Clădire de apartamente în Jávea, Valencia, Spania

Arhitect: Ramón Esteve

Colaboratori: Olga Badia, Ruben Navarro

Inginer constructor: Emilio Pérez

Suprafață: 2.630,31 mp

Data de încheiere: 2009

Foto: Ramón Esteve

www.ramonesteve.com

Într-un amplasament deosebit, în fața Mării Mediterane și într-o zonă construită cu densitate mică, apare posibilitatea de a elabora o reinterpretare a imobilelor de apartamente de coastă. Este o ocazie provocatoare în a face demersuri noi și pentru studierea diferitelor proiecte din construcțiile de front marin.

Un proiect liniștit este obiectivul major ca intervenție conectată la mediul în care este situată, respectând vegetația înconjurătoare, adaptându-se la topografia neregulată și la morfologia sitului. Unul dintre factorii determinanți ai proiectului a fost situl arheologic roman care s-a relevat în timpul săpăturilor. Datorită valorii sale istorice s-a decis respectarea descoperirii, iar construcția s-a adaptat acestor limite.

Am propus un bloc complex, detașat, cu un perimetru definit care este intens tratat pe toate fațadele.

Iregularitățile terenului vor fi absorbite de o fundație finisată în apareiaj regional din care se vor ridica pereți albi verticali, ce conturează apartamentele. Astfel, sunt generate trei blocuri cu câte trei locuințe în fiecare. Între acești pereți va apărea fațada clădirii într-o formă mai animată, lemn pentru elementele orizontale și sticlă pentru închiderile perimetrale. Clădirea se va deschide către cea mai frumoasă vedere, marea, orientându-se către sud-est prin terase suprapuse care vor transmite senzația de imponderabilitate apropiindu-ne de mare.

Pe partea opusă va fi amplasat centrul de comunicare cu o expresie care urmărește aceleași standarde estetice ca front principal de fațadă. Căile de acces vor fi alei placate cu lemn, facilitând accesul din exterior la fiecare rezidență. Rețele ajustabile ale parasolarelor vor închide apartamentele din această direcție filtrând lumina și controlând vederea.

Aceste locuințe vor avea linii albe pure și plafoane înalte, cu tâmplărie din pardoseală până în plafon care dizolvă limitele dintre încăperi și accentuează relația interior-exterior. Structura dispare, separarea se dizolvă, iar vederile se deschid către orizont, extinzând planul pardoselii prin ample balcoane în consolă ce încearcă să atingă marea.