Amara. Fragmente de memorie Cronica unei stațiuni ce încă respiră

Am ajuns să studiem Amara în 2023¹ motivate de faptul că reprezintă o lume ce pare pe cale de dispariție și pe care noi, cercetătorii sociali, avem datoria să o documentăm și să o păstrăm. Am descoperit la Amara o poveste familiară tuturor stațiunilor balneare din România: o comuniune între investiții „pansament” care țin în viață infrastructura decăzută și dorința unei categorii mari de oameni de a participa la viața publică, de a fi împreună, de a avea grijă de propriul corp și de a avea încredere în resursele naturale. Ne-am propus astfel să înțelegem, pornind de la realitățile actuale ale stațiunii, cum se leagă între ele modul de organizare a spațiului, practicile de vacanță, sănătatea, natura și relația cu propriul corp.

Deși inițiativa a avut ca energie catalizatoare o curiozitate personală ce pornește de la amintirile din copilărie legate de Lacul Amara ale uneia dintre cercetătoarele din echipă, cercetarea noastră a reușit să depă