Arhitectura băilor și a stațiunilor balneare în perioada monarhiei austro-ungare: Borsec

În perioada monarhiei austro-ungare, arhitectura băilor și a stațiunilor balneare a jucat un rol deosebit de important în cadrul dezvoltării urbane și culturale din Europa Centrală și de Est. Izvoarele termale și apele vindecătoare din regiuni precum Transilvania au atras, de-a lungul timpului, atât localnici, cât și vizitatori din alte zone ale Imperiului, în căutarea tratamentelor curative și a relaxării. În secolele al XIX-lea și al XX-lea, când arhitectura acestor stațiuni a cunoscut un salt semnificativ, devenind o expresie a rafinamentului estetic și a noilor paradigme de sănătate și recreere.

Stilurile arhitecturale dominante ale vremii - clasicismul, romantismul, eclecticismul și neobarocul - au fost adoptate și reinterpretate local, conducând la realizarea unor clădiri elegante, perfect adaptate funcțiunii lor balneare. Arhitectura acestor spații nu era una pur utilitară: ea comunica statut, bunăstare și modernitate. Stațiunile balneare funcționau ca adevărate centre