Note pentru Bienală

14.01.2014

Bienala de Arhitectură de la Veneția se va desfășura în perioada 7 iunie-23 noiembrie 2014.

Paolo Baratta este președintele acestui important eveniment cultural, iar a 14-a ediție a Bienalei de Arhitectură îl are ca director pe arhitectul olandez Rem Koolhaas. Tema propusă Binenalei de Arhitectură este Fundamentals.

Romania este una dintre cele 41 de țări participante cu pavilioane naționale.

Acest interviu a fost realizat în data de 21 noiembrie 2013, la Centrul de Cultură Arhitecturală a Uniunii Arhitecților din România, cu membrii juriului internațional al Concursului național de arhitectură pentru amenajarea Pavilioanelor României la 14-a ediție a Bienalei de Arhitectură de la Veneția – 2014.

Publicăm în acest număr o parte din răspunsurile primite.

Françoise Pamfil: Vă rugăm să explicați care este - în opinia dvs. - cea mai relevantă interpretare a termenului „Fundamentals” în domeniul proiectării de arhitectură.

Cristian Alexandru Damian: O interpretare a termenului „Fundamentals” folosit de Rem Koolhas, directorul viitoarei ediții a Bienalei de Arhitectură de la Veneția, își poate găsi originile în definiția economică a acestui termen, unde informația calitativă și cantitativă care contribuie la bunăstarea economică și evaluarea pozitivă a companiei o reprezintă tocmai fundamentele acesteia. Astfel, o companie care are puține datorii și mult capital este considerată a avea fundamente puternice. Pentru a respecta, însă, contextul arhitectural, fundamentele reprezintă bogăția elementelor de arhitectură acumulate de-a lungul anilor, de-a lungul istoriei - în cazul nostru, cea românească - și care, comparativ, ar reprezenta capitalul, elementele de import putând fi considerate datoriile. Așadar, cu cât raportul dintre elementele proprii și cele de import este mai bine conturat, iar prezența celor două elemente deține un procent coerent și corect, fundamentele arhitecturii sunt mai puternice. Desigur, aceste fundamente pot să fie tradiționale, personalități punctuale sau elemente de inovație.

Vlad Gaivoronschi: „Fundamentals” înseamă acele elemente de vocabular care sunt specifice edificării și ființării arhitecturii și o deosebesc de alte arte (Rem Koolhaas).

Care sunt „notele muzicale” are arhitecturii?

Aș desluși mai multe unghiuri, ferindu-mă însă de o abordare prea filologică, accentuând mai des pe două abordări: cea a raportului osatură/ornament, asociată materialității, masivității, tectonicii, tehnicii etc., într-o viziune pe traictoria Gottfried Semper/Pierre von Meiss. Cea a înțelegerii limbajului arhitectural, deopotrivă obiect și fenomen, lucru și locuire, într-o viziune de tip „matrice generatoare” à la Ch. Alexander.

M-aș feri să deslușesc „Fundamentals” până la nivelul cel mai fragmentat al unor cuvinte singulare, chiar dacă există CUVINTE, NOTE MUZICALE ce pot căpăta singure potențial metaforic... depinde întotdeauna de context, de sistemul de referință. Prefer asamblaje din care să nu lipsească materialitatea, substanța intrisecă a edificării și prezența vie cu habitudinile și ritualurile sale.

În ceea ce mă privește, „cuvintele” le-aș asocia cu vocația, calitatea lor de a însemna ceva. „Cuvintele” arhitecturii pot genera împreună fraze sau, mai mult, poeme. În absența cât de cât a unei vocații metaforice, „cuvintele” arhitecturii își pierd titulatura de „Fundamentals”, nu pot fi decât artefacte derizorii.

Privite lucrurile cu „viteze diferite” și la scări diferite, „Fundamentals” se poate traduce și în termenii lui C.N. Schulz de: tipologii memorabile (limbajul formei), tipologii ce ne orientează (limbajul specific al spațiului) și morfologii cu care ne identificăm (asamblaje abordabile cu toate simțurile). Deci, asamblaje în loc de cuvinte.

Ceea ce cred că l-a interesat pe Koolhas cu această bienală a fost reinterpretarea și noile abordări ale moderinității, având ca jaloane probabil cele cinci principii ale lui Le Corbusier, principiile arhitecturii organice, după Steiner sau Wright, principiile „raumplan” ale lui Loos (un exemplu de „absorbție” a modernității de către tradiție sau invers), time & space - Gredion, „the room” - L. Kahn, metabolism, bigness, icons & „parametric dreams” etc.

Cred că „nuanțele” modernității pot fi interesante și pot contribui la o „carte albastră reușită”...

F.P.: Puteți oferi o previziune de temă următoare a secțiunii de arhitectură - ediția a 15-a - a Bienalei de la Veneția și să motivați legătura (dacă există) cu precedentele. (2000 less aestetichs, more ethics; 2002 next; 2004 metamorph; 2006 cities, architecture and society; 2008 out there-architecture beyond building; 2010 people meet in architecture; 2012 common grounds; 2014 fundamentals;)

C.A.D.: Cu siguranță, tematicile Bienalei de Arhitectură de la Veneția evoluează spre o direcție de definire tot mai clară a conceptului, fără a lăsa mult loc de interpretare. Începând cu viitoarea ediție, durata Bienalei de Arhitectură se dublează (de la 3 la 6 luni), intenția Fundației Bienalei fiind aceea de a acorda o mai mare relevanță acestei manifestări. Pentru 2016 - iar, în acest caz, totul depinde de viitorul director al manifestării - este probabil ca tema Bienalei să includă atât specificul local al fiecărei țări participante, precum și elementele de inovație în arhitectură, iar, cu siguranță, rolul social al arhitecturii va avea un loc de cinste. Este, astfel, posibil ca ediția din 2016 a Bienalei să trateze un subiect de tipul arhitectura și impactul social.

V.G.: More than green.

F.P. Indicați un viitor apropiat pentru profesia de arhitect. Nuanțați modul în care acest viitor manifestă slăbirea sau consolidarea prestigiului profesiei (sau al teritoriului său autonom/hibrid de intervenție al arhitecturii)

C.A.D.: În primul rând se naște întrebarea ce este un arhitect? Un arhitect este, cu siguranță, un artist. Un artist obligat să se înscrie în anumiți parametri și, ca orice artist, forțat să se supună mediului cu care și în care activează. Bienala de Artă și cea de Arhitectură încep să fie tot mai asemănătoare între ele, atât în expunere, cât și în utilizarea conceptelor. Astfel, arhitectul va fi în viitor, așa cum fusese odinioară, în primul rând un artist. În ultima sută de ani - acea sută de ani propusă ca temă unică țărilor participante de Rem Koolhas sub genericul Absorbing Modernity 1914-2014 - societatea și, implicit, arhitectura au avut un curs puternic ascendent. Nu cred astfel că prestigiul profesiei de arhitect va avea de suferit, ci din contră, atâta vreme cât arhitectura (reprezentând puntea de legătură în relația util-estetic) a avut dintotdeauna un rol fundamental în dezvoltarea societății.

V.G.: Posibil ca o rediscutare a calității arhitecturii să fie potrivită după decenii de LEED și BREEAM, mai ales acum, când încercăm să obiectivăm totul cifric, parametric.