Eseu

Culorile Bărăganului. A șasea vară împreună

Eseu

Culorile Bărăganului.
A șasea vară împreună

text: Alexandra PURNICHESCU, Lorin NICULAE

Început de august. Spații plate, linii orizontale. Albastru deschis, apoi galben, verde - mai multe nuanțe, la sfârșit negru. Cer fierbinte. Aer cald, greu. În Câmpia Bărăganului, un grup de copii colorează o casă, îndrumați de prietenii lor mai mari - arhitecți și artiști - membri, studenți și voluntari ArhiPera. Curtea casei s-a umplut din nou de culoare, voci și energie. Fațada capătă viață și identitate cu ajutorul nuanțelor vii, prin participarea și veselia copiilor, care au astfel ocazia să facă parte din procesul de finisare a propriei locuințe.

Ultima zi a școlii de vară. Când am ajuns, studenții și elevii stăteau așezați într-o fâșie subțire de umbră. Tocmai se încheiase o etapă. Fotografii. Cuvinte și zâmbete. Încredere. Lângă ei, casa își trăiește metamorfoza. I s-a dat culoare, formă, textură și, mai ales, speranță. Cercurile viu colorate de pe fațada casei contrastează cu nuanțele spălate de lumină ale naturii din jur. La câțiva pași, sub umbra unor copaci, studenții arhitecți și membrii familiei descriu un alt cerc - se discută, se schimbă impresii, se fac planuri. Energia sădită în elementele casei îi va înconjura pe membrii familiei, urându-le bun venit și călăuzindu-i pe parcursul evoluției lor - bucuria unui nou început și a unei șanse la normalitate.

În apropiere, Silvia îmi povestește cum s-a născut conceptul din spatele compoziției și cromaticii fațadei. Element arhetipal, cercul, în geometria sa, poate transmite tuturor, indiferent de vârstă sau trecut, ideea de armonie și perfecțiune. Modelul familiei universale - simbol al relațiilor complexe, eterogene, ce se făuresc în interiorul unei familii, se aseamănă relației existente în cadrul unei rețele de sfere comunicante. Sub aspect teoretic, orfismul reinterpretat se împletește cu sinteza esteticii spiritului local în procesul de creație a celei de-a șasea case de poveste.

Obiectivul școlii de vară, punerea în aplicare a proiectului de detaliu al casei familiei Vătafu - rezolvarea plastică a fațadei și traforul jucăuș al prispei - a prins

contur treptat, în mâinile și în imaginația studenților vegheați necontenit de un soare puternic, înconjurați de materiale de construcție, găleți cu vopsea, într-un mediu care degajă implicare și multă energie pozitivă. O dezordine creatoare care a dat naștere „celei mai frumoase case de pe stradă”.

Totul începe cu comunicare și încredere între membrii echipelor, în proiectul frumos pe care îl au de finalizat, în ei înșiși. Fiecare simț este analizat în parte pentru a-și cultiva emoția, naturalețea și dezinvoltura. Se construiesc oameni care vor construi case.

Urmează planul de lucru. Jocul cu blocurile de beton - unghiuri, structuri, simetrii. Apoi, sfatul cel bun, și spațiul prispei dobândește o formă și o lumină nouă. O țesătură ca un joc, alcătuit din cărămizi tăiate din blocuri mari din ciment și îmbinate cu artă. Tehnologie simplă. Dialog lumină-umbră, dintr-o perspectivă ludică și creativă. În paralel, se schițează conceptul vizual pentru fațadă, ce are la bază exprimarea spiritului local și importanța noțiunii de familie prin linii și culori.

În plus, membrii școlii de vară iau parte la demonstrații practice și la ateliere de fotografie și design. Dialog, interacțiune, schimb. Arta de a construi imaterialități față în față cu măiestria de a dura clădiri. O abordare holistică a culturii contemporane în context social izvorâtă dintr-o neostoită apetență intelectuală dublată de exersarea spiritului critic. Căutarea frumosului în lumea existenței obiective.

Dincolo de criteriile etnice, sociale sau economice, oamenii din comunitățile defavorizate sunt încurajați să transforme vulnerabilitatea în puterea și curajul de a merge mai departe, în speranța formării și consolidării unor comunități deschise, incluzive și democratice - un model pentru cei din jur și cei ce vor să vină.

Mulți ani de-acum înainte, pereții casei pictate vor spune povestea celei de-a șasea veri în Bărăgan alături de familia ArhiPera. Compoziție nonfigurativă cosmică, planetele colorate și dinamice constituie simbolul conceperii unui nou univers. Imaginează-ți o lume mai bună, o dimensiune nouă, un spațiu îmbunătățit. Simplitate și esențializare. Puterea arhitecturii de a se constitui, prin participare și desființarea limitelor, într-un model pentru suflet, familie și comunitate, o aspirație contemporană, universală și profund umană, proprie fiecăruia dintre noi.
(Alexandra PURNICHESCU)

Casa numărul 6 și dilemele ei

A șasea Școală de vară ArhiPera a fost dedicată finalizării construcției locuinței familiei Aurel Vătafu din Belciugatele, care locuia în condiții de sărăcie extremă. Este a șasea familie foarte săracă din Belciugatele care a intrat, la recomandarea grupului de dezvoltare comunitară locală, în programul ArhiPera. Studenții arhitecți voluntari ai Asociației ArhiPera au proiectat casa într-o manieră participativă, având în dl Aurel Vătafu un client foarte exigent, aparținând cunoscutei categorii de clienți care știu cu precizie ce locuință vor și au nevoie de arhitecți doar ca de niște rapidografe care să le deseneze dorințele cu precizie. Din acest motiv proiectarea a decurs dificil pentru noi, arhitecții, iar rezultatul, deși robust și masiv, ne reprezintă într-o foarte mică măsură, proiectul pe care ni l-am imaginat noi pentru familie fiind mult diferit de casa construită. Poziția inflexibilă a beneficiarului ne-a pus în față unei dileme care putea genera câteva răspunsuri posibile: fie ne retrăgeam din proiect, ceea ce ar fi fost imoral în raport cu o familie care locuia într-un bordei, nu avea un acoperiș solid deasupra capului și-și pusese mari speranțe în noua locuință; fie rămâneam fideli principiilor noastre compoziționale de conformare spațial-volumetrică, riscând să construim o locuință pe care, ulterior, beneficiarul să o desfigureze sau, și măi rău, căreia să nu i se poată adapta; fie, în sfârșit, consideram că, gândind locuința prin prisma a ceea ce ea poate să facă pentru familie și nu neapărat prin prisma a ceea ce este din punct de vedere arhitectural, opțiunile noastre contează mai puțin decât nevoile utilizatorilor.

A treia opțiune s-a impus prin umanitate și proiectul tehnic a consfințit casa obținută prin discuțiile cu beneficiarul. Pictura murală gândită de voluntarii minori ai ArhiPera, viitori arhitecți, inspirată din onirismul soților Delaunay și prispa parametrizată au reprezentat două bule de oxigen pentru creativitatea reprimată a proiectului. Și proiectul pictural ne-a azvârlit în față vechea dilemă a moderniștilor și sămănătoriștilor. Deși în context rural, casa rezultată e mult mai tradiționalistă decât ne-am fi dorit-o și noi, și copiii familiei, deci fațada a devenit locul de joacă al acestora și expresia lor personală, neancorată decât în visare deocamdată. Să fim triști că nu am dat la această casă măsura talentului nostru de arhitecți sau să fim fericiți că am avut energia necesară și am reușit să obținem din donații și sponsorizări suma necesară construirii unei locuințe care înseamnă, cu certitudine, un alt viitor pentru copiii familiei Vătafu?

(Lorin NICULAE)