Sistem. Ecosistem. Inițiativă. Arhitectură

Cătălin D. Constantin

De Delta Dunării ne-am legat ultimii ani mai mult decât profesional, pentru că este imposibil să fii prezent în acest loc și în această comunitate fără să devii cumva parte din ea. Este un climat cu o personalitate absolut aparte, te face să te simți cumva dincolo de timp și îți reamintește de viață în ritm cu natura, curățată de toate decorațiunile pe care le-am adăugat treptat și cu care ne-am obișnuit. Este în același timp o viață simplă și o viață grea. Din rolul de arhitect este bine să conștientizăm cât mai devreme că suntem doar o piesă dintr-un sistem. Din fericire, și uneori din păcate, suntem o piesă cu un relevant impact asupra întregului. Este o chestiune de conștientizare, de asumare și, până la urmă, de responsabilitate.
Despre Deltă din punctul de vedere al arhitecturii se pot spune multe, însă relevant ar fi să punem arhitectura în contextul macro al ecosistemului natural, dar și în contextul sistemului economic și cultural. Nu suntem singuri și, atât timp cât încercăm să izolam arhitectura de context, rezultatele pot fi în cel mai bun caz nule. Însă, cel mai probabil, vor fi dăunătoare.

De ce Delta Dunării și de ce să ne pese?

Delta Dunării este valoroasă nu doar pentru că are un triplu statut internațional, nu numai pentru că este Rezervația Biosferei și în același timp sit Ramsar - zonă de importanță internațională și sit al Patrimoniului Mondial Natural și Cultural. Delta Dunării trebuie să fie valoroasă pentru noi într-un mod mult mai intim și mult mai treaz la nivel personal, într-un mod activ pentru că este unică și pentru că fiecare dintre noi are oportunitatea acum să fie un actor în scenariul protejării și transformării ei. Ca și în cazul altor comunități rurale, declinul afectează potențialul locului într-un mod generalizat, prin plecarea tinerilor, prin scăderea forței de muncă, prin îmbătrânirea locuitorilor, prin pierderea meșteșugurilor și tradițiilor, dar și strict din punct de vedere al mediului construit, prin intervenții slab calitativ, ignorante față de context și imune la provocarea sustenabilității.

Zona de interes

Ca și în cazul altor comunități, localitățile din Delta Dunării suferă de pe urma intervențiilor nocive, intervenții care agresează mediul înconjurător și ochiul privitorului. Localități întregi au fost mutilate de-a lungul timpului de o arhitectură și o amenajare lipsită de înțelegere și de discernământ. De la volum, gabarit și poziționare la culoare și materialitate, arhitectura ultimilor ani a reușit să distrugă imaginea patrimoniului construit. S-a construit haotic, disproporționat, fără structură și planificare pe termen mediu și lung. S-a intervenit chiar și la nivel de infrastructură și spațiu public negând uneori orice fel de înțelegere a valorilor locului. S-a betonat, s-a iluminat urban, s-au încercat de toate, uneori sub direcția bunei intenții fără bună știință și bun simț. Locul acesta nu duce lipsă de interes. Delta Dunării se găsește la intersecția multor organizații și organisme, cu activitate și amprentă punctuale sau extinse, printre care aș aminti doar câteva, pornind de la autoritățile locale, ARBDD - Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, Asociația Comunelor din România, Asociația de Ecoturism, Asociația de Management al Destinației, Asociația Ivan Patzaichin - Mila 23, Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural Tulcea, Asociația Patronatului din Turism din Delta Dunării, Federația Organizațiilor de Pescari din Delta Dunării la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și evident, comunitatea locală. Lista este mult mai lungă. Interes există. Activitate există.

Și atunci, care sunt provocările?

În cazul unui copil cu atâtea moașe, o provocare reală este alinierea intereselor, definirea unei viziuni la care să adere toți cei prezenți în acest angrenaj, una pe care să o simtă aproape și pe care să o îmbrățișeze cu toții, inclusiv comunitatea locală. Cu adevărat o provocare este definirea cadrului și pașilor de acțiune în contextul valorilor comune care să țină cont de biodiversitate, de nevoia de protecție, dar și de direcțiile de dezvoltare. O provocare este și crearea unui climat de încredere reciprocă pentru ca toate piesele acestui sistem să se poată mișca împreună pentru atingerea scopurilor, pentru transformarea viziunii în realitate palpabilă.

Valoarea lui „împreună”

Nu este o utopie. Este o abordare extrem de pământească, bazată pe înțelegerea unui gând sănătos al înțelepciunii românești, că unde-s mulți puterea crește. Însă puterea crește numai unde-s mulți și aliniați în mentalitate și valori. Alături de asta, un alt element cheie este ca fiecare să își înțeleagă bine rolul și să depună toate eforturile, dincolo de strictul necesar, ca pe arealul propriu să genereze plus valoare. Abia acum ajungem la domeniul arhitecturii și la rolul arhitectului. Abia în context și în sistem capătă sens efortul nostru pentru că este un efort contextual și strâns legat de eforturile tuturor celorlalți. Arhitectură extra-contextuală nu ar trebui să existe, iar în Delta Dunării acest aspect este chiar mai clar decât de obicei. Arhitectura trebuie să fie onestă și înțelegătoare, să poată aduce împreună conservarea, utilizarea de resurse și dezvoltarea într-o formă sustenabilă. Ea trebuie să fie înțeleaptă și să vrea binele, fără să caute să se afirme cu orice preț, trebuie subordonată viziunii de ansamblu.

Așa Da, așa NU

Delta Dunării are nevoie de o gândire altruistă și îndreptată către sustenabilitate. Noi, ca arhitecți, trebuie să înțelegem că misiunea noastră este una de breaslă și nu una personală pentru ca, pe termen lung, să putem asigura durabilitatea. Fiecare dintre noi este trecător și foarte puțin relevant. Valoarea pe care o generăm poate fi sustenabilă, durabilă, transformatoare numai dacă și noi lucrăm coordonat sub o umbrelă asumată de intervenție benefică. Inițiative există și în ceea ce ne privește. Ordinul Arhitecților din România a dezvoltat și a publicat, într-un demers mai amplu la nivelul întregii țări, Ghidul de Arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural pentru Zona Delta Dunării. Aceste ghiduri structurează într-un mod clar contextul și formulează direcții de abordare clare, acoperind majoritatea categoriilor de intervenții într-o formă ușor de înțeles. Este un ghid AȘA DA / AȘA NU.

Firul natural al sustenabilității

Înțelegerea contextului este baza de pornire pentru orice demers în/de arhitectură, e un fel de fundație care trebuie să fie solidă și bine ancorată. Înțelegerea contextului aduce împreună caracteristici de toate tipurile, de la cele geografice, climatice, demografice și tehnografice și se întinde până la resursele naturale, la specificul meșteșugăresc și posibilitățile industriale. De ce este necesară toată această preocupare? Pentru că există o cauzalitate a modului în care se fac lucrurile sănătos în acest loc și un fir natural pe care trebuie să-l urmărim ca să putem obține o trecere fluidă de la tradiție la contemporan și pentru a interveni sustenabil. De-a lungul timpului am fost parte atât din demersuri de implementare de proiecte, cât și în opoziția implementării în cazul unor tentative de intervenție lipsite de înțelegere reală și de durabilitate, tentative de intervenție de-a dreptul dăunătoare. Delta este un ecosistem care, din punctul de vedere al resurselor, are un specific foarte bine definit. Are resurse proprii, regenerabile. Are, dezvoltat pe baza sănătoasă a acestor resurse, un specific arhitectural. În Deltă se lucrează cu lemn, cu stuf, cu răchită, cu papură. Recoltarea și procesarea stufului și papurei sunt activități tradiționale care au fost o parte esențială a economiei locale. Se construiește la scară umană, integrat în cadrul natural, cu bună măsură și cu bun simț dintotdeauna. Mai puțin în ultima vreme.

10 ani de proiecte în Delta Dunării

Din păcate, experiența celor aproape zece ani petrecuți în proiecte în Deltă ne-au făcut să înțelegem relațiile și dependențele din acest sistem economic, și anume că este nevoie de mai mult decât de viziune arhitecturală. Este nevoie de înțelegere și încredere în profesionalism, de putere economică și este nevoie de meșteri și de meșteșug. Realizarea arhitecturii de calitate are ca primă condiție existența unui punct de suprapunere a ideilor de calitate cu resursele financiare și cu resursa umană. Așa pornim pe firul problemei și realizăm că este o chestiune cu multe ramificații, că este nevoie de școlarizare, de susținerea și uneori de reînvierea meșteșugurilor, este nevoie de forță de muncă locală, este nevoie de dezvoltare economică și de condiții care să susțină tinerii să rămână sau să se întoarcă în localități din Deltă. Și ca prim pas în rezolvarea oricărei probleme este necesar un diagnostic corect și o intervenție pluridisciplinară, o intervenție coordonată, sistematică.

Antrepenorești?

O inițiativă din care facem parte și care s-a născut exact din aceste motiv este proiectul Antreprenorești - Adoptă un Sat, coordonat în cadrul Romanian Business Leaders. Așa cum am subliniat în definirea proiectului, știm că satul românesc are un potențial de creștere substanțial, dar și un deficit de expertiză în management, un spirit antreprenorial slab dezvoltat, lipsa abilităților de capacitare a comunității în zona rurală, premise ce conduc la o performanță și atractivitate de business scăzute.
Antreprenorești - Adoptă un Sat este un proiect inițiat în cadrul RBL care, alături de proiectul înrudit, Roboost, încearcă să găsească instrumente cât mai bune pentru a stimula antreprenoriatul în mediul rural. Un pilon principal este îmbrățișarea și implementarea cu caracter obligatoriu a Ghidurilor OAR de care am amintit anterior, pentru ca, pe parte de mediu construit, să ne îndreptăm către o imagine coerentă și să începem să corectăm din derapajele ultimilor zeci de ani.
Credem că implicarea companiilor responsabile și a antreprenorilor în salvarea satelor românești este o soluție sănătoasă. Practic, punem în slujba mediului rural mentalitatea antreprenorială de inovare, de a fructifica oportunități precum și cunoștințe de management și strategie. Ca arhitecți și antreprenori nu putem vorbi despre arhitectură în afara unei viziuni macro. Și considerăm că toată breasla ar trebui să adopte o perspectivă cât mai largă și o înțelegere extinsă a situației, a perspectivei și a motivațiilor tuturor celor implicați. Credem în impactul arhitecturii și cred că putem genera schimbări relevante, dar mai ales cred în responsabilitatea arhitecturii.
Avem nevoie de inițiativă.
Avem nevoie de implicare.
Avem nevoie să lucrăm împreună.
Am vrut să vorbesc despre arhitectura locală, dar mesajul meu s-a transformat într-un call to action. Mai ales dacă sunteți arhitecți sau viitori arhitecți, găsiți sau generați o inițiativă în care să credeți și implicați-vă cât mai devreme, pentru că numai așa puteți avea o transformare de viziune asupra situației, dar mai ales o transformare de percepție asupra propriei puteri de a genera schimbare. Iar odată ce se întâmplă asta, este un proces de neoprit.