 2023 s-au alocat fonduri pentru reabilitarea și modernizarea sa, însă, nefiind un obiectiv de patrimoniu protejat de stat, nu s-a prevăzut o restaurare după proiectul inițial. Până în primăvara lui 2024, lucrările propriu-zise nu începuseră încă, din cauza unui buget prea mic, care nu a atras doritori.
Teatrul de Vară (fostul Teatru „Ovidiu”) Mamaia
Construit în 1962. Autor: arh. Aron Grimberg-Solari

*

Pentru promovarea arhitecturii specifice modernismului socialist și protejarea celor mai valoroase lucrări, B.A.C.U. a lansat o serie de publicații care includ un inventar al lucrărilor de arhitectură din fostul Bloc socialist, ajunsă în prezent la peste 20 de titluri - ghiduri de arhitectură și hărți ilustrate ale capitalelor.

Din serie face parte și Ghidul „Arhitectura modernist socialistă - România și Republica Moldova”, publicat în anul 2018. El conține patru texte de autor de arh. Dumitru Rusu, dr. arh. Vasile Mitrea (autorul Clădirii Telefoanelor din Cluj), arh. Alla Kiricenko (autoarea Circului de Stat din Chișinău) și dr. arh. Tamara Nesterov, 242 de obiective în fotografii color, descrise în texte succinte și o analiză a stării de conservare actuale a acestora. Obiectivele sunt împărțite în opt capitole, după funcțiuni, diferențiate prin marcaje și identificate pe opt hărți, cu simboluri în culorile fiecărei funcțiuni. De asemenea, ghidul conține, pe lângă indexul alfabetic al arhitecților, artiștilor și inginerilor care au realizat lucrările, și un index alfabetic al clădirilor.
Albumul de fotografie „Modernismul socialist în România și Republica Moldova”, publicat în 2020 (ediția a II-a), conține fotografii color cu circa 90 de repere arhitecturale modernist socialiste, precum Restaurantul Neon din Eforie Nord, Blocul Rotund din București, Restaurantul Noroc/Guguță din Chișinău, Universitatea Tehnică a Moldovei etc., împărțite după aceleași opt funcțiuni, cu informații la zi privind starea de conservare a obiectivelor. Albumul vine în completarea ghidului, ambele fiind disponibile în librăriile din București și online.

Platforma Socialist Modernism invită arhitecți, urbaniști, istorici și istorici de artă, artiști, activiști și orice alte persoane interesate de această tematică să contribuie la extinderea ei. Sunt binevenite orice informații referitoare la cartiere, clădiri, monumente, parcuri și opere de artă sau elemente arhitecturale relevante - ele pot fi trimise pe adresa www.socialistmodernism.com, cu specificarea adresei lor exacte. Toate informațiile sunt publicate pe site-ul nostru, sub numele autorului.

NOTĂ
1 Revista Arhitectura RPR, 1958.

Fotografiile aparțin Departamentului foto BACU,
autor Dumitru RUSU în perioada 2013-2023