Dosar tematic

Integrarea bunului comun: practici socio-spațiale în Bogotá

Klaske HAVIK, Tom AVERMAETE, Jorge MEJÍA HERNÁNDEZ

Integrarea bunului comun:

practici socio-spațiale în Bogotá

text: Klaske HAVIK, Tom AVERMAETE, Jorge MEJÍA HERNÁNDEZ

caption><img src= Click for English version

Atelierul de absolvire „Positions in Practice” (2015-2017), din cadrul Catedrei de Metodologie și Analiză a Universității Tehnice din Delft, s-a axat pe contextul urban al orașului Bogotá, acționând ca un laborator pentru definirea perspectivelor arhitecturale. Atelierul a făcut parte dintr-o cercetare mai amplă intitulată „Construirea bunului comun”1, ce pornește de la ideea că orașul trebuie perceput ca o resursă socio-spațială comună fundamentală: un construct cultural colectiv alcătuit de și în beneficiul locuitorilor săi. În jurul noțiunii de „bun comun” s-a dezvoltat un fascinant câmp de gândire în domeniul economiei și al științelor politice și sociale ce sugerează tipare radical diferite de organizare a societății. În lucrarea sa de referință Governing the Commons (1990), Elinor Ostrom, laureată a Premiului Nobel, a avansat ideea bunului comun definit ca o acțiune colectivă care contestă perspectivele uzuale asupra economiei și politicilor. Mai recent, Silke Helfrich și David Bollier, autorii lucrării The Wealth of the Commons (2012), au definit noțiunea de bun comun ca model de gândire aplicabil diverselor domenii din viața cotidiană, departe de discursul dominant al economiei de piață și al intervenției statului. Cu toate acestea, teoriile menționate anterior abordează prea puțin noțiunea de valoare a spațiilor urbane ca principale forme tangibile ale prezenței bunului comun în societate și rolul său în organizarea practicilor socio-spațiale.
Filosofia contemporană a transformării și dezvoltării urbane ne ajută să privim orașul ca pe un teritoriu în care domeniile și inițiativele private se juxtapun. Piețele publice, străzile și galeriile se privatizează într-un ritm accentuat, fiind adesea salubrizate cu sprijinul autorităților. Posibilitățile de participare civică în dezvoltarea și experimentarea domeniului urban comun sunt atât de scăzute încât există foarte puține spații urbane în care locuitorii pot coopera pentru a-și construi orașul și resursele necesare. Atelierul a vizat realizarea unor experimente bazate pe analiză și intervenție urbană, ancorate în influentul discurs teoretic asupra „bunului comun”. În cadrul atelierului, bunul comun nu este privit doar sub forma unor elemente arhitecturale și urbane concrete ce întruchipează ideea de bun comunitar, cum ar fi piețele publice, pasajele etc., ci și în raport cu ritualurile și politicile de cooperare care articulează un proiect de arhitectură. În acest sens, un proiect de arhitectură nu constituie un efort individual, ci un proces complex și etapizat subordonat unei serii de agenți care contribuie la crearea bunului comunitar. Prin activități de cercetare și proiectare, atelierul a analizat ideea proiectului de arhitectură ca „demers comun”.

Reprezentarea spațiilor deschise din proiect. Spațiu destinat intervențiilor. Milda Kulviciute

Problemele acute din Bogotá

La fel ca majoritatea capitalelor latino-americane, Bogotá s-a confruntat cu o creștere exponențială a populației pe parcursul secolului al XX-lea, de la 700.000 de locuitori în 1951 la peste 8.000.000 în 2013.
Creșterea a fost rezultatul unor procese simultane și corelate de atracție (orașul văzut ca o sursă de oportunități, prosperitate și siguranță) și respingere a periferiilor caracterizate de lipsă de productivitate și violență. Pe măsură ce s-a extins, Bogotá a asimilat o serie de localități rurale, inițial de mică întindere, generând astfel negocieri tensionate între modelul urban colonial spaniol original și o serie de modernizări ce contestă planul ortogonal al orașului. Astfel, Bogotá pune mai degrabă problema integrării periferiilor într-un țesut urban dens decât chestiunea suburbanizării. Timp de decenii, integrarea valurilor succesive și permanente de migrație rurală în cadrul acestui echilibru formal a constituit o provocare pentru oraș, în termeni politici și spațiali deopotrivă. Aspectele identitare se manifestă în diferite comunități și în practici spațiale ale acestora.
Un caracter stringent are și segregarea economică pronunțată a orașului: grupurile cu venit ridicat ocupă partea de nord-est, în timp ce populația cu venit scăzut se extinde către zonele de sud și vest. Această divizare clară antrenează provocări politice importante, pune o presiune mare pe infrastructura de transport și se materializează în forme de ocupare a teritoriului extrem de diferite. Din perspectiva acestei segregări, procentajul și calitatea spațiilor instituționale și verzi publice cu caracter comun aflate la dispoziția comunităților din diferite zone ale orașului dezvăluie o inegalitate accentuată în ceea ce privește dreptul la viață urbană. Pentru a se opune dezechilibrului socio-economic, administrațiile ulterioare ale orașului Bogotá, în special cele din timpul mandatelor primarilor Antanas Mockus și Enrique Peñalosa au utilizat conceptele de public și comunitar ca noțiuni/instrumente politice prin prisma cărora intervențiile urbane și lucrările de arhitectură și infrastructură erau considerate agenți de transformare. Procesul de transformare urbană a orașului Bogotá în timpul deceniului 1995-2005 a constituit atât un punct de plecare, cât și un studiu de caz pentru atelier. Recunoscut ca o contribuție valoroasă la gândirea urbană de către juriul celei de-a zecea Expoziții Internaționale de Arhitectură din cadrul Bienalei de la Veneția din 20062, programul de transformare spațială condus de o serie de administrații succesive a fost analizat și confruntat ulterior cu realitatea informală predominantă.

caption><img src= În cadrul atelierului a fost studiat dezechilibrul social la nivel urban dintr-o perspectivă spațială. Milda Kulciviute a luat decizia de a realiza o intervenție într-o zonă centrală din Bogotá care se confruntă constant cu probleme socio-economice. Aflată la o distanță foarte mică de Plaza Bolivar din centrul orașului, cartierul Los Martires a fost caracterizat, în ultimele decenii, de degradare urbană și probleme sociale. În pragul transformărilor urbane prevăzute de municipalitate pentru a soluționa aceste chestiuni presante, Milda Kulciviute a propus o strategie urbană alternativă care asigură acuratețe spațială, integrând în același timp practicile economice informale caracteristice zonei. Milda Kulciviute a transpus observațiile lui John Habraken și ale altor promotori ai conceptului „Open Building” din anii 1960 în provocările urbane contemporane ale metropolei latino-americane. Vasta sa structură urbană reorganizează o parte din țesutul urban dens și asigură o structură stratificată în care se regăsesc spațiul public, privat și colectiv. Nivelul inferior rămâne deschis pentru a permite construirea unei piețe și desfășurării diferitelor activități economice; nivelul superior asigură facilități comune pentru locatari, în vreme ce o serie de turnuri găzduiesc noi spații rezidențiale și de birouri.

Integrarea practicilor comune

În contextul orașului Bogotá, putem afirma că trebuie perceput ca un bun comun fundamental: un construct colectiv social, cultural și material alcătuit de și în beneficiul locuitorilor săi. Cu toate acestea, în filosofia contemporană a transformării și dezvoltării urbane orașul începe să fie treptat înțeles ca fiind juxtapunerea inițiativelor și domeniilor private. Din ce în ce mai multe piețe publice, străzi și galerii se privatizează și sunt adesea salubrizate în urma intervenției statului. Posibilitățile de participare civică în dezvoltarea și experimentarea domeniului urban comun sunt într-o asemenea scădere încât există foarte puține spații urbane în care locuitorii pot coopera pentru a-și construi orașul și resursele necesare.

Această observație i-a motivat pe studenți să caute modalități de a conecta diferite grupuri sociale. Proiectul realizat de Valentina Bencic și Yoana Yordanova și-a propus să arunce o privire asupra „practicilor comune” ale locuitorilor și să integreze practicile cotidiene ce nu pot fi limitate la tipurile convenționale de clădiri. Bencic și Yordanova au ales centrul istoric, în special cartierele Bolivar și Santander, ca punct gravitațional al analizei lor urbane. Reunind notițe, schițe, clipuri video, interviuri, înregistrări audio, hărți și desene reprezentând diferite fragmente de temporalitate, cele două studente au adunat un set substanțial de informații care demonstrează că centrul istoric este în continuare un spațiu bogat în practici urbane cotidiene. Practicile stradale curente ale lustragiilor, gunoierilor, artiștilor stradali, vânzătorilor și ale altor personaje care populează străzile centrului istoric au devenit clienții anonimi ai intervențiilor urbane. În locul unei clădiri noi, Bencic și Yordanova au proiectat un set de intervenții minime care operează atât la scară urbană, cât și la scara foarte detaliată a proiectării de produse pentru spațiul public. Într-adevăr, proiectul stabilește o legătură între bunul comun la noțiunea de cooperare: recunoaște valoarea de resursă comună a practicilor uzuale, iar intervențiile mici, dar punctuale oferă oamenilor posibilitatea de a participa activ la crearea propriului domeniu public urban.

Cercetarea și conceptul de proiectare realizate de Silvio Pennesi, în 2016-2017, s-au concentrat pe un cartier problematic adiacent centrului orașului Bogotá, „La Perseverancia”. Inițial cartier rezidențial destinat muncitorilor care lucrau la fabrica de bere din apropiere, zona s-a transformat treptat într-un loc afectat de probleme socio-economice și infracționalitate. Pennesi a studiat caracteristicile formale, materiale și sociale ale acestui cartier nevoiaș pentru a-i identifica potențialul de dezvoltare, evitând în același timp riscurile gentrificării.

Una dintre intervențiile urbane care au integrat practici stradale din Bogotá, Valentina Bencic și Yoana Yordanova

Strategia sa de transformare a activat potențialul social și spațial propriu zonei. Aceste direcții de investigație converg într-o intervenție care valorifică, în mod caracteristic, una dintre resursele latente identificate în cadrul sitului (tehnica micro-fermentării în cazul așa-numitei „chicha”, o băutură fermentată din porumb cu o tradiție îndelungată), transformând-o într-o sursă de dezvoltare economică și politică a întregii comunități.
Bazându-se pe tradiția locală a producerii acestei băuturi autohtone, „Chicha”, Pennesi a conceput cartierul ca sit de producție și distribuție a produsului, asociind conceptul cu funcția rezidențială existentă. Trei direcții de cercetare oferă interpretări diferite. O lectură morfo-tipologică atentă a zonei localizează potențialul în modularitatea inerentă a mediului construit; studiul istoriei prolifice a zonei dezvăluie importante resurse latente; iar analiza tehnicilor de iluminare a clădirilor valorifică munca manuală - o resursă ușor accesibilă în zonă. Autodezvoltarea și autoguvernarea sunt încurajate de utilizarea negociată a țesutului urban existent în vederea unei activități productive comune bazate pe confirmarea valorilor existente.
Prin aceste proiecte, atelierul de absolvire de la Universitatea Tehnică din Delft și-a propus să contribuie la dezbaterile curente din diferite domenii, axate pe reconsiderarea bunului comun ca reacție la provocările cu care se confruntă numeroase orașe contemporane. Mai mult, prin concentrarea atenției asupra bunului comun, ne dorim să încurajăm inovarea în domeniul intervențiilor urbane referitoare la problemele generale ale orașului. Având ca punct de plecare cercetarea atentă a dimensiunii sociale a orașului în raport cu intervențiile spațiale, sperăm să ne îndreptăm către o arhitectură mai incluzivă din punct de vedere social.

Referințe:
Bollier, David; Silke, Helfrich. The Wealth of the Commons: A World Beyond Market and State. Amherst (Mass.): Levellers Press, 2012
Ostrom, Elinor. Governing the Commons: The Evolution of Institutions for Collective Action. Cambridge: Cambridge University Press, 1990

NOTE
1 Proiectul a inclus participarea lui Yoshiharu Tsukamoto și Momoyo Kajima în calitate de profesori invitați în cadrul atelierului Bow Wow, ce a avut loc la Delt în toamna anului 2016 și conferința internațională „Constructing the Commons”, organizată la Universitatea Tehnică din Delft în martie 2016 - http://constructingthecommons.com.
2 http://www.labiennale.org/en/architecture/history/10.html?back=true, accesat pe 12/04/2015.