Arhitectura 3-4/2022 (699-700)

Apele Dunării rostogolesc la vale fragmente de roci, nisip, lemn putred, frunze uscate și ierburi de toate tipurile, solzi și icre de pești, oase și piei de șerpi, pene de pasări și toate resturile pe care omul le aruncă în apă în câțiva mii de kilometrii - aluviuni. Aluviuni vine să depună Dunărea înainte de vărsare, ca o confesiune într-o limbă străină, ca rezultatul unei lupte încleștate dintre apă și orice alt element. O luptă între elemente opuse, între rigid și fluid, dar o luptă fertilă pentru că apa învinge și hrănește, transformă, susține și supraviețuiește. Apa lucrează necontenit, se mișcănecontenit în toate direcțiile, constant, continuu, rupând, săpând, crescând, aproape invizibili, aproape imperceptibil. Despre pământurile formate din aceste sedimente de elemente și istorie vrem să vorbim în paginile care urmează. 

Vă invităm să parcurgeți paginile revistei ca și cum am fi într-o barcă dusă ușor la vale de apele liniștite ale unui canal. În barcă se vor sui mai mulți vâslași care vor spune povestea lor despre Deltă. Sunt oameni care au ajuns cândva, mai demult sau poate de curând, să descopere, să cunoască, să iubească și să se teamă pentru Deltă. 

Unii vă vor face să visați în culori de pene de păsări, alții or să învie locuri a căror strălucire a apus demult. Alții or să vă trezească brusc din reverie și-au să vă înspăimânte prin cruzimea cu care or să spună adevărul.