regresul la o stare inferioară de dezvoltare?

încerc și mă încearcă o altă perspectivă asupra lucrurilor (de la mic la mare, dar nu numai)

ne-am întrebat vreodată dacă nu cumva materialul este cel care conduce rostuirea artefactului și nu inteligența umană¹? în trecutul foarte îndepărtat ne era frig, frică și înțelegeam (știam) mult mai puțin; trăiam din instinct; din instinct am început să ne „înconjurăm”, să ne facem „învelișuri”(fizice, dar și mentale);

fătul este înconjurat de placentă, corpul este înconjurat de piele, Pământul este învelit cu atmosferă - primul înveliș în natură, de la mic la mare;

ne construim elementele mediului artificial de viață privind natura, imitând natura, adăugându-i ce îi lipsește sau ce ne lipsește și dându-i înțelesuri bunului obținut;

aceste învelișuri, fizice și mentale, devin încetul cu încetul unul singur, format din: ce am copiat, ce am „inventat” și ce ne-a fost dat;

o împletire de mediu natural cu mediul artificial;

învelișuri la comun: omul cu nevoia sa de a se înconjura de „ceva”, dar și acel „ceva” care-l învelește pe om.

dacă vrem să vorbim astăzi despre acest drum al învelișului nu putem ignora faptul că am ajuns pe Marte;

nu cu mult în trecut fusesem pe Lună, după ce cu mii de ani în urmă începusem să „ocupăm” Pământul;

acum privim spre planeta Marte, iar istoria este plină de povești despre „a ocupa”, a coloniza, a se întinde;

dar cine ocupă, se întinde, colonizează?

încerc să spun că drumul de la mic la mare ar fi un înveliș care se extinde ca ocupare;

un spațiu nou (mai puțin populat sau de loc populat) este ocupat cu/prin noi „învelișuri”;

dar și noi înțelesuri;

pentru cei crescuți în ograda (închiderea) civilizației occidentale, acest parcurs a început cu grecii antici;

odiseea culturii și a civilizației occidentale de astăzi a început, probabil, în jurul războiului de țesut (vertical)² care a produs pânză de mari dimensiuni pentru velele corăbiilor grecești;

cauzele colonizării sunt aceleași de la grecii antici³ și până în 2012 (vezi raportul Clubului de la Roma pentru 2052): creșterea demografică și suprapopularea locului dezvoltat prin învelișuri succesive, nevoia de resurse individuale sau colective (Pământ: hrană, minereuri)?

dezvoltarea a permis colonizarea sau nevoia de colonizare a favorizat/forțat dezvoltarea?

mai-mult (acumularea și extinderea) a condus spre mai-mare;

mai-mare, mai-eficient?

până la unicul înveliș, mondial, global?

de la mic la mare, motoare ale extinderii au fost:

- războiul de țesut și pânzele uriașe care le-au permis grecilor întinderea peste ape,

- arcul roman-„cărămidă constructivă” pentru impresionante poduri și viaducte care la rândul lor le-au permis romanilor să-și aștearnă o uriașă rețea de drumuri prin care au ocupat pentru sute de ani un teritoriu imens,

- scheletul de metal (bare și noduri): ocuparea la scară mare a verticalei începând în 1889, cu cei 300 de metri ai Turnului Eiffel și mergând astăzi spre 1.000 de metri înălțime,

- tehnologia care a luat locul tehnicii ca motor principal al extinderii în spațiul terestru și extraterestru;

arhitectura parte a „învelișului” mare, așa cum haina este parte a micului „înveliș”, înregistrează drumul materia-lului în aventura spațializării:

drumul lemnului s-a oprit undeva în vecinătatea nevoii imediate, cea dintâi „proteză” a omului, lemnul, i-a rămas și cel mai la îndemână, îi ține încă de cald, aprope ca în urmă cu mii de ani;

drumul pietrei a pornit ca pântec protector, s-a opintit în firave movile de pietre adunate (ascunziș, arme, dar și mormânt); apoi mari blocuri de piatră prelucrate și așezate cu trudă au devenit terase suspendate sau piramide uriașe, iar mai târziu îmbinate cu mare meșteșug s-au regăsit în triliticul grecesc; drumul pietrei singure așezată în spațiu s-a oprit odată cu catedralele gotice, dar continuă în componența betonului și a cip-ului tehnologic;

drumul metalului pornit și el în vecinătatea pietrei și a focului cu lemne nu și-a încheiat încă aventura (în urmă cu doar o sută de ani a fost prima schimbare importantă de paradigmă în arhitectură: Turnul Eiffel, constructiviști ruși, urmați de Bauhaus, Mies van der Rohe apoi saltul spre un altceva, radical, deschis de Archigram, dezvoltat de Yona Friedman, pus în practică prima dată la scară urbană de Piano și Rogers la Centrul Pompidou din Paris, prelungit astăzi în stațiile orbitale - un mega schelet ca susținător de „învelișuri” la scara omului);

ne pregăteam pentru ceva anume?

se urmărea ceva anume? (dezvoltarea?)

cineva a trădat? (căsuța cu mușcate în fereastră și visul american);

după alungarea din Rai aveam nevoie de haine și am ajuns pe Marte;

este un drum al omului?

poate în inconștienta lui încercare de a-i fi mai bine a pierdut scara;

dar materia-lul?

astăzi, oameni dezamăgiți de prezent, în aspirațiile de și mai bine, devin din ce în ce mai nostalgici; (după ce?)

avem încă o problemă cu învelișul, în fond situația de astăzi este o problemă de înveliș;

avem o problemă cu extinderea la scara mega a unui înveliș probat în mic și scăpat de sub control?;

da, avem o problemă pentru că, în curând, vom fi 8 miliarde, iar materia-lul nu ajunge decât folosit foarte eficient;

materia-lul și eficiența, un model de succes?

să ne întoarcem din nou în timp și să reflectăm:

- dezvoltarea meșteșugului nu s-a făcut având în vedere colonizarea, dar meșteșugul a creat premisele dezvoltării (masa critică de instrumente la îndemâna omului)

- grila urbană greacă (democrație și urbanitate) la scara locuințelor unifamiliare o redescoperim în grila Manhattanului zgârie-norilor de astăzi (democrație, urbanitate, dar și eficiență)

- Imperiul Roman, cel mai mare imperiu care a existat în Europa, s-a întregit prin copierea timp de șase sute de ani a unui model urban de succes experimentat la scară mică;

astăzi:

- globalizarea a colonizat Pământul, răspândind în toată lumea „primatul rațiunii instru-mentale”⁴ prin care atingerea scopului se face cu mijloace cât mai economice, economicul eclipsând orice altă inițiativă;

și să aruncăm un ochi în viitor:

- mâine, după SUA astăzi, îi va întrece China pe toți prin mărime și nu prin micșorare: cea mai mare populație, cea mai mare rată a dezvoltării, cel mai eficient managment de țară, cea mai mare devoltare pe verticală?

- spre mic vor merge doar țările înspre-sărace: regresul la o stare inferioară de dezvoltare?

NOTE:

1. Naom Chomsky, Speranțe și perspective (Editura Paralela 45), „Ernest Mayr spunea că inteligența superioară este o eroare a evoluției, incapabilă să supraviețuiască mai mult de un moment trecător într-o perioadă evoluționară”.

2. Indra Kagis McEwen, Străbunul lui Socrate (Editura Idea Design & Print, 2011).

3. Cauzele marii colonizări grecești trebuie căutate în întreaga evoluție a lumii grecești posterioare epocii homerice. Este vorba de o relativă suprapopulare a Greciei, rezultată dintr-o evidentă creștere demografică, dar mai cu seamă dintr-o inegalitate a șanselor, deoarece pământul, principala bogăție, era deținut mai ales de aristocrație. La aceasta se adaugă conflictele sociale din diferite cetăți, ceea ce a făcut ca, în unele cazuri, cei învinși să plece în alte locuri, precum și spiritul de aventură (Wikipedia).

4. Charles Taylor, Etica autenticității (Editura Idea Design & Print, 2011)