Poetica spațiului

Școala germană București

Dorin Ștefan

” Maybe it is a good thing for us to keep a few dreams of a house that we shall live in later, always later, so much later, in fact, that we shall not have time to achieve it. For a house that was final, one that stood in symmetrical relation to the house we were born in, would lead to thoughts–serious, sad thoughts–and not to dreams. It is better to live in a state of impermanence than in one of finality.”

(Gaston Bachelard - Poetics of Space)

Proiectul noului campus al Școlii Germane București (Deutsche Schule Bukarest - DSBU) se sprijină pe un set de principii europene atemporale - democrație, egalitate, unitate, diversitate și învățare reciprocă - care transcend simpla organizare funcțională, configurând un spațiu educațional ce devine matrice a formării umane. Asemenea marilor piețe publice ale Europei, care nu sunt doar locuri de întâlnire, ci și spații ale schimbului intelectual și cultural, campusul propune o arhitectură care nu doar delimitează locuri, ci modelează gânduri, emoții și identități.

Am căutat să răspundem acestei provocări inspirându-ne din „Poetica spațiului” a lui Gaston Bachelard, care ne amintește că spațiile în care trăim și învățăm nu sunt doar simple decoruri fizice, ci devin „case ale sufletului”, adăposturi ale gândurilor, emoțiilor și amintirilor noastre. În această cheie poetică, arhitectura educațională capătă o dublă funcție: una practică, de organizare a fluxurilor și acti

Coperta revistei

Citiți continuarea in revista

Arhitectura 1-2/2025 (715-716)
Unde cresc oamenii mici
sumarul revistei | cumpără online →