FREESPACE la #BiennaleArchitettura2018

text: Maria Mănescu

Consiliul director al Bienalei de la Veneția, condus de Paolo Baratta, s-a întâlnit în 16 ianuarie 2017 și a hotărât ca Yvonne Farrell și Shelley McNamara să fie curatoarele celei de-a 16-a ediții a Expoziției Internaționale de Arhitectură din 2018, care va avea loc în perioada 26 mai-25 noiembrie 2018, în spațiile de expunere tradiționale ale bienalei, Giardini și Arsenale, în zona istorică și în alte locuri emblematice ale orașului.
În conferința de presă susținută împreună cu Paolo Baratta la Ca’ Giustinian pentru lansarea Bienalei din 2018, Yvonne Farrell și Shelley McNamara au ținut să explice alegerea titlului ediției din acest an, Freespace/Spațiu liber:

„Freespace descrie o generozitate a spiritului și un sens al umanității care se află în centrul preocupării arhitecturii contemporane, axându-se pe calitatea spațiului însuși;
Freespace se axează pe abilitatea arhitecturii de a oferi celor care o utilizează daruri care îi sunt specifice, spații publice gratuite și pe capacitatea sa de a îndeplini dorințele nespuse ale oamenilor;
Freespace pune în valoare forța arhitecturii de a descoperi resurse de generozitate neașteptate în fiecare proiect - chiar în condițiile restrictive cele mai individualiste, mai defensive, mai exclusive și mai comerciale;
Freespace deschide calea către darurile gratuite ale naturii - lumina soarelui și a lunii, aerul, gravitatea, materialele, resurse naturale sau făcute de mâna omului - și le pune în valoare;
Freespace încurajează revoluția modurilor de a gândi, de a vedea lumea, soluțiile arhitecturale inovatoare capabile să asigure bunăstarea și demnitatea fiecărui cetățean al acestei planete fragile;
Freespace poate constitui spațiul ideal al dezvoltării oportunităților, un spațiu democratic, neprogramat și liber pentru utilizări încă neconcepute. Există schimburi între oameni și clădiri, chiar dacă nu intenționate sau proiectate; mult timp după ce arhitectul a ieșit din scenă, clădirile găsesc căi proprii de a stabili relații cu utilizatorii lor; s-ar putea spune că arhitectura are o viață activă și pasivă deopotrivă;
Freespace vorbește despre libertatea de a imagina, despre spațiul liber al timpului și memoriei, care leagă trecutul, prezentul și viitorul, construind pe straturi culturale moștenite, urzind o țesătură ce aduce laolaltă spații vechi și noi.

Expoziția va avea o prezență spațială, fizică, la o scară și o calitate ce vor avea un impact puternic asupra vizitatorului, comunicând natura spațială complexă a arhitecturii; va invita la un angajament emoțional și intelectual publicul care vine la Bienală pentru a înțelege mai bine arhitectura, va stimula dezbateri privind valorile de bază ale arhitecturii și celebrarea contribuției dovedite și solide a arhitecturii la istoria umanității.

Jørn Utzon a gândit banca din beton și ceramică smălțuită de la intrarea în casa familiei din Majorca, Can Lis, ca pe un obiect perfect modulat pe corpul uman, un element de confort, de plăcere. Din punct de vedere spațial, acest obiect de mobilier este un «cuvânt de bun venit».
Angelo Mangiarotti «spune» și el același lucru la intrarea în imobilul din Via Quadronno 24, Milano, unde o alee în trepte, cu o bancă la intrare te pregătesc, te întâmpină și îți urează bun venit acasă.
Lina Bo Bardi a ridicat pe piloni un muzeu de artă în Sao Paolo pentru a oferi cetățenilor o «belvedere» de unde să poată privi orașul de sus.
Palatul Medici din Florența este un simbol al puterii și bogăției, dar banca din piatră care face corp comun cu fațada inițiază un dialog cu spațiul public al pieței. Zidul solid al clădirii devine zid de incintă al spațiului public. Ceea ce, la prima vedere, pare solid și de nepătruns devine deschis și generos.
Credem că fiecare are dreptul să se bucure de arhitectură și să profite de beneficiile ei. Rolul arhitecturii nu este doar acela de a oferi adăpost corpurilor noastre, ci și de a ne hrăni spiritul. Fațada frumoasă a unei clădiri înfrumusețează strada și oferă plăcere trecătorului, chiar dacă nu va intra niciodată în acea clădire. Tot așa și o privire furișă într-o curte interioară printr-o arcadă; sau un zid pe care să te sprijini, o nișă, un intrând în care să te poți refugia la umbră sau să te adăpostești de ploaie și de vânt.
Suntem interesați în a merge dincolo de vizual, accentuând rolul arhitecturii în coregrafia vieții cotidiene.
Pământul este Clientul nostru, ceea ce aduce cu sine responsabilități pe termen lung. Arhitectura este jocul luminii, al soarelui, al umbrei, al lunii, al aerului, al vântului și al gravității în moduri care revelează misterele lumii. Toate aceste resurse sunt la îndemâna noastră.
Expoziția Internațională de Arhitectură din 2018 va reuni exemple de generozitate și de grijă față de oameni din arhitectura lumii. Credem că astfel de calități susțin capacitatea fundamentală a arhitecturii de a alimenta și susține un contact semnificativ între oameni și locul în care trăiesc. Ne concentrăm atenția pe aceste calități care se hrănesc din optimism și continuitate. Arhitectura care integrează aceste calități cu generozitate și cu dorința de schimbare în bine este ceea ce numim Freespace.
Invităm toți participanții și fiecare pavilion național să-și aducă la Veneția «spațiul lor liber»/Freespace, astfel încât împreună să putem revela diversitatea, specificitatea și continuitatea în arhitectură, având mereu în minte oamenii, locurile, timpul și istoria, pentru a susține cultura și relevanța arhitecturii pe planeta noastră dinamică.
«O societate devine prosperă atunci când oamenii bătrâni plantează copaci deși știu că nu vor sta niciodată în umbra lor», spune un proverb grec.”

Cu aceeași ocazie, președintele Paolo Baratta declara:

„În mod similar edițiilor anterioare ale Bienalei, continuăm investigația noastră privind relația dintre arhitectură și societatea civilă. Ruptura dintre cele două părți, cauzată de dificultatea crescândă a societății civile de a-și exprima propriile nevoi și de a găsi răspunsurile adecvate, a dus la dezvoltări urbane dramatice a căror trăsătură principală este absența marcată a spațiilor publice și creșterea altor zone dominate de indiferență în suburbiile și periferiile orașelor noastre.
Absența arhitecturii face lumea mai săracă spiritual și material, diminuând bogăția publică rezultată din dezvoltările economice și demografice. Să redescoperim arhitectura înseamnă să revigorăm dorința de a trăi în spații de calitate, care sunt o formă de bunăstare publică ce trebuie constant protejată, reînnoită și creată.
Aceasta este calea aleasă de viitoarea Bienală de Arhitectură”.

Yvonne Farrell si Shelley McNamara

Sumar Revista Arhitectura nr.2-3/2017
Femei în arhitectura românească