Direcția Monumentelor Istorice ca școală națională de restaurare între anii 1952-1977

Clădirea principală a sediului DMI în 1964, azi sediul INP, str. Ienăchiță Văcărescu 16, București. Ion Davidescu,

Fișa de evidență a Monumentului, Fond DMI, Arhiva INP

Domeniul restaurărilor a debutat devreme în spațiul românesc, dacă ne raportăm la alte țări vest-europene și mai ales la cele din regiune. După al Doilea Război Mondial și desființarea Comisiei Monumentelor Istorice din 1948, activitatea de protecție a monumentelor istorice a fost reluată în anul 1952, când a fost instituit Comitetul de Stat pentru Arhitectură și Construcții – CSAC, care cuprindea Direcția Generală a Monumentelor Istorice, sub conducerea arhitectului Duiliu Marcu, direcție care îndeplinea servicii de avizare, îndrumare și control. După mai multe schimbări legislative și ale titulaturilor administrative, în 1959, apare Direcția Monumentelor Istorice pe lângă Comisia Superioară de Control al Activelor și Construcțiilor - CSCAC, care, spre deosebire de instituțiile anterioare, a cooptat și atelierul de proiectare în domeniul restaurării monumentelor din cadrul Institutului Central pentru Sistematizarea Orașelor și Regiunilor - ICSOR, atelier condus d

Coperta revistei

Citiți continuarea in revista

Arhitectura 1-2/2025 (715-716)
Unde cresc oamenii mici