Note pe marginea proiectelor secțiunilor dedicate locuințelor individuale și locuințelor colective

În România, aflată într-o interminabilă tranziție, cultura locuirii este încă departe de a-și fi găsit echilibrul firesc. Contrastul strident dintre dezvoltări imobiliare speculative, agresive și inconfortabile, indiferente față de vecinătăți, inabil inserate în țesut și un patrimoniu rezidențial adesea modest și îndoielnic întreținut, ocupă încă mult prea mult din imaginea orașelor sau a așezărilor rurale.
Bienala Națională de Arhitectură 2023, în cadrul secțiunilor dedicate locuințelor individuale și locuințelor colective, a adus în fața publicului un număr însemnat de proiecte realizate în perioada recentă, în ultimii doi ani scurși de la ediția anterioară: 72 de locuințe individuale și 36 de locuințe colective - ansambluri sau obiecte de arhitectură autonome. Preocupate mai mult sau mai puțin de teme actuale, de căutări tehnice sau estetice novatoare, sau de interacțiunea cu un cadru preexistent, de foarte multe ori incomod, mare parte a proiectelor reprezintă rezultate ale unor demersuri serios susținute atât în partea de concepție, cât și în cea de execuție. Între proiectele expuse s-au strecurat și câteva experimente îndrăznețe, surprinzătoare prin tema și rezolvarea propuse. Ieșind în evidență prin scara redusă și încurajând dezbaterea prin simplitatea și acuratețea gesturilor care le-au stat în spate, acestea prefigurează o potențială nouă secțiune a bienalelor viitoare.
Câteva consemnări cu privire la felul în care s-a desfășurat jurizarea își găsesc firesc locul în aceste rânduri. Cernerea proiectelor și stabilirea unei ierarhii a reprezentat o sarcină dificilă, imposibil de încadrat într-o grilă absolută și inevitabil atinsă de subiectivitatea fiecăruia dintre cei care au făcut parte din juriu. Cele cinci nominalizări de la secțiunea dedicată locuințelor individuale și cele patru de la secțiunea dedicată locuințelor colective au reunit consensul în pofida faptului că excluderea din selecția finală a unor idei și realizări remarcabile a fost inevitabilă. Proiectele finaliste s-au remarcat prin concepte coerent susținute, prin rezolvări spațiale surprinzătoare și subtile, prin materiale și detalii stăpânite și, nu mai puțin important, prin relaționările abile cu contextele favorabile spre care se deschid sau, din contră, ale căror presiuni sunt înțelept manipulate.
Proiectele câștigătoare - unul dintre acestea deja cunoscut prin premiul decernat de OAR - ies din tipare, propunând, fiecare în parte, câte o poveste arhitecturală aparte, surprinsă în observațiile și aprecierile juriului. „Casa TRSA”, semnată de arhitecții Jean Craiu, Alexandra Demetriu și Daniela Demetriu, este amplasată într-un peisaj natural simplu, cu livadă și grădină de zarzavat, într-o zonă rezidențială cu o dezvoltare urbanistică neclar reglementată, încă puțin construită, în vecinătatea sudică a Pădurii Mogoșoaia. Claritatea compoziției și raționalitatea rezolvării exteriorului prin raportarea la planul virtual al alinierii față de stradă și la grădina din spate, realizată prin cele două structuri metalice filiforme, juxtapuse prismei locuinței propriu-zise, este balansată de complexitatea neașteptată din interior, de varietatea spațială gândită astfel încât să permită adaptări și conversii funcționale, în directă relație cu nevoile utilizatorilor. Rezolvarea tehnică înglobează într-o manieră firească și subtil disimulate, echipamente destinate optimizării consumurilor de energie.
Comentariul arhitectului Cătălin Trandafir, membru al juriului, surprinde esența proiectului „Casa cu structura aparentă”, semnat de Attila Kim Architects: „un exemplu de locuire încadrată într-un țesut urban dens, cu parcele înguste, construcția căutând să dialogheze cu o vecinătate sudică încă neștiută și reușind să ofere o propunere versatilă, adaptabilă contextului nesigur. Locuința, alcătuită într-un simplu tract, se așază abil către soare și se organizează, într-un format liniar, de-a lungul unei suite de supralumini. Utilizatorul experimentează o secvențialitate explorativă realizată din spații cu planuri multiple, care stau, formal, așezate într-un schelet brut, neșlefuit, cu care autorii reușesc să evoce, arhitectural, o stare efemeră din viața clădirii”.
În fine, proiectul câștigător al secțiunii dedicate locuințelor colective a fost „Rabat 10-14”, semnat de echipa de arhitecți formată din Maximilian Zielinski, Mariana Zielinski, Maximilian Zielinski, Daniel Zielinski, Dana Shikhil, Irina Nica, Cristian Bulibașa, Iulia Ion și Vasile Barboș. Inserție într-una dintre cele mai importante parcelări antebelice bucureștene, Parcul Filipescu, construcția mediază cu eleganță între programul locuirii colective contemporane de înalt standard și cel al arhitecturii rezidențiale individuale aparținând modernității timpurii, cu o pronunțată preocupare pentru reprezentare. Organizarea compoziției sugerează subtil o fragmentare care trimite la scara arhitecturii din vecinătățile imediate, reușind totodată o relaționare a edificiului cu volumele alăturate. Scara clădirii, finețea detaliilor, rafinata utilizare a texturilor și cromaticii contribuie la o inserare firească într-un context pretențios.