Desenul în proiectarea arhitecturală
DRAWINGS IN ARCHITECTURAL DESIGN
Desenul este o formă de comunicare cu tine însuți și cu ceilalți. Este un fel de limbaj. Spre deosebire de vorbire, care face apel la auz, desenul este vizual.
De-a lungul istoriei, desenul, ca element de comunicare, a jucat un rol important în proiectarea arhitecturală. Este unanim recunoscut faptul că desenul presupune coordonarea interactivă dintre mână, ochi și creier. Cum cercetătorii, la vremea respectivă, se aflau în etapele incipiente ale cercetărilor privind funcționarea creierului, ar fi interesant de văzut cât de mult am înaintat pe calea înțelegerii modului în care creăm prin desen. Această lucrare își propune să exploreze desenul ca unul dintre cele trei instrumente contemporane, și anume: 1) desenul, 2) construcția de machete și 3) construcția și fabricarea de imagini digitale. Toate sunt explorate din perspectiva proiectării și a producției de produse finite. Instrumentele principale cu care se lucrează în proiectare sunt: 1) Desenul; 2) Construcția de machete; 3) Construcția/fabricarea de imagini digitale. Toate cele trei instrumente au atributele lor complexe, puncte forte și puncte slabe, iar utilizarea unuia sau a altuia ține fie de circumstanțe, fie de preferințele personale. Adesea, situația concretă este cea care determină alegerea instrumentului în funcție de problema existentă la momentul respectiv. Timp de secole, instrumentele cel mai utilizate și perfectate au fost 1) și 2), cu rezultate strălucite: obiecte de artă de o calitate excepțională, demne de a fi păstrate în muzee. Spre deosebire de modelele fizice, desenele sunt adesea produse singulare ale proiectantului, care - pe parcursul unei cariere îndelungate - își formează un stil unic, având o calitate conceptuală și compozițională ce, în sine, constituie o operă de artă. Aceste desene nu sunt menite să fie redări expresive, ci limbaje vizuale înzestrate cu o eleganță poetică specială. Ele pot fi schițe însoțite de note scrise, sub forma unui jurnal al investigațiilor în domeniul proiectării. |
Citiți textul integral în numărul 1 / 2014 al Revistei Arhitectura |
Drawing is a form of communication with oneself and with others. It is a kind of language. Unlike speech, which is audio, drawing is visual.
Historically, as a communications element, it has been valuable in architectural design. It is also commonly acknowledged that drawing involves an interactive action of hands-eye-brain coordination. As our researchers have been at an early stage of brain research, it would be most interesting to see progress in understanding how we create by drawing. This paper intends to explore the tool of drawing as one of three contemporary tools - 1) drawing, 2) model making and 3) digital image construction and fabrication. All explored in the light of design and production of finished products. The following are the major design tools: 1) Drawing; 2) Model Making; 3) Digital Image construction/fabrication. All three tools have their complex attributes, strengths and weaknesses, the use of which are circumstantial and personal. Every situation often conditions an individual to solve the inquiry according to the question of the moment. For centuries, 1) and 2) have been most widely used and perfected with glowing results; the results were objects of art with outstanding examples of museum quality. Unlike physical models, drawings are often singularly produced by the designer, who over a long career communicated a signature style of conceptual and compositional quality that is a work of art. These drawings are not intended to be renderings but a kind of visual language of poetic elegance. They may be sketches accompanied by written notes as a form of diary of design investigation. |
Read the full text in the print magazine. |