Gânduri macro sau zbor deasupra României

Ping-pong cu Șerban Sturdza și Alexandra Mihailciuc despre rețeaua școlilor de vară

Există o rețea de peste 35 de puncte active pe teritoriul României - Harta școlilor de arhitectură și meșteșuguri. Rețeaua este un instrument pragmatic de dezvoltare socioeconomică. Batem fierul la conac!, spre exemplu, este un nod într-o rețea în dezvoltare, importantă pentru viitorul țării.

Nodurile s-au născut spontan și ocupă locuri mai mult sau mai puțin avantajoase față de infrastructura României. Până acum generația prezentului a făcut o rețea care a fost verificată prin experiențe practice proprii și s-a dovedit atât de eficientă încât merită să fie sprijinită.

Care este scopul acestei rețele?

Rețeaua completează o ruralitate tradițională și o împinge către un fundal de sustenabilitate. Astfel se generează o ruralitate avansată. Comunicăm între sat și oraș la nivel de producție și desfacere. Creăm mici huburi de producție. Produsele locale sunt preluate de comunități în colaborare cu designeri.

O ruralitate avansată înseamnă un confort mai mare în sat fără a pierde calitățile de locuire pe care comunitatea de mici dimensiuni o are și pe care orașul a pierdut-o. Rețeaua oferă un nivel de producție și desfacere care reduce navetismul și favorizează huburile de producție locală.

Într-un sat cu nivel de viață ridicat, pot fi atrași orășeni cu profesii specifice care să fructifice facilitățile oferite de sat. Astfel rezultă producții de design de obiect și mobilier în ideea tradițiilor creative.

• Scopul rețelei este de a echilibra în teritoriu nevoile pe care le resimt oamenii care au acces limitat la educație și informație. Potențialul tinerilor, și nu numai, este mai mare decât oferta și oportunitățile pe care le au la dispoziție. Rețeaua ar putea să completeze și să întărească nevoile lor.

• „Atelierele și școlile de vară de arhitectură care se desfășoară în 90% dintre cazuri în mediul rural joacă, recent, un rol major pentru educația non-formală și informală a arhitecților și a viitorilor arhitecți, având ca scop dezvoltarea unor competențe transversale și abilități soft și practice complementare formării clasice din universitățile de profil. Numai în ultimii patru ani s-a dublat numărul inițiativelor care oferă activități în domeniul arhitecturii prin promovarea și utilizarea materialelor locale ecologice, a meșteșugurilor tradiționale și emergente, a unor tehnici și principii de conservare a clădirilor istorice și a cercetării și documentării fondului construit existent” (hartamesterilorconstructii.ro).

• Rețeaua va încuraja exemple și modele care să genereze și să crească stima de sine.

• Rețeaua lucrează împreună cu comunitățile din noduri, pregătindu-le pentru a fi capabile să absoarbă tehnologii de ultimă oră.

• Rețeaua pregătește locuri pentru activități alternative în momentul în care forța de muncă excedentară va crea crize în mediul urban. Ne pregătim să utilizăm profitabil un patrimoniu cunoscut.

În rețeaua construită, specialiștii în tehnologiile de vârf ale secolului al XXI-lea pot insera cele mai evoluate tehnologii. Deci, spațiile istorice nu sunt în contradicție cu introducerea tehnologiilor de vârf, din contră. Nodurile nu trebuie privite ca obiective tradiționale, e vorba doar de a utiliza un sit cu locuri care sunt tradiționale și a-l adapta nevoilor și urgențelor pe care le presupune tehnologia de vârf.

Tradițiile creative pot genera serii de produse și satisfacțiile pentru categorii foarte diferite de oameni.

• Be sport! Fiecare succes al unui punct din rețea e un succes comun.

Rețeaua este despre învingerea unei inerții, despre sportul de a acționa, care transformă o rețea de puncte într-o rețea energetică. Este despre emulație.

Peste câțiva ani rețeaua poate deveni mai densă și nodurile ei vor fi mai puternice și mai flexibile, adaptate nevoilor.

Când nodurile ating un număr suficient de mare putem vorbi despre performanță sau mulțumire în comunități și despre circuite economice relevante.