Revitalizare rurală

La a XV-a ediție a Bienalei de Arhitectură 2023, tema „ÎMPREUNĂ” aduce în prim-plan, sub umbrela secțiunii Revitalizare rurală, satul și arhitectura rurală, elemente fundamentale într-un context fragil, vulnerabil la decizii rapide care amenință constant valorile acestor regiuni.
Această platformă de amploare oferă o oportunitate crucială pentru acordarea atenției mediului rural și a arhitecturii sale, sectoare care ocupă peste 80% din teritoriu și implică aproximativ 40% din populația României, așa cum a fost descris de curatorul secțiunii, dna arhitect Oksana Florescu. Riscul pierderii identității și valorii pe care aceste comunități îl întâmpină este contrabalansat de Bienală, care devine un cadru propice pentru promovarea și evidențierea proiectelor care pot deveni puncte de referință și modele pentru dezvoltarea rurală. Astfel, Bienala are un rol vital în conservarea identității locale și în stimularea creșterii socioeconomice. Deși în cadrul secțiunii nu a fost un număr mare de proiecte, ruralul românesc a fost reprezentat în mod remarcabil anul acesta la Bienala de Arhitectură. Proiectele reprezentative nu s-au limitat doar la secțiunea dedicată, ci au reflectat regenerarea și tradiția satelor din România în diverse categorii ale Bienalei. În secțiunile Recuperarea patrimoniului și interpretarea identității, Spațiul public și comunitar, Școli de vară de arhitectură, tabere de creație, intervențiile în mediul rural au fost nominalizate sau chiar premiate. Aceste secțiuni nu doar că au recunoscut, ci au și recompensat proiectele ce au contribuit la punerea în valoare a identității comunităților și au valorificat specificul rural în mod inovator și inspirat.
La secțiunea Revitalizare rurală, chiar dacă numărul proiectelor înscrise este limitat, se remarcă diversitatea acestora.
De altfel, plecând de la tema centrală a Bienalei, „Arhitectura se face ÎMPREUNĂ!”, secțiunea reflectă o viziune colectivă pentru un viitor durabil și incluziv. ÎMPREUNĂ, comunitatea profesională și societatea își unesc eforturile pentru a regândi resursele, a gestiona schimbările climatice și a crea soluții arhitecturale ce apropie, vindecă și susțin un mediu rural sustenabil, adaptat necesităților contemporane.
Adaptarea clădirilor existente la cerințele contemporane reprezintă un mod de a privi spre viitor, respectând totodată valorile tradiționale ale satului românesc.
Conservarea meșteșugurilor și promovarea locuirii în comunitate reprezintă elemente fundamentale ale acestor proiecte, aliniate cu obiectivele Bienalei de a apăra sănătatea planetei și de a gestiona schimbările climatice.
Importanța dotărilor publice în mediul rural devine evidentă în contextul Bienalei, care îndeamnă la crearea unui pact cu natura și la gestionarea schimbărilor climatice. Aceste proiecte se aliniază și la principiul ÎMPREUNĂ învățăm să avem o abordare restauratoare, regenerativă și circulară, contribuind astfel la construirea unui viitor previzibil.
Astfel, cele trei proiecte nominalizate la această secțiune oferă perspective cheie pentru revitalizarea zonelor rurale din România, reflectând la tema centrală a Bienalei de Arhitectură, evidențiază angajamentul comun în realizarea unei arhitecturi care se adaptează la schimbare și îmbină tradiția cu inovația. Prin abordări constructive inovatoare, ele subliniază necesitatea de a regândi resursele naturale și de a construi împreună un viitor durabil. Aceste proiecte nominalizate reprezintă efortul comun al profesioniștilor din domeniu și comunitățile locale de a crea soluții durabile, conform viziunii și principiilor Bienalei de a realiza arhitectură care apropie, unește, conciliază și vindecă împreună. Având la bază aceste direcții importante, juriul - alcătuit din Claudiu-Daniel Salanță, Ildiko Mitru, Mihaela Hărmănescu - a concluzionat:

Proiectul Șura culturală se distinge prin faptul că reprezintă tocmai esența principiilor de intervenție în mediul rural. Regăsim un concept care încorporează bună practică în reabilitare și refuncționalizarea unei clădiri existente, ghidat de o componentă didactică atât de necesară pentru înțelegerea și salvarea meșteșugurilor, metodelor și materialelor tradiționale. Clădirea reușește să genereze un dialog între două părți. Pe de o parte este coaja exterioară care, prin utilizarea tehnicilor tradiționale devine atât un model de urmat, cât și material didactic în sine, iar pe de altă parte, coaja interioară care prin simplitatea și naturalețea intervenției oferă spațiul nou, adaptat necesităților actuale. Practic, este un dialog între cele două vieți ale clădirii. Viața din exterior care arată trecutul, încorporând istoricul, respectul față de context si de specificul local și viața din interior care aduce noua utilizare adaptată cerințelor actuale. Mai mult decât atât, șura devine un loc de întâlnire, un loc de socializare culturală care să ajute la dezvoltarea unei comunități. Proiectul demonstrează că mediul rural poate să renască prin adaptarea clădirilor existente la necesitățile actuale, respectând astfel valorile satului tradițional.
Proiectul Grădiniță în Lăzarea este o reinterpretare a tradiției locale printr-o arhitectură nouă, în respect și considerație pentru istoria și valorile satului, cu atenție la context și peisajul cultural. Proiectul a abordat cu atenție particularitățile satului, pe care arhitectul le-a înțeles, propunând un ansamblu constructiv la scara și tipologia formelor deja existente într-un mediu rural cu certe elemente de valoare, subtil manifestate. Ansamblul propus se raportează corect la vecinătăți, preluând retragerea frontului pe care îl individualizează prin jocul dat de intersecția volumelor simple. Astfel, privită din ulița satului, grădinița, prin volumetrie, se înscrie în tipologia caselor din vecinătate între care, totuși, se face remarcată. Detaliile de cromatică din paleta culorilor tradițional-locale sunt integrate punctual și discret în elementele de fațadă, contribuind în mod pozitiv la armonia estetică a construcției și anunțând funcțiunea. Partiul de arhitectură este simplu, bine condus în proporție și rezolvare. Proiectul integrează elemente ale naturii și se raportează la ea, ca parte esențială a peisajului rural, prin păstrarea arborilor existenți în sit și folosirea materialelor locale.
Prin prezență, proiectul grădiniței reprezintă o funcțiune cu o importanță deosebită în cadrul procesului de regenerare rurală, oferind noilor generații un mediu educațional propice și integrând dorința comunității pentru un viitor atractiv, educat, stabil și sustenabil. Acesta demonstrează cu elocvență că o arhitectură care respectă valorile satului tradițional poate fi un mijloc important pentru susținerea comunităților locale, în special pentru a menține vii valorile culturale și identitatea acestora.
Proiectul Ansamblul de locuințe rurale din Aiton se remarcă prin câteva aspecte care sunt rezolvări de succes pentru mediul rural, afectat de pauperizarea locuitorilor, depopulare și de dezechilibrarea balanței generațiilor prin emigrarea tinerilor. La 15 km de Cluj, pe un teren în suprafață de 50.000 mp, au fost ridicate 23 de locuințe unifamiliale care ocupă 50% din suprafața totală de teren, 9% au fost alocate circulației rutiere și pietonale, restul de 41% fiind destinat spațiilor publice comune, cu locuri de joacă pentru copii și o zonă generoasă de livadă care asigură conservarea, protejarea mediului și a aspectului rural al zonei. Sistemul constructiv adoptat, prefabricate din lemn, folosirea de materiale ecologice, alături de soluțiile arhitecturale și de instalații pentru optimizarea circuitului energetic asigură clasa „A” de performanță energetică a caselor. Întregul proces derulat la Aiton, în care parohia reformată din localitate a oferit terenul pentru dezvoltarea rezidențială, iar echipa de proiectare s-a implicat în toate fazele de proiectare și execuție, din 2019 până în 2021, demonstrând pe lângă profesionalism, tenacitate, consecvență și anduranță, poate constitui un model de revitalizare rurală ce, pe bună dreptate, merită să fie nominalizat.