Cezar Lăzărescu

Tata

Răzvan Lăzărescu

Privind în urmă din epoca noastră, înconjurat de ecrane și de informații din toate colțurile lumii, cu greu poți să înțelegi o lume complet diferită de cea de acum nici măcar 70 de ani în urmă.
Proiectul și apoi realizările pe care le cunoaștem sub denumirea de Litoralul Românesc s-au născut dintr-o întâmplare, dintr-o neatenție și dintr-o scăpare.
În a doua jumătate a anilor ’50 s-a decis, la nivelul conducerii de partid și al Uniunii Sindicatelor, acordarea de concedii plătite salariaților. O decizie care se adresa unui mare număr de beneficiari, dar care nu avea nicio bază logistică pe măsură.
La organele puterii din județul Constanța s-a transmis decizia ca, în mai puțin de un an, un număr important de locuri de cazare să fie construite pentru a putea primi sindicaliștii în concediu. Hotelurile existente, în mare parte în Constanța sau existente din perioada interbelică, nu corespundeau sau nu erau suficiente pentru valul de vacanțieri doritor

Coperta revistei

Citiți continuarea in revista

Arhitectura 1-2/2024 (709-710)
Betoane de nisip. Litoralul românesc ’55-’89