Limite… în lumea veche, în satul nostru

AUTORI: arh. Ana Maria Crișan, arh. Alexandru Crișan

COLABORATORI: arh. Amalia Enache, stud. Ana Maria Ardeleanu, stud. Eleonora Cristiana Miron, stud. Claudiu Naca, stud. Simona Paraschiv, stud. Sergiu Turlui, stud. Merve Uysal

LOCALIZARE: România, jud. Sibiu, Sibiu

O școală de vară în dialog cu LIMITELE.

O călătorie în căutarea limitelor lumii vechi pentru înțelegerea prezentului.

Limitele, ale satului sau locuinței, sunt delimitări care de a lungul timpului au îmbrăcat forme diverse, care au trecut peste pandemii și epidemii… Aceasta a fost premisa pentru Școala de vară LIMITE…. ÎN LUMEA VECHE, ÎN SATul nostru, desfășurată în Sibiu, în luna iulie, cu intenția de a învăța din trecut cum s-au raportat predecesorii noștri la limitele lor, când și de ce au apărut limitele și cum au devenit ele parte din viața tuturor prin definirea și transmiterea unor modele.

How will we live together?

Nu întâmplător, subiectul Bienalei de Arhitectură de la Veneția este How will we live together? și discută normalitatea vieții in comunitate, ca utopie, distopie sau manifest. Exercițiul invers de repoziționare față de limite, în contextul mondial din ultimii doi ani al tuturor barierelor impuse, necesare și - nu în ultimă instanță - virtuale, a presupus o imersie în spațiul rural și în reprezentarea lui picturală, o trecere de la contemplare la atingere. Printr-o intervenție bazată pe educație non-formală dedicată tinerilor arhitecți, s-a propus o descoperire aplicată, un drum de întoarcere la trecutul vernacular pentru o mai bună reprezentare a prezentului. Școala de Vară LIMITE…. ÎN LUMEA VECHE, ÎN SATul nostru a urmărit căutarea limitelor într-un fizic (Complexul Național Muzeal Astra) și transpunerea acestora în universul reprezentărilor picturale (Muzeul Național Brukenthal), forme primordiale pentru universul vernacular al satului.

Întelegerea patrimoniului

Bazat pe educația non-formală și observația intuitivă, proiectul a vizat apropierea față de universul vernacular și înțelegera patrimoniului cultural material RE-construit ca un exponent al rezistenței cu valoare de model. Vechile gospodării privite ca exponente ale limitelor au fost baza descoperirii relațiilor - aplicabile atât la vârsta copilăriei, cât și la vârsta adultă. Această înțelegere și experimentare intuitivă au fost în fapt mecanisme de deschidere ale universului satului către comunitatea locală și, în același timp mecanisme de înțelegere pe un alt palier al pieselor din ansamblul muzeal, specific Complexului Național Muzeal Astra. În arhitectură, poate, mai mult ca în alte domenii, înțelegerea patrimoniului stă la baza conservării, asimilării și protejării unor valori perene, al unui univers al experiențelor trecute.

Arhitectură vernaculară

Școala de Vară este un proiect de educație non-formală semnat CULTURE RESERVE, venit în susținerea tinerelor generații de arhitecți care și-au început formarea în/cu LIMITĂRILE impuse de SARS-CoV2 și dezvoltat în arealul Complexului Național Muzeal Astra. Acesta s-a dorit a fi o cercetare aplicată a limitelor care definesc contextual arhitectura vernaculară. Studenții, care s-au format în perioada pandemiei - formare tradusă în limite impuse și contacte reduse cu realitățile arhitecturale - au fost îndrumați de o echipă de arhitecți, specialiști și autori de proiecte, conferințe și articole cu vizibilitate.