Arhitectura relațiilor dintre crame și consumatori

Puțini deținători de crame din România au apucat să se gândească și la arhitectură - pe de-o parte fiindcă nici n-au fost bani pentru așa ceva, iar pe de altă parte fiindcă unul dintre „păcatele originare” ale industriei a fost banul ușor de încasat de la UE, „din care poate ne mai rămâne și nouă ceva”. Ca observator al pieței din ultimii 23 de ani, încă mă întreb cu groază cum ar fi arătat industria autohtonă de profil în lipsa finanțărilor europene - cât de vie, cât de competitivă, cât de… existentă ar fi fost ea fără acești bani. 

Un alt subiect care poate ar merita luat în considerare este și „din ce background cultural” a provenit majoritatea antreprenorilor de suficient succes financiar încât să-și permită să intre în industria vinului (câtă și ce fel de artă văzuseră aceștia în perioada formativă), dar mi-e teamă că unii cititori ar considera că implicațiile acestei abordări ar putea fi cumva incorecte politic, discriminatoare și denaturate de propriile mele prejudecăți