Proiectul Batem fierul la conac! privit din diferite perspective

Ștefan Mănciulescu, arhitect-șef al Monumentelor Istorice, departamentele Cantal, Corrèze și Haute-Loire

Dacă aduci fierăria în centrul satului și în centrul atenției societății mi se pare un lucru foarte bun și foarte adevărat pentru că fierăria e într-un fel mama meseriilor. De acolo a plecat tot, acolo s-au făcut primele unelte, și fără fier, fără făurari nu s-ar fi făcut nimic; primul cuțit, prima secure, deci e o meserie esențială. Fără fierărie nu existam așa cum suntem azi. Putem să ne gândim o clipă cum ar fi să trăim fără fier și fără unelte. Aducem totul la zero. Civilizația stă pe această meserie. În toată lumea e o meserie care este onorată și onorabilă. Oamenii care fac fierărie sunt cât se poate de apreciați.

Vintilă Mihăilescu, antropolog

Farmecul extraordinar al proiectului Batem fierul la conac! este această permanentă experimentare și acest joc cu materiile, cu gesturile și cu visele. Această țesătură trebuie să rămână vie.

Poate o să sune pesimist, dar eu cred că exact asta ar trebui: să nu se termine niciodată acest conac!

Andreea Chirca, arhitect

O întâlnire fericită de suflete, sincerități neașteptate, surâsuri și râsete organice, bucuria lucrului împreună. Aici se construiește, se construiesc case, sobe, povești, amintiri, prietenii, punți peste frontiere lingvistice, culturale. Te construiești pe tine și descoperi, în același timp, plăcerea lucrului cu materialul: lut, fier, frescă. Și poate cel mai fascinant este lucrul cu „materialul” uman, fiindcă învelișurile de lut ale omului ascund nebănuite lucruri.

Închid amintirile de la conacul Carp în mine ca într-un borcan cu dulceață, din care mă voi înfrupta un an întreg și care mă va îndulci când viața devine amăruie.

P.S. Îmi place să spun că la Batem fierul la conac! se merge cu tălpile goale și sufletul plin.

Francois Coutant, arhitect, director de studii la Fundația Coubertin, Franța

Conacul Petre P. Carp din Țibănești găzduiește un proiect exemplar în această perioadă de gândire și interogare asupra locului manualității și oamenilor în lume, asupra semnificației activităților lor, în special în domeniul construcțiilor și al meseriilor.

Filosoful grec Anaxagoras a scris „omul gândește pentru că are mâini”. Acest dialog între mână și gândire pătrunde toată activitatea desfășurată în jurul conacului Carp, utilizarea tehnicilor de construcție și a meșteșugurilor tradiționale; învățătura lor îmbogățește gândirea, fără să vorbim de paseism, ci de tradiții creative. Aplicarea concretă a fiecărui meșteșug, bazată pe o legătură puternică cu valorile vechi, le actualizează și le reînvie. Predarea lor în ateliere îi confruntă cu evenimentele contemporane, arată valorile lor în construirea lumii de astăzi, prin combinarea abilităților, cunoașterea know-how-ului tuturor țărilor și demonstrarea universalității lor.

Șerban Sturdza, Alexandra Mihailciuc și toți cei care fac posibilă viața conacului și toate activitățile pe care le hrănește sunt ambasadorii unei viziuni inspirate asupra lumii, care face din tradiție o valoare prezentă și viitoare, vie, creativă, unificatoare, dovadă că omul poate construi și da sens mediului său cu umilință, respect și măsură.

Exact acest lucru rezonează cu acest fragment din manifestul Bauhaus, datând din 1919, cu doar un secol în urmă:

„Arhitecți, sculptori, pictori; cu toții trebuie să ne întoarcem la munca manuală, pentru că nu există «artă profesională». Nu există nicio diferență, în fond, între artist și meșter. Artistul este doar un meșter inspirat”.

Rodica Dina, arhitect

Cred că ceea ce s-a petrecut în acest an este foarte important și ar trebui repetat, pentru a trezi conștiința satului. Și când alchimia aceasta se va petrece, satul va ști să protejeze ceea ce are deja. Și se va mândri cu această valoare.