Relația discursivă între orașul universitar UNAM și orașele prehispanice mexicane

În august 2024, am avut șansa unei călătorii care m-a transformat profund – o incursiune în inima Mexicului, în Mexico City, un loc unde spațiul construit poartă memoria unor mii de ani de istorie. De la modernismul poetic al lui Luis Barragán până la grandoarea Teotihuacanului, această experiență m-a legat definitiv de cultura mexicană pe care, odată ce o întâlnești, nu ai cum să nu o iubești. Pentru un arhitect, Mexico City este mai mult decât o destinație, este o lecție vie despre cum spațiul poate transcende simpla utilitate și poate deveni un vehicul al emoțiilor, un spațiu al sacrului și al umanului deopotrivă.

UNAM – o școală cât un oraș

Cea mai emoționantă parte a călătoriei mele a fost vizita la Universitatea Națională Autonomă din Mexic (UNAM).
Campusul, un ansamblu impresionant recunoscut de UNESCO, este un exemplu magistral de integrare a modernismului în peisajul cultural și natural al Mexicului. Construit între 1949 și 1952, sub conducerea unui grup de arhitecți mexicani, printre care Juan O’Gorman, Mario Pani și Enrique del Moral, acest campus este o expresie a sintezei dintre arhitectura modernistă și identitatea națională. Biblioteca Centrală, cu fațada sa decorată cu mozaicuri uriașe create de Juan O’Gorman, domină campusul și amintirile mele legate de acest loc. Pictura murală, ce acoperă întregul edificiu, este mai mult decât artă – este o poveste a istoriei și culturii Mexicului, de la mitologia aztecă până la epoca modernă. Am fost fascinată de modul în care arhitectura și arta pot dialoga, transformând clădirile în repere simbolice care
inspiră generații de studenți. Am fost primiți la Facultatea de Arhitectură cu o căldură surprinzătoare. Profesorii și studenții ne-au vorbit cu pasiune despre proiectele lor, despre provocările arhitecturii contemporane și despre cum încearcă să găsească un echilibru între tradiție și inovație, dar și despre cât de mult iubesc România. Plimbându-mă prin acest campus de dimensiunile unui oraș, m-am gândit că arhitectura poate fi un instrument al educației, nu doar în sens funcțional, ci și în sens simbolic – un loc unde ideile și idealurile prind formă.

Am avut plăcerea să fac un tur al campusului având ca ghid pe Rodrigo Moctezuma, student în anul 5, și păstrez o amintire plină de admirație pentru acest student talentat. Agenda lui de schițe, mândria cu care ne-a povestit istoria plină de simboluri a picturilor murale și mozaicurilor campusului m-au impresionat profund, ca mai tot ce ține de Mexic.

La distanță de un an de la această întâlnire, Rodrigo a scris un articol pe care l-a și ilustrat despre acest campus, pe care vă invit să îl citiți:

The Discursive Relationship Between University City, UNAM, and Mexican Pre-Hispanic Cities

Ioana Alexe
Redactor-șef