Local, simbolic și precar sau Learning from Vama Veche

Între octombrie și aprilie, Vama Veche devine o machetă 1:1 a Vămii Vechi. Se liniștește, dispar oamenii și predomină solitudinea. Clădirile sunt împachetate pentru iarnă în OSB, PVC, tablă și prelate. Fără turiști și zorzoane, se văd mai clar tipologiile spațiale inventate de-a lungul timpului, strategiile de ocupare a terenului și tehnicile de construcție. În liniștea post-turistică, vizitatorul ocazional poate reflecta la natura acestui loc.
1. Dificultăți de categorisire
Vama Veche eludează categoriile urbane obișnuite. Este prea urbanizată și cosmopolită ca să fie un simplu sat. Este prea dezordonată și ambiguă ca formă și funcțiune pentru o stațiune turistică, este prea puțin civică și prea nepermanentă pentru o localitate sau un oraș.
Mai aproape de adevăr sunt etichetele spontane și emoționale: Vama este planctonul comercial dintr-o intersecție de București - Iancului pe malul mării, o lumină în noapte, atrăgătoare ca o benzinărie de autostradă, destructurată și amestecată ca un avanpost de la marginea lumii, un loc de joacă pentru oameni mari, un oraș intermitent, un spectacol locuit care se desfășoară într-un decor precar, dar permanent.
2. Localnicii
Oricine este localnic în Vama Veche. Avem localnici-proprietari și localnici-turiști. Doar localnicii localnici se simt înstrăinați, derutați de efectul stroboscopic al noului urbanism local. Se luptă cu vivacitatea unor emigranți proaspăt veniți, spun da la orice oportunitate, aleargă dintr-o parte în alta și visează să facă bani. Cât despre bătrânii satului, aici îi regăsim pe acei primi capitaliști, futurologi în domeniul turismului sau intelectuali excentrici: „Am cumpărat acest teren imediat după ‘90 pentru că voiam să fac un experiment socioeconomic despre trecerea de la comunism la capitalism”, am auzit spus într-un stabiliment cu valoare istorică.
3. Întrebare de cercetare:
Care este cea mai rapidă cale de a îngrădi un loc, de a-l acoperi, proteja și închide ca apoi să îl poți exploata drept cazare? La această întrebare (de cercetare?) fiecare localnic a răspuns într-o manieră personală, vărsând, în golul pe care îl lasă întrebarea, experiențele proprii de vacanță sau testând limitele acceptabilului.
4. Gardul
Cum se purcede practic către realizarea acestui coșmar frumos? Deși este ușor trecut cu vederea, gardul pare să fie tipologia de bază pentru construcție - the zero degree of architecture. În Vama Veche terenul e clădirea. De la un simplu gard perimetral până la forma cunoscută (casă cu amenajare peisajeră) sunt multiple grade intermediare în care s-au înregistrat reale succese arhitecturale și de afaceri. De multe ori terenul începe să fie locuit înainte să apară clădirea. Terenul este conectat la apă și înzestrat cu un loc unde poți să faci duș, terenul primește o masă, hamac, scaune. Se locuiește afară sau în cort, iar la un moment dat își face apariția:

                   Un container

 
5. Simbolurile în vacanță
Colajul este modalitatea prin care Vama se urbanizează. Odată îngrădit terenul, fiecare localnic-proprietar aduce o bucată mică din harta lumii pe care o adaugă la marele patch-work al Vămii și pe care o oferă localnicilor-turiști. Unul e din Grecia, altul din Turcia... dar uneori apar reverberații de Valea Prahovei sau Bran. Plajă de hippies, dar și Predeal. Mediteraneean, dar și montan. Unii oameni mută de colo colo chiar și bucățele de Vama Veche. Adică de vechea Vamă - cea care se presupune că a dispărut, dar care reapare intermitent Acolo sau Dincolo.
Se poate spune, deci, că Vama este rezultatul unui dialog emoțional între cei care cer și cei care oferă. Dialogul se poartă prin servicii, prin aspectul terenurilor și clădirilor și rezultă în marea formă urbană atât de tipică acestui loc. Finisajele și culorile conțin mesaje. Sunt un limbaj intuitiv care ghidează localnicii-turiști spre lucrul sau locul care „corespunde cu nevoile lor”. Ești hippiot punk-ist sau against the system? Vino la noi, avem curte cu corturi și mobilier de paleți. Ești pus pe party și nu te interesează unde stai, vino la noi - avem gresie și faianță peste tot, dezinfectăm zilnic și clădirea noastră are atâtea trăsături câte sunt necesare ca să o recunoști. Ești hipster pasionat de design? Vino la noi, avem riflaj, mic dejun gourmet și mobilă norvegiană. „Clădire făcută cu arhitect de către un proprietar care consideră că Vama nu mai e ce a fost”, scrie fără cuvinte pe fațadele unor pensiuni.
6. Precar
Precarul conduce demersul. Precar înseamnă să te oprești la limită. Eventual puțin după. Fundația casei este precară, structura casei este precară, instalațiile sunt făcute în grabă. Precarul stă la baza celui mai important aspect al Vămii Vechi - este un laborator de experimente într-ale locuirii, deci înaintează prin trial and error. Vama este o înregistrare al propriului ei proces evolutiv, este urbanism cu track changes - nu își ascunde urmele, iar greșelile sunt aproape sfidătoare - provocări pentru alți constructori să îndrăznească. Să greșească mai tare.
Arhitectura „bună” pare străină, neautentică, respectabilă, dar nepotrivită visul unui orășean citit despre ce ar trebui să găsească la mare. Ca să înțelegi contribuția acestui loc la înțelegerea² ideii orașului contemporan trebuie să renunți pentru o clipă la prejudecăți. Amestecul și invenția sunt semnificative. Pe fiecare teren cineva a inventat cel puțin 1 lucru, un spațiu, o soluție la una din problemele locului. Sunt mii de astfel de invenții, surprize, treceri, unghere, bolți și semi-închideri de vegetație, cotloane, portice, paravane, curticele, locșoare și alte diminutive spațiale. Elementele vămii se sprijină, se înghesuie, se adaptează. Sunt culmea contextualismului. Mai sunt apoi nenumărate tipuri de prinderi, lipiciuri, șuruburi, benzi adezive, dar nimic nu întrece puterea siliconului de a vindeca orice afecțiune arhitecturală, de a bandaja orice gaură, de a decora orice baie. Marea cea mare, cea Neagră, se îmbrâncește pe plajă cu marea vernacularului comercial, de piatră, mortar, BCA, OSB, copex, lemn de brad, cuie, holșuruburi, rumeguș - Dedeman în cocktail shaker.
„Nimic interesant aici, ar spune unii, sunt doar decizii pragmatice și dorința de a face lucrurile cât mai repede și mai ieftin.” Adevărat, dar nu tocmai. Pragmatismul Vămii sfidează rațiunea. Și de când ideea de a construi ieftin și-a pierdut valabilitate morală?
7. Inevitabilul proiect estetic
Vama funcționează doar sezonier și asta simplifică situația instalațiilor. N-ai nevoie de încălzire și poți să lași țevile la vedere, la exteriorul clădirii. Dacă vrei, le dai în stradă, le expui, le evacuezi din interior și în felul ăsta le integrezi în oraș. În Vamă s-au creat premisele exprimării instalațiilor și structurii pe fațadă, prin urmare un nou proiect estetic este inevitabil - cum, mai exact ar trebui exprimate aceste elemente - pe coduri de culori? - alcătuiri open source sau decorații parlante?
8. La interior
Multe dintre interioarele Vămii sunt practic absente. Sunt atât de generice, atât de non specifice, atât de suficiente... Motivul teoretic pentru existența acestui loc este poché: un rest sau un spațiu tehnic pentru că, tehnic, ai nevoie de somn.

                      o

La magazinul de construcții
Dar Vama nu ar fi posibilă fără opusul ei complementar - magazinul de materiale de construcții. Creativitatea Vămii are la bază ordinea riguroasă a depozitului de materiale - un spațiu ortogonal cu categorii clare - o bibliotecă de elemente care îți permit să faci combinații. Un grid. Vama este anti categorisire (ex.: o bicicletă nefuncțională a fost sudată într-un cadru metalic, pe post de poartă) și încurajează juxtapunerea și colajul, dar cum ar putea să facă asta fără acces la o bază de date care poate fi răstălmăcită. Pe de altă parte, magazinul de construcții, ca spațiu real-și-imaginar indexează compulsiv, divide, distinge și înregimentează. Aleatoriul unui spațiu urban contemporan precum Vama Veche pare direct proporțional cu capacitatea de indexare a magazinului de materiale de construcții. Iar dacă cutia cea mare a magazinului ar putea fi asimilată cutiei unui joc de construcții pentru copii, Vama ar fi spațiul delimitat de acele 4-5 obiecte care apar în fața cutiei, într-o inevitabilă imagine promoțională³ - „iată câteva din nenumăratele combinații pe care le poți crea cu acest joc”.
Fermitatea organizării magazinului de construcții transmite o anumită fragilitate așezării elementelor, în practică. Matricea conceptuală a magazinului este atât de puternică încât pare că materialele nu se mai pot desprinde de ea, cu adevărat; nu se mai pot topi în alcătuiri și structuri noi. Un detaliu minor trădează relația celor două spații – constructorii nu se mai deranjează să dezlipească codurile de bare de pe diverse obiecte. Grinzi, corniere, chiuvete și lămpi așteaptă parcă întoarcerea la depozit, odată cu încheierea mascaradei.

NOTE

¹ Venturi, Scott Brown, Izenour, Learning From Las Vegas, MIT Press 2005, p. 3.
² Recomand cititorului cartea lui Albert Pope Ladders, despre forma orașului contemporan, care începe în felul următor: „The contemporary city, the city that is at this moment under construction, is invisible. Despite the fact that it is endlessly reproduced, debated in learned societies, and suffered on a daily basis, the conceptual framework that would allow us to see the contemporary city, is conspicuously lacking. While it remains everywhere and always in view it is fully transparent to the urban conceptions under which we operate”.
³ Deși nu doresc să ilustrez în mod particular acest pasaj, cititorul poate căuta unul din jocurile austriece Matador, inventate în anul 1899 de inginerul Johann Korbuly. Pe lângă calitatea lor, cititorul se va delecta cu pasajul din Aristotel care apare ocazional pe cutii: For the things we have to learn before we can do them, we learn by doing them (din Etica Nicomahică).