Într-o crâșmă din Obor. Mic tratat de cinebrietate

„Ce mărețe sunt spectacolele vinului, iluminate de un soare lăuntric!”

Charles Baudelaire

În Tratatul despre excitantele moderne, Honoré de Balzac ne povestește cea dintâi beție: „Pentru prima dată în viață am gustat una din plăcerile cele mai intense, cele mai extraordinare ale lumii, o stare de extaz de nedescris: plăcerea pe care o simți traversând Parisul la ora unsprezece și jumătate noaptea, purtat cu repeziciune prin felinare, văzând în treacăt o infinitate de magazine, lumini, nume de magazine, figuri, grupuri, femei sub umbrele, colțuri de străzi iluminate ca-n povești, piețe întunecate, mii de lucruri zărite printre șiroaiele ploii, pe care ai falsa impresie că le-ai mai văzut undeva în timpul zilei [...] Am înțeles în acel moment plăcerea beției. Beția aruncă un văl peste viața reală, îți șterge durerile și necazurile, îți permite să te eliberezi de povara gândurilor” (2016: 38-39). E ca și cum lumea sa ar fi trecut brusc de la alb-ne