Diferiți, ÎMPREUNĂ

Cu cele 50 de titluri înscrise în competiție (în majoritate cărți și albume) plus patru lucrări hors-concours, secțiunea Publicații a BNA a prilejuit o foarte plăcută surpriză, nu numai prin număr, ci mai ales prin calitate. Divulg câte ceva din culisele unei jurizări în care am avut cu toții realmente l`embarras du choix.

După o primă studiere a publicațiilor, am ales pentru o ulterioară nominalizare un număr de 12 cărți, de valoare sensibil egală. Ce înseamnă „valoare sensibil egală” într-un concurs care compară lucruri foarte diferite - de la cercetări doctorale și lucrări de istoria și teoria arhitecturii până la evocări și memorialistică - este greu de definit, însă toate lucrările selectate ieșeau în evidență fie prin calitatea și seriozitatea studiului, fie prin complexitatea subiectului și sinceritatea abordării, fie prin excepționala calitate grafică (comună, de altfel, tuturor nominalizărilor ulterioare). Diferențele de punctaj între cele 12 cărți selectate inițial au fost minime și, până la urmă, ceea ce a făcut ca unele dintre ele să fie nominalizate ține mult de subiectivitate și preferințe personale.

Premiul secțiunii a revenit cărții Irinei Nemțeanu - „Ipostaze ale locuirii evreiești în Moldova (1775-1930)”, rezultat al unei cercetări doctorale care se remarcă prin amplitudinea studiului multidisciplinar, ce include elemente istorice, sociologice, religioase și prin metoda comparativă ce leagă dezvoltarea acestor comunități de vecinătățile imediate sau europene. Prin identificarea unor tipologii ale urbanității locale, ce au marcat imaginea târgurilor moldave, cartea deschide un subiect prea puțin abordat până acum și se remarcă nu numai prin structurarea și analiza unui vast material documentar și calitatea ilustrării grafice, ci și prin scriitura elevată și accesibilă.

Cartea lui Köllő Miklós - „Povestea casei mele” (traducerea exactă a titlului este Îmi povestesc casa - o menționez pentru că exprimă mai bine caracterul foarte personal al relatării) este istoria personală a revenirii în satul natal și a căutărilor legate de arhitectura rurală. Desigur, subiectul cărții îl constituie arhitectura, materialele, istoria locului, legătura cu tradiția, întoarcerea la rădăcini și datoria față de comunitatea căreia îi aparții - subiecte cu care orice cititor se poate identifica. „Dacă numai unu la sută dintre arhitecți s-ar reîntoarce în satul natal - spunea autorul - arhitectura rurală ar avea enorm de câștigat”. Cartea nominalizată este o pledoarie convingătoare pentru această reîntoarcere.

„Curțile bucureștene. Potențialul ascuns al morfologiei urbane”, cartea Andreei Boldojar, pune în lumină evoluția unei tipologii urbane specifice Capitalei, analizate cu mijloacele propuse de școala italiană. Decelând procesele compunerii și densificării morfologiei urbane a Bucureștiului, cartea documentează evoluții istorice spontane sau planificate, interpretate prin prisma unei lecturi urbane care oferă modele ale locuirii în oraș, ce pot constitui tiparul unor intervenții viitoare, care să pună accentul pe continuitatea tipologiilor caracteristice. Imagini, schițe și anexele, recompunând evoluția istorică a insulelor, reprezintă un material documentar important, cu o calitate grafică de excepție.

„Pe Topolog în sus. O cercetare a arhitecturii tradiționale de pe valea râului Topolog” aparține unui colectiv de autori, fiind sinteza unui proiect de cercetare multidisciplinar, care analizează arhitectura de pe valea superioară a râului, concentrându-se asupra aspectelor istorice, toponimiei, valorilor peisajului antropizat și aspectelor antropologice ale locului. Valorile arhitecturii tradiționale sunt ilustrate printr-o selecție de 14 locuințe, descrise prin text, relevee de arhitectură și fotografii. Juriul a apreciat în mod deosebit delicatețea graficii și calitatea fotografiilor, machetarea îngrijită și calitatea editării, care fac din carte un obiect deosebit de frumos.

„Goldstein Maicu. Vilele moderne. Constanța 1931-1940” este tot opera unui colectiv de autori. Cartea deschide o nouă perspectivă asupra Constanței interbelice și pune în lumină activitatea prodigioasă a lui Haim Goldstein (Horia Maicu), care a realizat peste 100 de lucrări. Cartea cuprinde detalii, planuri, schițe și fotografii referitoare la peste 60 de imobile, constituind în același timp un ghid al orașului modernist și un manual de bune practici.

„Ferentari incomplet. Volumul 1 - Politici urbane la o margine de oraș (1846 - 2011)” prezintă dezvoltarea unei zone a orașului care a trecut, în scurt timp, de la statutul de spațiu anonim și segregat, la cel de subiect al unor foarte interesante inițiative și proiecte de revitalizare urbană - sociale, culturale, educaționale, de de-segregare și prevenire a sărăciei. Prin prezentarea inițiativelor aparținând unor organizații non-guvernamentale, cartea deschide o perspectivă în același timp realistă și optimistă, asupra acestui cartier bucureștean.

După cum spuneam, sunt greu de găsit puncte comune între publicații atât de diverse precum cele prezentate mai sus. Enumerându-le, constat că alegerea juriului s-a oprit asupra unor lucrări care sunt la fel de atrăgătoare și pentru arhitecți, și pentru publicul larg. Importanța unor astfel de lucrări care se adresează în aceeași măsura și cititorilor din afara profesiei trebuie subliniată, ele contribuind esențial la crearea unui public interesat de păstrarea și respectarea cadrului construit.

Numărul de nominalizări a fost peste cel obișnuit, reflectând calitatea scrierilor din concurs. Sunt foarte multe cărțile înscrise în competiție care au o valoare sensibil egală cu a celor nominalizate. Aș enumera: manuale și ghiduri de bune practici („Reabilitarea patrimoniului construit. Teorie și tehnică”, cartea Rodicăi Crișan, rod al unei experiențe de o viață, sau „Ghid de bune practici. Băile Govora”), lucrări de teorie și critică de arhitectură („Loc în dialog” - interviuri cu Augustin Ioan pe teme de urbanologie, spațiu sacru și arhitectură religioasă, sau „Estetica spațiului public contemporan - de la percepție la antropologie”, cartea lui Constantin Hostiuc, o lectură incitantă cu note critice bine stăpânite) sau un foarte interesant chestionar de estetică urbană („Chestionar și schiță de estetică urbană” elaborat de un colectiv multidisciplinar, remarcabil prin conținut și calitatea prezentării grafice).

Au fost înscrise în competiție foarte frumoase albume dedicate unor personalități - „Alfred Popper (1874-1946): (re)descoperirea unui arhitect”, cartea istoricului de artă Monica Croitoru-Tonciu, zone ale orașului - „Un parcurs pe Dealul Mitropoliei și în împrejurimi”, sau unor curente - „Pitoresc mediteraneean în arhitectura Bucureștiului interbelic”, Dragoș Popescu & colectiv, coordonator Bruno Andreșoiu. Curentul pitoresc-mediteraneean este prezent și în „Curentul mediteraneean în arhitectura interbelică românească”, autor Mădălin Ghigeanu, demonstrând un interes care scoate în sfârșit această arhitectură din conul de umbră al disprețului modernist.

Arhitecții scriu bine și nu doar critică de arhitectură. Cărțile în care orașul este prezent ca fundament al memoriei („Orașul găsit în cutie. O cronică afectivă a Bucureștiului”, cartea Gabrielei Tabacu) sau scrieri sui generis, precum „La un moment dat - De jur-împrejurul arhitecturii”, cartea de eseuri, cronici și comentarii despre arhitectură a lui Mihai Pienescu, se citesc cu interes și plăcere.

Merită să fie menționate aici și traducerile, a căror importanță nu e nevoie să mai fie subliniată. Ele fac accesibile publicului larg și arhitecților o serie de lucrări fundamentale (fiindcă, trebuie să o recunoaștem, orice carte străină nescrisă în engleză este azi inaccesibilă majorității cititorilor - arhitecți sau nu). Este deosebit de important ca traducerile acestea să fie făcute de arhitecți - altfel, termeni tehnici sau de specialitate pot fi traduși greșit, dând naștere la confuzii câteodată hilare (din păcate, am citit astfel de traduceri, apărute chiar la edituri specializate în publicații de arhitectură). Ne face plăcere să semnalăm aici „Istoria Orașului”, cartea lui Aldo Rossi, apărută într-o foarte bună traducere (coordonator Celia Ghyka). Din păcate, numărul traducerilor prezente în cadrul Bienalei este nesemnificativ. Ele ar trebui jurizate într-o secțiune separată, neputând fi comparate cu opere de autor. În măsura întrunirii unui număr semnificativ la viitoarele Bienale, este de luat în considerare organizarea unei categorii separate în cadrul secțiunii Publicații.

Desigur, o Bienală de Arhitectură este, în primul rând, despre opera construită (și despre proiecte de planșetă); nu trebuie însă să minimalizăm rolul cărții de arhitectură. Publicul larg nu urmărește desfășurarea competițiilor arhitecturale și are contact cu arhitectura în măsura în care ea constituie cadrul, înregistrat sau nu, al vieții de zi cu zi. Prin prezența în librării și adresarea către un public mai larg decât cel al breslei, cartea de arhitectură poate contribui semnificativ la crearea unei culturi arhitecturale a cărei absență o deplângem cu toții și la sporirea înțelegerii și respectului față de cadrul construit. Dacă viitoarele Bienale ne vor oferi o selecție la fel de diversă și atrăgătoare de publicații, vom fi mai aproape de îndeplinirea acestui deziderat.