Imagini și spațiu în mișcare. RIFFRAFF 3+4

Dosar Tematic

IMAGINI ȘI SPAȚIU ÎN MIȘCARE.

RIFFRAFF 3+4, ZÜRICH, ELVEȚIA 2002

Text: Mihaela PELTEACU
Imagini: Antonia FLUERAȘ
Desene: Daniela PUIA

Considerată obsoletă la noi, cu siguranță dintr-o insuficientă reflecție, sala de cinema din oraș a fost ignorată și exclusă din orice proiect care ar fi avut altfel potențialul de a îmbogăți spațiul urban cu locuri noi de întâlnire și spații publice.
Altfel stau lucrurile în spațiul helvet, unde se construiesc săli noi, continuând, în bună tradiție modernistă, formula tipologică a imobilului cu cinema care asociază, în aceeași structură, apartamente, spații comerciale etc. cu săli de proiecție cinematografică.
Este și cazul imobilului cu cinema Riff-Raff 3+4 realizat de arhitecții elvețieni Meili, Peter & Partner + Staufer&Hasler, o investiție din anul 2002 a societății Neugass Kino AG, ce a însemnat extinderea cu încă două săli de proiecție - plus bar/bistrou și 5 etaje de apartamente - a barului cu cinema RiffRaff 1+2, realizat în 1997 de aceeași echipă de arhitecți.
Situat într-un cartier cu caracter industrial, RiffRaff se înscrie, de fapt, într-o tradiție cinematografică existentă, pe strada Neugasse din Zürich, ce datează din epoca filmului mut și reprezintă astăzi o parte importantă din scena culturală a orașului, principalul hub pentru filmul independent, al creațiilor situate în afara main-stream-ului, adresându-se cinefililor veritabili. Mărturisirile spectatorilor atestă că RiffRaff este mai mult decât un cinema: este un loc de întâlnire apreciat de tineri, cu atmosferă convivială și particularități arhitecturale care îi conferă unicitate în ansamblul construcțiilor de acest gen.
Autorii proiectului au înțeles dorința investitorilor de a oferi publicului o altfel de experiență a filmului în sala de cinema și, inspirați de cea de-a șaptea artă, au pus în operă ceea ce s-ar putea numi un spațiu în mișcare și o percepție senzorială.

O construcție cu mai multe funcțiuni

RiffRaff 3+4 se înscrie în țesutul dens al cartierului și închide zona de colț a unei insule urbane care are în centru o mai veche hală industrială. Prin modul în care este inserat la aliniament, imobilul cu cinema preia registrele orizontale ale clădirii învecinate, accentuând perspectivele deja existente la nivelul străzii, mai puțin la ultimul etaj care este retras. Cele două săli de proiecție (3+4) sunt situate la primul subsol al clădirii, articulate de un hol central care le distribuie pe fiecare în parte. Există și un al doilea subsol care aparține locuințelor situate deasupra și cuprinde spații anexe, spații comune și tehnice.
Sălile de cinema au fiecare propria intrare din stradă. Casa de bilete se află la parter și spectatorul este condus de aici, printr-o scară într-o singură rampă, în holul de distribuție al celor două săli, configurate pe dublă înălțime.
Parterul, cu bar generos și foaierul pentru cinema, reprezintă un spațiu continuu care oscilează în adâncimea planului, extinzându-se și comprimându-se pe verticală și pe orizontală. Privind în secțiune, se observă cum spectatorul poate trece din zona cu înălțime dublă a barului spre profunzimea sălilor de cinema, trecând mai întâi prin spațiul îngust al foaierului.
Toate cele trei funcțiuni, accesibile direct din stradă - bar, foaier și cinema - reprezintă o alcătuire compactă, care formează și în plan, și în secțiune un singur volum.
Accesele în cinema și bar sunt dispuse în fațada principală din Neugasse, iar intrarea pentru locuințe este retrasă de la stradă, posibilă dintr-un pasaj care face legătura dintre stradă și curtea interioară.
Parterul este ocupat de barul-bistrou, aspect aparent banal, dar extensia lui în profunzimea construcției depășește cerințele strict funcționale și de ambianță. Concepția acestui spațiu, relația strânsă bar-cinema, reprezintă de fapt piesa cheie, elementul de originalitate al proiectului.
Barul este compus din două zone distincte, o cafenea pe dublă înălțime și un lounge cu perspectivă spre foaierul celor două săli de proiecție. La nivelul barului, contrar așteptărilor, este amplasat aparatul de proiecție, astfel că fasciculul luminos trebuie să traverseze holul înainte de a atinge ecranul. Grație unui sistem format dintr-un panou de sticlă cu o anumită înclinație așezat între sala de cinema și spațiul de hol/foaier, un efect de oglindă face posibilă reflectarea filmului din sală pe plafonul vopsit negru al holului. Această imagine reflectată ajunge să pătrundă până în spațiul de lounge, conectând spațiul de bar cu experiența din sala în care rulează filmul. Gestul arhitecților omagiază perioada de început a imaginii cinematografice, în care se obișnuia ca filmele să fie vizionate în atmosfera restaurantelor și cafenelelor.
Prin recursul la „scoaterea“ imaginii din sala de proiecție și prelungirea ei pe suprafețele create arhitectural, în lungul plafonului, al pereților, barul devine parte a unui dispozitiv spațial care accentuează caracterul hibrid al proiectului, senzația de încrucișare între spațiul arhitecturii și filmului.
Întunericul din sală este cu toate acestea garantat în timpul spectacolului prin dispunerea unei cortine din țesătură neagră care poate oricând să alunece pentru a separa barul de hol.
Pentru ca spațiul de lounge să apară ca spațiu în surplombă către hol, a fost nevoie de extinderea sa la maximum; astfel, a fost necesară descentrarea echipamentului de proiecție și, în consecință, ajustarea geometriei sălii.
În mod surprinzător, ideea scoaterii imaginii din sala de cinema se dovedește a avea nu doar o dimensiune poetică, ci și una extrem de pragmatică prin contribuția la o utilizare judicioasă a spațiului disponibil.

Apartamentele

Etajele situate peste barul-cinema cuprind 14 apartamente (cu un număr de camere cuprins între 21/2 și 51/2, însemnând suprafețe de la 85 m2 până la 140 m2). Apartamentele sunt diferite, au însă în comun maniera în care bucătăriile și băile au fost gândite ca spații expuse în fațadă, cu zone închise și deschise, ambigue la nivelul locuinței în ceea ce privește distincția curentă între spațiile comune și spațiile individuale. Circulația este orientată tot timpul perimetral, de-a lungul fațadei, iar suprafețele mari vitrate ale ferestrelor conectează interiorul cu spațiul orașului. Tema de inspirație este locuința burgheză în varianta sa eliberată de convenții și reprezentare sau, așa cum mărturisesc arhitecții, „eliberată de legăturile sale secrete cu formele tradiționale de utilizare“.

O fațadă percepută în mișcare

Consecvenți cu ideea unui spațiu în mișcare și o percepție senzorială, fațada imobilului cu cinema prezintă o elaborare care se descoperă și ea în mișcare. De la distanță surprind suprafețele mari vitrate ale ferestrelor și senzația de supra-expunere a spațiului domestic care devine aproape actor al străzii. La o privire mai atentă, ochiul observă variațiile de înălțime ale parapetului ferestrelor, intuind complexitatea spațiului interior.
Și finisajul pereților exteriori capătă expresivități diferite în funcție de poziția observatorului. Alegerea unor materiale obișnuite de finisaj - izolație termică, tencuială și vopsea colorată - a fost, desigur, o adaptare la bugetul investit, dar și prilejul de a explora potențialul plastic al celor mai banale materiale, fără nicio abatere de la regulile după care acestea se pun în operă în mod obișnuit. După ce au fost termoizolați și tencuiți, pereții exteriori au fost periați - vertical sau orizontal - pe baza unei grile stabilite de arhitecți, apoi porțiunile periate vertical au fost acoperite cu un strat de vopsea roșie, iar cele orizontale cu un strat de vopsea galbenă. În final, peste toate suprafețele s-a aplicat o tentă de culoare gri.
Fațada apare astfel în nuanțe de gri, având o anumită vibrație în profunzime care incită la apropiere. Această preocupare de a descoperi posibilități plastice în cazul unor materiale comune de finisaj a condus la obținerea unei aspect patinat, artizanal, în rezonanță cu materialitatea cartierului industrial.

SUMARUL REVISTEI ARHITECTURA, NR.1/2019
Arhitectură. Film. Cinema