Proiecte studențești și proiecte de diplomă la BNA

BNA are câteva caracteristici care îi dau identitate și valoare pentru peisajul arhitecturii din România: acoperă întreaga țară, are continuitate și reputație de busolă sau oglindă a arhitecturii recente, de câteva decenii deja, inventează mereu unghiuri de vedere și metode de adresare către comunitățile de arhitecți și are o bună vizibilitate publică. Pentru toți, a fi premiat la BNA a devenit o legitimare de maximă valoare în România. Pentru cei tineri este cea mai puternică rampă de lansare în construirea reputației propriei cariere.

Se pune întrebarea dacă în cadrul BNA este importantă organizarea în continuare a secțiunilor de premii pentru proiectele de diplomă și pentru proiectele studențești, de atelier, care au fost pentru prima dată invitate în ediția din 2026. Și nu numai atât. Se pune și întrebarea cum să fie organizate și evaluate aceste secțiuni, pentru că adoptarea modelului de la cele dedicate arhitecturii pe programe și categorii s-ar putea să nu fie cel mai bun. Aș începe comentariile mele cu câteva elemente de principiu. Atenția organizațiilor profesionale către educația viitorilor arhitecți și colaborarea dintre universități și organizații este foarte importantă, pentru că orice decuplare poate duce la probleme nedorite în ambele categorii. Afirmația este intuitivă, dar se poate dovedi cu argumente. A crea un cadru de întâlnire dintre școlile de arhitectură și arhitecți are beneficii multiple. Școlile însele au nevoie de un cadru în care să se întâlnească, să se compare și să se inspire reciproc. Așa ceva stă la baza progresului, chiar dacă există o anumită concurență între furnizorii de programe de studii universitare. De fapt și între membri organizațiilor profesionale există competiție pe piețe și totuși aceștia se asociază pentru interese comune. Proiectele de diplomă sunt foarte importante pentru absolvenții de arhitectură, mai mult decât la multe alte specialități și domenii de formare universitară. Sunt puntea dintre școală și profesie printr-o lucrare de cea mai mare complexitate și cu cea mai mare libertate de creație atât din facultate, cât și foarte posibil din cariera ulterioară. În toată lumea există cu regularitate expunerea și compararea, adică premierea după evaluare a proiectelor de diplomă ale absolvenților de arhitectură. Se pune întrebarea cum se judecă proiecte care au teme complet diferite, care au fost sau nu create de înșiși autorii proiectelor, ceea ce e altfel decât în viața profesională reală și mai sunt și îndrumate de diferiți profesori? Ce apreciezi mai mult, tema, răspunsul la aceasta, ambele? Și după ce criterii? Nu e ușor, dar nici imposibil să stabilești ce cauți: proiecte cu aplicabilitate largă, proiecte care se adresează unor situații foarte particulare extinzând domeniul arhitecturii, proiecte cu mare valoare din perspectiva sustenabilității, proiecte cu foarte mare valoare artistică, socială, ecologică etc.

Despre proiectele de diplomă cred că ar trebui să aibă un sistem deschis de apreciere și nu unul similar cu celelalte categorii, adică nominalizări și premiu, sau premii ex-aequo. Cred că s-ar putea premia un număr mai mare de proiecte specificând care este valoarea principală pentru care s-a acordat premiul. Văd, de exemplu, zece premii echivalente, care nu sunt multe dacă ne gândim că într-un an termină Arhitectura, în România, circa 600 de tineri, deci în doi ani, la pasul Bienalei, numărul acestora poate fi peste 1.000. Sigur, în concurs pot să intre dacă e o recoltă bună, 10% din proiectele absolvenților, adică, tot în condiții bune, procentul celor foarte valoroase.

Trec acum la discuția despre proiectele studențești de atelier, care au fost introduse în ediția 2025 ca o nouă categorie de concurs. Ele au dat dureri de cap juriului, care a trebuit să-și inventeze criteriile de apreciere și a fost greu în absența precedentelor. Mi se pare firesc. Și în acest caz cred că putem evalua și că putem enunța aceste criterii și modul de evaluare și acordare a premiilor, chiar dacă e evidentă dificultatea comparării dintre teme diferite, ani diferiți de studii, mai ales în absența temelor și interacțiunii cu autorii, cum ar fi o prezentare, susținere a proiectelor în fața juriului, cum se face la unele competiții și este relevant. Și aici putem inova, având și timp până la următoarea ediție să o facem. Aceasta ar fi și o valoare suplimentară a menținerii acestei categorii și a acordării de premii. Compar exercițiul cu ceea ce s-a făcut pe vremuri și se mai face și acum pentru proiectele de restaurare, anume vizita juriului la lucrările nominalizate, pentru a avea un contact direct și a nu juriza pe bază de desene și fotografii care nu pot conduce la o percepție completă și poate justă. Sigur, e nevoie de resurse pentru așa ceva, dar sunt convins că merită.

Prin aceste comentarii nu doresc să ofer soluții precise, pentru că ele ar trebui să vină din colaborări, vreau doar să subliniez că a ne ocupa de proiectele studenților și ale absolvenților merită și că trebuie să o facem altfel decât la categoriile de lucrări realizate de profesioniști, construite. E o invitație la dialog și muncă împreună.