Băi publice

Două feluri de băi

A conferențiat odată la noi Fumihiko Maki și-mi amintesc că a început prin a ne povesti cum, tânăr arhitect fiind, primea, una după alta, comenzi pentru școli și grădinițe. Timpul a trecut și, mulți ani la rând, a avut de proiectat clădiri de birouri și instituții publice. Și iar au trecut anii. Iar acum, nu știu cum se face, spunea el, că de la o vreme mi se comandă numai spitale, sanatorii, capele și crematorii.

La anunțul despre prezenta temă a revistei - despre care nu știam prea multe, dar mi-a plăcut - primul meu gând s-a întors la povestea lui Fumihiko Maki și mi-am spus, iată, ne vine tuturor rândul. Ar fi bine să ne documentăm despre stabilimente, arhitectura lor și artrite, despre situri, urbanism și ischemii. Despre plicticoasele sejururi „la stațiune”.

A fost o gândire îngustă, provincială, neactualizată - am crezut. Era doar o impresie din auzite. Știam că bunica mergea la băi, la Felix. Și doamna Vernescu, ve