Poetica spațiului

Proiectul noului campus al Școlii Germane București (Deutsche Schule Bukarest - DSBU) se sprijină pe un set de principii europene atemporale - democrație, egalitate, unitate, diversitate și învățare reciprocă - care transcend simpla organizare funcțională, configurând un spațiu educațional ce devine matrice a formării umane. Asemenea marilor piețe publice ale Europei, care nu sunt doar locuri de întâlnire, ci și spații ale schimbului intelectual și cultural, campusul propune o arhitectură care nu doar delimitează locuri, ci modelează gânduri, emoții și identități.

Am căutat să răspundem acestei provocări inspirându-ne din „Poetica spațiului” a lui Gaston Bachelard, care ne amintește că spațiile în care trăim și învățăm nu sunt doar simple decoruri fizice, ci devin „case ale sufletului”, adăposturi ale gândurilor, emoțiilor și amintirilor noastre. În această cheie poetică, arhitectura educațională capătă o dublă funcție: una practică, de organizare a fluxurilor și activităților, și alta simbolică, de modelare a identităților și cultivare a valorilor.

Am refuzat tentația unei funcționalități lipsite de suflet și am optat pentru o abordare umanistă, în care spațiile se deschid și comunică, creând un dialog firesc între interior și exterior, între educație și comunitate. Dispunerea clădirilor în jurul unui nucleu central - o piață deschisă, accesibilă din toate direcțiile - amintește de agora antică, nu doar ca formă urbanistică, ci și ca simbol al întâlnirii, al dezbaterii și al cunoașterii împărtășite.

Astfel, campusul nu este doar un loc de educație, ci și un spațiu viu, o „casă a cuvintelor” în care elevii nu doar acumulează cunoștințe, ci își și construiesc identitatea prin experiențe colective și individuale. Este un loc în care educația transcende programa școlară și devine o formă de inițiere în spiritul democratic, în diversitate și respect reciproc.

Construirea acestui spațiu a însemnat nu doar respectarea riguroasă a normelor de eficiență energetică și sustenabilitate, atât din perspectiva legislației române, cât și germane, ci și asumarea unei responsabilități morale: aceea de a contribui la formarea unei generații conștiente de importanța protejării mediului și a conviețuirii armonioase cu natura. Materialele cu o componentă dovedită de conformitate sau performanță ecologică, sistemele energetice eficiente și integrarea spațiilor verzi nu sunt doar elemente tehnice, ci și expresii ale unei filosofii care vede în arhitectură o formă de educație în sine.

Mai mult decât o performanță inginerească, campusul DSBU este o încercare de a răspunde unei întrebări fundamentale: Cum pot spațiile în care învățăm să devină locuri ale inspirației și ale devenirii umane? Credem că am găsit un răspuns printr-o arhitectură care vorbește limbajul sufletului și care, asemenea unui poem bine scris, rămâne în memorie și modelează personalități.

Într-o țară în care fondul construit destinat educației este, în mare măsură, învechit, rămas în urma noilor direcții pedagogice și a tehnologiei contemporane, Campusul Școlar DSBU nu este doar un proiect arhitectural, ci o declarație de intenție: el urmărește să aducă standardele performanței academice europene și să creeze un mediu propice învățării pe tot parcursul vieții. Spațiile destinate educației sunt gândite astfel încât să servească în mod optim procesului de formare, iar cele secundare sunt organizate cu maximă eficiență.

În inima acestui ansamblu regăsim Piața - un loc de întâlnire ce evocă piața centrală a orașului tradițional, acel spațiu public de o profundă importanță în istoria urbanității europene, o veritabilă punte între natură și arhitectură. Spații intermediare și spațiile de tranziție joacă un rol esențial, asigurând continuitatea dintre activitățile exterioare și cele interioare. Conectivitatea nu este lăsată la voia întâmplării, ci este realizată prin spații protejate, semideschise, care facilitează circulația liberă, dar cu un rafinat echilibru între deschidere și intimitate.

Holul principal al școlii este conceput cu dublă înălțime, având deasupra biblioteca, iar mai sus, ca un simbol al elevării spiritului, aula - un veritabil avatar al agorei antice, transpusă însă în registrul contemporan, unde cultura și artele se întâlnesc pentru a stimula comunicarea, interacțiunea și, mai presus de toate, coeziunea comunității școlare.

În ceea ce privește organizarea interioară, limitele rigide sunt abandonate în favoarea unor spații flexibile, care respectă dinamica firească a copilăriei. Spațiile comune sunt generoase și nu doar că favorizează interacțiunea socială, dar le oferă elevilor o libertate esențială: aceea de a-și asuma și interpreta spațiul în funcție de propriile nevoi și perspective. Iată un detaliu deloc neglijabil, căci legătura dintre om și locul pe care îl simte al său este una profund formativă.

De asemenea, arhitectura acestui campus este una transparentă și inteligibilă: funcțiunile sale sunt clar recognoscibile chiar și din exterior, facilitând atât autonomia utilizării spațiilor interioare, cât și coexistența armonioasă a activităților complementare. Prin această claritate, elevii ajung să înțeleagă și să interiorizeze mai ușor structura locului în care învață, dezvoltând astfel un raport firesc și armonios cu spațiul. Ideea locuirii într-o stare de impermanență, cum este cea enunțată de Bachelard în citatul de la început, și nu de finalitate, poate fi transpusă în formarea elevilor de la DSBU, unde spațiul educațional nu este conceput ca un cadru rigid și definitiv, ci ca un mediu flexibil, deschis reinterpretării și evoluției, stimulând astfel imaginația, adaptabilitatea și dezvoltarea continuă a personalității lor.

Sustenabilitate: Responsabilitatea față de mediu și educarea conștiinței ecologice

În contextul actual, în care provocările climatice ne cer o schimbare radicală de paradigmă, sustenabilitatea nu mai este doar o opțiune tehnică, ci o datorie morală. Campusul DSBU s-a născut din această convingere profundă, abordând sustenabilitatea nu doar ca pe un set de măsuri tehnice de eficiență energetică, ci ca pe o filosofie integratoare ce impregnează întregul concept arhitectural.

Materialele alese pentru construcție nu doar că reduc amprenta de carbon, dar contribuie la crearea unui microclimat interior sănătos. Finisajele interioare, tencuielile minerale și sistemele de izolație ecologică asigură un mediu interior lipsit de compuși organici volatili, protejând sănătatea elevilor. Însă mai mult decât atât, aceste materiale creează un spațiu cald, primitor, o ambianță care educă estetic și sensibilizează la frumusețea simplității.

Utilizarea sistemelor energetice eficiente, cum ar fi panourile fotovoltaice integrate în acoperișuri și sistemele de recuperare a căldurii, nu doar că reduc consumul de energie, dar creează și un spațiu de învățare practică. Elevii sunt implicați în monitorizarea performanței energetice a clădirii, transformând campusul într-un laborator viu de educație ecologică.

Gestionarea responsabilă a apei, prin colectarea și reutilizarea apelor pluviale pentru irigațiile spațiilor verzi, contribuie la reducerea consumului de resurse naturale, oferind totodată o lecție vizuală despre economia circulară. Astfel, campusul nu doar respectă normele de sustenabilitate, ci și cultivă conștiința ecologică a noii generații.

Confort și calitatea spațiului: Arhitectura ce hrănește sufletul

Sustenabilitatea nu înseamnă doar eficiență energetică și protecția mediului, ci și crearea unui confort superior, atât fizic, cât și emoțional. Campusul DSBU a fost conceput pentru a oferi un climat interior sănătos și un confort acustic, termic și vizual de excepție, contribuind astfel la bunăstarea elevilor și la crearea unui mediu educațional propice învățării.

Ferestrele mari, orientate strategic pentru a capta lumina naturală pe tot parcursul zilei, reduc nevoia de iluminat artificial, dar mai ales creează o atmosferă vibrantă, optimistă. Studiile arată că expunerea la lumină naturală îmbunătățește concentrarea, performanța didactică și starea de bine, iar acest principiu a fost integrat în fiecare detaliu al proiectului.

Ventilația centralizată cu recuperare de căldură asigură o calitate superioară a aerului, menținând în același timp o eficiență energetică remarcabilă. Toate spațiile educaționale sunt orientate spre locurile de joacă sau grădinile interioare, creând o continuitate vizuală care reduce stresul și creează un sentiment de apartenență. Etanșarea spațiilor interioare ale clădirilor de învățământ împotriva radonului a fost esențială pentru a preveni acumularea acestui gaz radioactiv, care, în concentrații ridicate, poate avea efecte nocive asupra sănătății.

Confortul acustic, adesea neglijat în arhitectura educațională, a fost tratat cu o atenție deosebită. Materialele fonoabsorbante utilizate pentru finisajele interioare și compartimentarea spațiilor asigură o acustică optimă pentru predare și învățare, contribuind la o atmosferă liniștită, propice concentrării și creativității.

Arhitectura ca poezie a spațiului: Un dialog continuu între natură și cultură

Campusul DSBU nu este doar o construcție, ci și o manifestare poetică a modului în care spațiile pot hrăni sufletul și pot contribui la creșterea frumoasă a arhitecturii. Integrarea atentă a spațiilor verzi nu doar îmbunătățește performanța termică a clădirilor, ci creează un dialog permanent între natură și arhitectură, între trecut și viitor, între interior și exterior.

Grădinile interioare și curțile semideschise devin locuri de refugiu și reflecție, în spiritul lui Bachelard, oferind copiilor spații de visare și introspecție. Prin această abordare lirică, am încercat să umanizăm arhitectura și să o transformăm într-un partener al dezvoltării umane.

Nu am căutat doar să construim o școală, ci să creăm un loc care inspiră, care vorbește sufletului și stimulează imaginația. Asemenea unui poem bine scris, acest campus va rămâne în memorie nu doar prin formele sale armonioase sau eficiența energetică, ci prin experiențele umane pe care le va găzdui.

Astfel, arhitectura devine nu doar un cadru fizic, ci o formă de educație în sine, o artă care formează personalități și cultivă valori. Credem că am construit nu doar un loc de învățare, ci și un spațiu de devenire umană, în care elevii nu doar că vor acumula cunoștințe, ci își vor și construi identitatea printr-un dialog constant cu frumusețea spațiului și a lumii din jur.

Arhitectura ca formator de personalitate

A concepe spații arhitecturale care să participe la formarea umană, asemenea unui „Bildungsroman” metamorfozat într-un edificiu, înseamnă a înțelege că arhitectura nu este doar un exercițiu de funcționalitate, ci un act cultural, profund educativ. În fond, spațiul este o prelungire a spiritului, iar lumina, texturile, parcursurile și materialitatea nu sunt simple detalii de compoziție, ci mijloace prin care omul este introdus în tainele lumii și societății, precum și ale propriei sale ființe.

Nu putem vorbi despre spațiu fără a-i recunoaște vocația de loc al întâlnirii și al contemplării, în care copilul nu doar că există, ci și devine. Modul în care sunt orchestrate spațiile, succesiunea lor narativă - de la refugii intime în holurile de la grădiniță până la deschiderile ample ale holurilor - conferă o ritmicitate a descoperirii, nu foarte departe de felul în care personajele lui Goethe sau Proust își descoperă identitatea prin confruntarea cu lume.

Lumina naturală utilizată în mod generos nu este un simplu element de ambianță, ci o metaforă a cunoașterii. Filtrată subtil, aceasta invită la reflecție, amintind că toate marile revelații se nasc din jocul fin dintre lumină și umbră. Texturile și culorile nu sunt alese doar pentru confortul tactil sau răsfățul vizual, ci pentru a educa gustul, a rafina sensibilitatea. În contactul cu materialele care definesc spațiul proxim, copilul învață simplitatea autentică, opusă artificialului strident.

Atât parcursurile interioare și exterioare, cât și scările, gradenele sau spațiile cu rol sportiv nu sunt trasee utilitare, ci itinerarii formatoare, menite să cultive curiozitatea, să provoace imaginația. A te rătăci pentru a te regăsi - iată lecția pe care un labirint discret o poate oferi. Cât despre materialitatea esențializată a epidermei arhitecturale, am considerat că trebuie să fie onestă, durabilă, purtând în ea memoria timpului, ca o mărturie a continuității, a respectului pentru trecut și a responsabilității față de viitor.

În esență, arhitectura devine astfel un Bildungsroman tridimensional, o formă de paideia modernă, un loc al devenirii, nu doar al trecerii. Aici, elevul nu doar învață lecții, ci și trăiește experiențe formative, crescând armonios, învățând firescul apartenenței și frumusețea descoperirii.

În loc de încheiere

Încă de când am câștigat un concurs de arhitectură în două faze, abordarea s-a axat pe doi piloni, fundamentali pentru evoluția societății contemporane europene: cultura și sustenabilitatea. Confruntarea cu programul educațional nu înseamnă doar căutarea unei performanțe arhitecturale, ci și o asumare culturală. Campusul devine un spațiu viu, o școală a democrației și a pluralismului, un loc în care tinerii nu doar că acumulează cunoștințe, ci își și descoperă identitatea, exersându-și libertatea de gândire într-un spirit de respect reciproc. Educația nu poate fi gândită în afara unei culturi a dialogului, a diversității și a solidarității umane.

În această viziune umanistă, sustenabilitatea nu este doar o necesitate tehnică, ci și o datorie morală. Campusul nu se limitează la a respecta norme ecologice, ci integrează în filosofia sa o responsabilitate față de natură și față de generațiile viitoare. Materialele ecologice, spațiile verzi și sistemele energetice eficiente devin astfel expresii ale unei conștiințe ecologice active, prin care elevii învață nu doar să cunoască lumea, ci și să o protejeze.

Nu este doar o lecție de arhitectură, ci și una de civilizație. Astfel, campusul DSBU nu este doar un loc al cunoașterii, ci și un spațiu al devenirii umane, în care copilul nu doar că învață, ci se și formează în sensul cel mai profund, integrându-se în marea tradiție europeană a spiritului liber și a culturii umaniste.

Autori: arh. Sergiu-Cătălin Petrea, arh. Sabrina Ene-Butnariu, arh. Cristina Mototolea, arh. Sebastian-Ștefan Apostol, arh. Dan - Alexandru Roșu, arh. Tania-Victoria Băncilă, arh. Diana-Elena Fusea.
Birou de proiectare: TecTo Arhitectura

Colaboratori:

Structură - Arcadia Engineering, POPP & Asociații, Profesional Construct Proiectare

Instalații - Tehnoclima

Documentații Urbanism - Point Zero

Amenajări peisagistice - CMD Design Project

Studii circulație - DO.IT Arhitectura, Urban Trafic

Project Management - REC Immpuls, Ensight Management Consulting, arh. Radu Sava

Dirigenție șantier - Qbuild Profteam

Studii impact asupra mediului - HPC AG Hamburg, ERM Enviromental Resources Management

Studii acustice - Enter Studio

Consultanță Multi-Confort - Gabriel Golumbeanu

Consultanță: Expert Soluții Integrate (S.I.), Nego Proiect (arhitectură)

Foto: Sabin Prodan / TecTo Arhitectura

Beneficiar: Asociația pentru Înființarea și Sprijinirea Școlii Germane din București