Locuirea azi

Dacă m-ar pune cineva să vorbesc liber despre chestiunea locuirii astăzi, cu accent mai cu seamă pe locuirea colectivă, ar trebui să ating, oricât de scurt, măcar următoarele lucruri, pe care le las ca un punctaj care, poate, va naște discuții:

1. Criza conceptuală a locuirii colective (la toate nivelurile locuirea asistată, comunitară, condiționată de nivelul ridicat de urbanizare, criză a modelului modernist, eșec al gândirii socializant-colectiviste etc...); problema fiind foarte puțin discutată critic.

2. Criza gated communities (locuirea protejată de ziduri, izolarea unei comunități social „superioară” de restul orașului). Prin extindere, criza locuirii individuale de periferie bogată în SUA (având ca rezultat: apariția The New Urbanism, orice nouă formă de așezare - cartier satelit - repetă fractalic complexitatea întregului, adică are toate formele urbane în mic).

3. Noua intimitate post-Facebook; dedramatizarea ideii de confort, refuzul tipizării prin succesul DIY (a ajuns și la noi: do it yourself, bricolaj; v. Ikea și celelalte lanțuri de home improvement).

4. Arhitectura „democratică”, „socialismul producției de spațiu privat”: casa nu este un domeniu privilegiat al arhitectului, care nu este mai specialist în locuire decât clientul oarecare (v. Christopher Alexander și al său A Pattern Language).

Informația (producerea și consumul ei) devine componentă a locuirii și chiar emblemă a statutului social: casă/ecran.

5. La sânul „Mamei Geea”: recuperarea și auto-sustenabilitatea energetică legiferată în Occident transformă casa în mașină computerizată de salvat și produs energie (casa îngropată, pompa de căldură, eficiența materialelor, fațadele inteligente, energie solară/eoliană, din deșeuri menajere etc...).

După aceea aș da și exemple de bune practici în arhitecturi locuitale contemporane și în mediul înconjurător al acestora:

a) Rural Studio, Herzog/De Meuron, Mahti Senaksenaho, Fundația Habitat și Artă în România (i.e. sculptorul Alexandru Nancu, Augustin Ioan and friends).

b) minimalism, poverism, materiale „as found” (nu neapărat naturale, dar reciclabile), „umile”: revitalizarea materialelor naturale, o nouă întoarcere - culturală - la „natură”: chirpici, lemn, trestie, bambus, dar și piatră naturală masivă.

c) casa-bricolaj (Casa Herczeg, Timișoara); aplicarea principiilor filosofice la arhitectură: pliul/ faldul (MVRDV, Mecanoo, Rem Koolhas); casa Mobius și casa anti-oedipiană: o nouă miză a raportului public-privat în sens foucaultian, de bandă a lui Mobius (printr-o nouă dozare a temei transparenței, relații diferite cu exteriorul, disiparea dihotomiei dintre public și privat și/sau a activităților diurne/nocturne), redescoperirea spațiilor intermediare (curți, prispe, cursive).

În încheierea unui astfel de discurs, aș face următoarea observație amară.

La noi e totul de făcut și toate erorile se repetă: apar gated communities, nu se discută despre locuirea socială, cei din științele socio-umane nu sunt teribil de interesați de investigarea locuirii colective după 50-60 de ani de aplicare, locuința individuală nu este experimentală în sensul noilor modele de locuire, ci doar - rar - în sensul expresiei, iar statul, prin ANL, deși nu ar trebui să se mai afle pe această piață, construiește aceleași blocuri, doar că mult mai prost...