Bienala Națională de Arhitectură 2023 O privire transversală

Am avut șansa să fac parte din juriile acestei ediții a Bienalei, ceea ce a fost o ocazie de a privi spre starea arhitecturii din ultima perioadă. Cei mai mulți arhitecți care realizează proiecte reușite își promovează lucrările în Bienală. Există, în general, puține cazuri de proiecte remarcabile care să nu fie propuse secțiunilor de concurs ale Bienalei. Cei mai mulți tineri arhitecți din birourile emergente își înscriu proiectele aici în speranța de a fi remarcate, deoarece o distincție națională poate fi foarte importantă pentru recunoașterea valorii autorului, fiind poate cel mai important element al brandului personal sau de firmă. Această motivație a făcut ca, în acest an, secțiunile competiției să primească multe proiecte. UAR a transmis faptul că au fost mai multe ca oricând. Cantitatea este un prim semn pozitiv, în condițiile în care, în cazul Bienalei, vorbim de o selecție autoimpusă de autori, care se expun cu ceea ce consideră ei înșiși eligibil din perspectiva calității. Trebuie să spun, în acest punct, că lucrările înscrise nu au fost preselectate. Toate proiectele care au respectat condițiile de înscriere în competiție au intrat în jurizare și în expoziții. Bineînțeles, una dintre consecințele pe care orice vizitator al expozițiilor de proiecte a putut să o sesizeze a fost diferența de valoare dintre proiecte.

Cele două secțiuni ale BNA care au fost expuse și premiate la Cluj au fost Clădiri industriale, administrative, pentru turism și sport și Clădiri socioculturale. Sunt secțiunile care aduc împreună cele mai diferite proiecte, atât ca program, cât și ca dimensiune și context de amplasare. Nu sunt separate clădirile cu client public de cele cu clienți privați. Nu se face diferența între mediul urban și cel rural la aceste secțiuni. În aceste condiții, misiunea juriului a fost dificilă, dar în cel mai bun sens. Există situații în care un proiect este mult peste celelalte și a-l desemna câștigător devine foarte ușor, fiind evident. Există situații în care niciun proiect nu se detașează și ești tentat să nu acorzi premiul întâi pentru că fiecare dintre lucrările mai interesante ridică anumite întrebări sau îndoieli. De data acesta, situația a fost cu mai multe proiecte bune care puteau câștiga și, de aceea, a fost dificilă sarcina celor care au fost desemnați să facă această ierarhizare. Curatorul celor două secțiuni a fost arhitectul Mihai Racu, iar ceilalți doi membri ai juriului cu care am avut șansa să colaborez, experimentații arhitecți Vladimir Arsene și Viviana Gheorghiu.

Prima secțiune pe care o descriu, dintre cele două menționate, este cea dedicată proiectelor industriale, administrative, pentru turism și sport. Chiar dacă uneori e greu de evaluat având de comparat hoteluri de lux, mari dotări spectaculoase pentru sport sau clădiri avansate pentru birouri, în acest an am fost impresionați de o clădire de factură industrială amplasată în afara Capitalei. Spun bine că am fost impresionați, pentru că rezultatul relației dintre client și arhitecți lasă să transpară atât dorința primului de a obține o calitate specială a unei dotări care, de obicei, este văzută ca fiind strict funcțională, cât și abilitatea de a realiza acest deziderat cu mijloace simple, avute la dispoziție. Iată cum a apreciat juriul proiectul Sediul Aragon Grup, avându-i ca autori pe Mihai Ene și Adela Ene din biroul Ene+Ene Arhitectură: „Este un proiect minimalist de atât de mare sensibilitate pentru încadrarea în peisaj, cât și de mare forță în crearea imaginii arhitecturale. Excelență în simplitate. Lucrarea demonstrează faptul că arhitectura industrială, atunci când este pe deplin controlată de arhitect, poate atinge calitățile oricărei alte arhitecturi, la același nivel de subtilitate. Limbajul folosit este compus din elemente puține, dar foarte bine dozate și armonizate între ele. Este impresionantă prezența în peisaj, foarte bine susținută și prin comunicarea prin imagini fotografice”. Alături de acest proiect remarcabil, juriul a mai nominalizat alte patru lucrări ca fiind meritorii. Dacă modalitatea de premiere ar fi fost alta, juriul ar fi adus în zona celor mai valoroase proiecte selectate încă cel puțin alte trei proiecte, deoarece secțiunea a fost foarte bogată. Rosetti Aparthotel, de arhitecții Carmen Tănase și Andrei Egli de la SC Enterprise A&D, este una dintre lucrările nominalizate, realizate în București. Comentariile juriului au fost următoarele: „Este o clădire turistică realizată pe o parcelă îngustă, dezvoltată în adâncime, din centrul Capitalei, cu multe provocări. Construcția nouă este aproape o evadare în complementaritate cu o clădire existentă în stil neoclasic care se alătură funcțional celei nou proiectate”. Foarte speciale sunt detaliile realizate și legăturile dintre vechi și nou. Următoarea lucrare nominalizată vine de la arhitecți din București, dar este amplasată în Moldova. Dar iată ce am reținut și care au fost argumentele critice: „Judecătoria din Rădăuți de arhitecții Mario Kuibuș, Victor Mihalache, Irina Plesnilă și Maria Ungureanu, de la re-act now, este un proiect remarcabil printr-o monumentalitate care depășește un vocabular tradițional, devenind autentică și originală în serviciul instituției justiției și al iubitorilor de arhitectură. Programul de judecătorie duce lipsă de exemple contemporane de arhitectură în România. Această realizare este într-adevăr extrem de puternică din perspectiva mesajului simbolic atașat, exprimat atât prin tratarea intrării principale, cât și prin modul de configurare al sălii pașilor pierduți”. Există o ruptură evidentă între zona de acces, fațada principală cu porticul monumental și zona funcțională, care schimbă limbajul arhitectural, ceea ce diminuează omogenitatea lucrării. Această decizie a arhitecților ridică semne de întrebare, deși are logica ei. Tentativa de a monumentaliza într-o interpretare modernă a clasicului este ceea ce surprinde și recompensează dinspre acest proiect. Ordinea prezentării nominalizărilor nu este ierarhică, deci nu trebuie să considerați că proiectele, cu excepția primului care a fost distins cu premiul secțiunii, sunt prezentate în ordinea valorică a aprecierii juriului. Altă lucrare reținută vine din zona clădirilor de birouri, care, în general, produc o formă de anonimitate comercială. La Buzești Țiriac Tower, autorii fiind arhitecții Adrian Emilian Zerva, Andreea Cel Mare, Cristina Stamate, Daniela Zerva, Alexandru Sima, Mihaela Sima, Mara Țaric și conductor arhitectul Adrian Buturca de la Studio 10M - Zerva, Croitoru, Medvedovici, arhitecți asociați, din București, am descoperit anumite elemente atent integrate: „Proiect de mare complexitate atât prin program, cât și prin conexiunea cu o clădire istorică valoroasă. Raționalismul fațadei spre Calea Victoriei urmărește o tradiție interbelică de referință. Proiectul adresat programului comercial de birouri reușește să combine foarte bine elementele constitutive, volum, fațadă, articulații și detalii”. Un alt proiect foarte dificil care a fost apreciat este transformarea stadionului Rapid din Giulești, realizat de arhitecții Nemeș Károly, Radu Gîdiuță și Dragoș Mihai Dordea de la Graphic Studio, din București. Iată opiniile juriului: „Este un proiect cu o alcătuire structural-arhitecturală de mare forță și expresivitate. Calitatea spațiilor interioare este de referință. O combinație greu de realizat între cerințele programului și condițiile existente limitative ale contextului, rezolvată cu abilitate de arhitecți. Extinderea aduce acest vechi stadion în contemporaneitate prin expresia puternică a structurii oferită spațiului public”. Acest ultim proiect menționat este cu atât mai valoros cu cât reprezintă o categorie care ar trebui să devină dominantă în peisajul orașelor. Este vorba de clădirile existente care merită renovate profund, merită să primească o nouă viață.

Trecând la a doua secțiune premiată la Cluj, trebuie să menționez că aici am remarcat poate mult mai mult ca altă dată prezența unor proiecte care vin din zona spirituală, religioasă sau de cult. Într-o țară în care în primele două decenii de după revoluție s-au construit foarte multe biserici pentru a recupera lunga perioadă de frânare a rolului credinței religioase în societate, numărul celor cu adevărat valoroase arhitectural a rămas foarte mic. Poate că acum suntem într-o perioadă în care exigențele au sporit prin decantare. Clădirile sociale și cele culturale, în schimb, nu au abundat niciodată în perioada recentă. În cadrul acestor programe am asistat mai mult la reabilitări și poate la extinderi, majoritatea realizate cu bugete mici și atribuite după legile achizițiilor publice bazate pe prețul cel mai mic, care nu duc la calitate, așa cum se știe foarte bine. La această secțiune juriul a decis să facă cinci nominalizări dintre care a desemnat proiectul câștigător. Acesta este: Centrul rezidențial pentru vârstnici Szilvássy Carola, autor arhitectul Török Áron Lóránt de la Open Works. Proiectul este o investiție privată, extrem de bine realizată, fiind apreciat cu următoarele comentarii: „Este un proiect de deplină maturitate și raționalitate combinat cu imagini arhitecturale clare, simple, de foarte bună calitate. Este un model ce stabilește un standard pentru o asemenea instituție în România, model comparabil cu cele mai reușite exemple de cămine pentru vârstnici din occident. Foarte interesantă opțiunea compozițională a ansamblului care deschide curtea interioară spre strada care o are în cap de perspectivă. Această formulă face o conexiune simbolică și vizuală între universul interior al căminului și cartier, dizolvând starea de excludere pe care acest program riscă să o instaureze”. Detaliile și materialitatea realizată sunt, de asemenea, foarte bune, adecvate și subtile. Următoarea lucrare nominalizată a fost un Campus educațional în București, gândit de arhitecții Patricia Sturzoiu, Emanuel Vișan, Ștefania Petrișor și Raluca Nistor de la Quadratum Architecture. Aici, arhitecții au fost raționali și inspirați. Juriul a caracterizat astfel propunerea: „Este un proiect cu un program complex de renovare, adăugire și construcții noi, într-o investiție publică cu un buget limitat. Rezultatul este remarcabil prin simplitate, claritate și expresivitate. Este o adevărată demonstrație că vechile ansambluri școlare pot fi aduse în contemporaneitate cu măiestrie și fără bugete exorbitante”. Toate ansamblurile școlare ar merita analizate din perspectiva pe care o adoptă acest proiect, fructificând potențialul fiecăruia de a fi completat și ameliorat prin aportul unei arhitecturi abile. Următoarea nominalizare a vizat tot o intervenție asupra unei clădiri existente, Biserica romano-catolică Sfinții „Cosma și Damian”, cu arhitectul Nagy Árpád autor. Intervenția s-a concentrat pe elementul simbolic al turnului clopotniță. Iată comentariile juriului: „Proiectul demonstrează din nou, și poate mai convingător decât înainte, că excelența în arhitectură transcende diferențe de complexitate și mărime. Este un gest de mare forță simbolică, capabil să schimbe complet valoarea ansamblului prin două operațiuni aparent minore asupra construcției existente, decisive. Proiectul recalifică total biserica existentă”. Urmează două proiecte de mici dimensiuni cu aceeași funcțiune, dar în contexte diferite. Primul este o Capelă montană la Izvoare, din lemn, extrem de frumos desenată de arhitecții Köllő Miklós și Molnár Zsolt de la Larix Studio. „Proiectul preia o tipologie montană cunoscută din alte programe de arhitectură, pe care o transformă într-o alcătuire cu veleitate simbolică și culturală. Dacă la prima vedere este confundabil cu o locuință sezonieră turistică, proiectul folosește detalii subtile care conturează foarte bine starea de meditație pentru care este conceput.” Cealaltă capelă este mortuară, amplasată în cimitirul istoric Haszongard, din centrul Clujului. Autorii sunt arhitecții Tóthfalusi Gábor și Szőcs István Levente de la Tektum Arhitectură & Artă. „Orice proiect de capelă mortuară pornește cu dezavantajul așteptărilor pe care un asemenea program le implică, simbolică, tăcere, permanență, atmosferă, perfecțiune. Proiectul de față se ridică la toate acestea și în plus etalează o tectonică arhitecturală de mare expresivitate pe un teren mic și dificil. Detaliile de maximă expresivitate fac din acest proiect o lucrare care merită vizitată pentru calitatea arhitecturală incontestabilă. Proiectul aduce o tușă contemporană în plin sit istoric, cu o compatibilitate subtilă.”

Concluziile acestei experiențe sunt fără îndoială de apreciere a ediției BNA 2023 ca fiind bogată în proiecte, diversă și cu multe lucrări valoroase, care și-au primit trofeele pe merit. Arhitectura bună și foarte bună este în continuare polarizată geografic, atât ca proveniență a autorilor lucrărilor, cât și ca loc în care se construiește. Bucureștiul și marile orașe sunt depozitarele noii arhitecturi de valoare, secondate de zona secuiască unde cultura comunităților locale este un teren fertil pentru o arhitectură extraordinară și constant valoroasă, care înglobează tradiții și modernitate deopotrivă. Birouri tinere sau în care tinerii arhitecți încep să se manifeste reușesc să ne ofere proiecte foarte bune. Din păcate însă, deși aceste fenomene pozitive sunt în creștere, asistăm la o dominare cantitativă a proiectelor comerciale fără ambiții și chiar mult prea speculative și la o arhitectură publică de prea multe ori anonimă, deși aceasta e cea care ar trebui să reprezinte aspirațiile comunităților. Genericul „Împreună” al acestei ediții a BNA a fost foarte bine ales. E nevoie de un efort colectiv, de cursă lungă, pentru a avea un nivel de arhitectură mai bun, mult mai bun și acesta nu poate fi numai al arhitecților.