Far la Sulina

COLECTIV DE PROIECTARE

Arhitectură: arh. ILEANA LUSCOV; Șef proiect: ing. VALENTIN STOLOJAN; Rezistență: ing. ION MARINESCU; Instalații: inginerii MIHAI SIMA (tehnologice și curenți slabi), CORNEL SMARANDACHE (electrice), MIHAELA UDRAN (termice); Consilieri: arh. FLORIN IONESCU (arhitectură), ing. GHEORGHE ȘERBAN (rezistență)

PROIECTANT GENERAL: INSTITUTUL DE PROIECTĂRI TRANSPORTURI AUTO, NAVALE ȘI AERIENE - SECȚIA CONSTRUCȚII

Pentru îmbunătățirea navigației și pentru asigurarea securității acesteia în zona portului Sulina, AFDJ (Administrația Fluvială a Dunării de Jos) a comandat înlocuirea funcțională a farului, construit în 1954 (de 21 m înălțime) printr-unul nou, dotat cu utilaj modern de semnalizare optică permanentă, cu bătaie de 7,44 km și cu instalație fonică automată pentru timp de ceață. De asemenea, trebuiau asigurate spații de așteptare pentru piloții de însoțire a navelor la aterizare și pentru personalul de control.

Amplasamentul optim a fost stabilit la 9 km în larg. Ținînd seamă de costul foarte ridicat al platformei create în apă, gospodăria necesară a farului a fost restrînsă la minimum, ocupînd o suprafață de circa 1.200 m², ce cuprinde un spațiu de circulație în jurul farului și anexele necesare, fosă septică, decantor, rezervoare de combustibil etc.

Rezolvarea arhitecturală și-a propus găsirea unei siluete cu calități estetice majore, plastice, dinamice, pornind însă de la soluția cea mai economică rezultată din calcule statice și, în același timp, cea mai ușor realizabilă.

Pe baza unor calcule minuțioase, comparative, statice, economice, în privința consumului de materiale și a rapidității de execuție, s-a hotărît realizarea unui turn cilindric din beton armat, cu diametrul exterior de 4,40 m și cu înălțimea (criteriu tehnologic) de 48,80 m, ce urma să susțină toate celelalte încăperi anexe, realizate prin planșee în consolă.

Turnul a fost executat cu ajutorul cofrajelor glisante. Terenul aluvionar a impus fundarea lui pe 20 de coloane Benoto Ø 108 cu L = 200 t.f.

Calculul static a fost întocmit și pe criterii de seismicitate, considerînd 3 forme proprii de vibrare.

Pentru evitarea monotoniei inerente în aspectul unui cilindru înalt de 48 m, celelalte funcțiuni au fost concepute pe planuri poligonale, intersectate cu cele circulare ale turnului, realizate în consolă, prin intermediul unor grinzi radiale amplasate la diferite niveluri.

Funcțiunile legate de activitatea la sol au fost dispuse pe două niveluri înconjurînd baza turnului și folosindu-se fundațiile acestuia.

Circulația verticală în interiorul farului se face prin scara din jurul liftului.

Finisarea farului s-a făcut cu placaj din mozaic de marmură alb, prelucrat diferit, în asize pe cilindru și cu striuri verticale adînci pe suprafețele în consolă.

Tîmplăria și confecțiile metalice au fost vopsite roșu închis. Silueta albă, strălucitoare, monumentalitatea, realizată prin verticalitate, în contrast puternic cu orizontul întins al mării creează un accent singular în zona de unire a Dunării cu Marea Neagră, constituind atît o notabilă realizare tehnică, cît și un punct de interes turistic, ce personalizează zona portuară a Sulinei.

Revista Arhitectura, nr. 2/1984