Harta afectivă a patrimoniul balnear

Am pornit în căutarea poveștilor de dragoste. De dragoste între locuitori și orașe, între locatari și case, între patrimoniu și cei care l-au construit, cei care l-au îngrijit, cei care l-au iubit și, poate, părăsit. Iubirea de patrimoniu mi-a purtat pașii pe urmele vechilor stabilimente de băi în stațiuni balneoclimaterice, pornind de la Marea Neagră, din stațiunea cândva emblemă Movilă sau Carmen Sylva, până în vârful munților de peste 1.100 de metri, la Stâna de Vale, oficial cea mai înaltă stațiune balneoclimaterică de la noi. Ca să vă îmbii să descoperiți patrimoniul balnear, trebuie să încep cu un avertisment: bijuteriile nu se lasă descoperite la prima vedere, adesea fațadele decrepite, tencuiala coșcovită, acoperișurile cu țigle lipsă ascund povești fascinante și o aură de mister greu de deslușit. Dar vă recomand să faceți o vizită în cel puțin o stațiune balneoclimaterică pe an, pentru cura de aer curat, nămol, ape minerale, soare și, nu în ultimul rând, pentru cura de patr