Încercare de recuperare (reconstrucție) morfostructurală în centrul istoric al Iașilor

Introducere

Oraşele româneşti extracarpatice au parcurs în ultimele două secole o istorie particulară, cu distrugeri şi reconstrucţii repetate, cauzate mai puţin de conflictele militare care s-au desfăşurat în zonă şi mult mai mult de o serie de transformări politice, socioeconomice şi administrative, conducând la adoptarea unor noi doctrine urbanistice şi la realizări în consecinţă.

Oraşul Iaşi, capitala istorică a Moldovei, nu face excepţie; este unul dintre exemplele semnificative din acest punct de vedere. Se poate spune că doar dimensiunile impresionante (între oraşele din această zonă) şi morfo-structurile sale consistente, solide, au făcut ca, după seria de intervenţii urbanistice (unele extrem de dure), aria sa centrală să păstreze, încă, zone importante de arhitectură istorică şi tradiţională.

Ultima etapă a „sistematizărilor” (anii ’70-80 ai secolului trecut) a însemnat distrugerea completă a ariei sudice a centrului istoric (corespunzătoare străzi