Volumul semnat de Şerban Ţigănaş reprezintă o culegere de texte cu același numitor comun: referinţa la profesia de arhitect, la rezultatele ei în legătură cu arhitectura și la fenomenele complexe, dar insuficient de bine înțelese, legate de construire. Toate textele – articole, editoriale, prelegeri, documente de strategie ale Ordinului Arhitecţilor din România, interviuri, comentarii și dialoguri cu mentori sau persoane cu viziune – provin din ultimii circa zece ani, din perioada cu cea mai mare influență asupra dezvoltării României recente (2001-2013), fie că vorbim de cel mai mare elan economic și constructiv, fie de cea mai complicată criză.

Cartea Arhitecţi, arhitectură şi oraşe. Despre profesia de arhitect şi cum se construieşte în România recentă – care se bazează pe o selecţie foarte atentă a conţinutului – poate fi percepută ca o Cutie a Pandorei de arhitectură şi urbanism. Odată deschisă, ea poate elibera şi explica obsesii, traume şi fenomene legate de istoria foarte recentă care se fabrică sub ochii noştri, la care suntem părtaşi şi prin care învăţăm din mers modul în care arhitecţii şi arhitectura negociază cu sine, cu politicul, cu administraţia publică şi cu societatea civilă aflată în proces de formare în ultimii circa zece ani în România.

Cartea propune spre analiză lucidă o serie de teme recurente: responsabilitatea civică şi culturală a arhitectului, relația cu clientul și cu societatea, organizarea profesiei, educaţia în arhitectură, calitatea şi sustenabilitatea în arhitectură, urbanismul românesc recent, arhitectura spaţiului public, dezastrul şi situaţia patrimoniului, starea profesiei la nivel european şi adaptarea ei la criză. Autorul are o privire de ansamblu asupra subiectului, fiind implicat activ în organizarea breslei şi raportarea ei la societate atât la nivel naţional, cât şi internaţional. Şerban Ţigănaş este interesat de interfaţa dintre şcoala de arhitectură, comunitate şi oraş, iar în cadrul OAR a avut un rol determinant în studierea profesiei de arhitect şi realizarea primei politici pentru arhitectură în România, cultura mediului construit şi calitatea vieţii (2010-2015), fiind preşedinte al Ordinului Arhitecţilor din România din anul 2010.

Ni se dezvăluie o carte care studiază felul în care funcţionează şi se înşurubează arhitecţii şi arhitectura în relaţie cu lumea, o carte de fenomenologie, o contribuție la autocunoașterea profesiei, la deschiderea ei către societate. Mai mult, autorul ne oferă un cumul de scrieri, intercalate cu dibăcie, în care problematizează şi discută limpede despre independenţa breslei arhitecţilor, calitatea şi definirea arhitecturii (obsesie recurentă, decelabilă în încercarea de a oferi criterii precise pentru o posibilă judecată), geometria variabilă a profesiei în lume, în condiţii de frământări economice şi sociale.

Şerban Ţigănaş scrie bine, cu simţ critic şi literar, cu umor rece, relevând o profunzime tăioasă (o secţiune transversală prin straturile societăţii), care ne pune în faţă oglinda României în care trăim. Dar nu uită să adauge experienţe personale legate de spaţii, locuri şi case, astfel încât ni se dezvăluie pe nesimţite, într-o notă optimistă, arhitectul şi omul, acel pasionat de profesie pe care mulţi îl cunoaştem şi care se bucură de breasla din care face parte.

Scrierile incluse în acest volum reprezintă o valoroasă contribuţie la cunoașterea profesiei, la deschiderea ei către actorii sociali (cred că este prima de acest fel din istoria foarte recentă a României) și poate, mai ales, la anticipare și construcția viitoare. Cartea dorește să fie o arhitectură prin gând și cuvânt. Prin eseul fotografic extrem de special conceput de arhitectul Andrei Mărgulescu, discursul elaborat de Şerban Ţigănaş este dublat de o altă cheie de lectură, vizuală, atemporală şi disjunctă, din care subiectul este eliminat, articulându-se în jurul temelor din carte, ilustrate cu proiecte şi situaţii contemporane de arhitectură şi urbanism.

Autor:

Şerban Ţigănaş

Editura:

Simetria 2014

Volumul a apărut cu sprijinul
OAR, din Timbrul Arhitecturii.