RDW

Arhitectura incluzivă

21 noiembrie 2013, UAUIM, Sala de Consiliu în cadrul „Zilele Arhitecturii”, manifestare ştiinţifică dedicată aniversării a 150 de ani de la înfiinţarea învăţământului de arhitectură, prorector CDI prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija.

De ce (discutăm despre) Arhitectură incluzivă?

Pentru că, deşi suntem diferiţi, trăim şi interacţionăm în societate. Pentru că arhitectura este responsabilă cu mediul construit, iar acest mediu, pe care noi îl construim, pentru a fi împreună, generează uneori bariere. Bariere fizice sau de mentalitate, care fac dificilă pentru unii participarea la viaţa socială, iar pe alţii chiar îi exclud.

Arhitectura incluzivă are în vedere diversitatea umană, incluziunea socială şi egalitatea. Arhitectura incluzivă este preocupată de realizarea unui mediu care este accesibil şi poate fi folosit de un număr cât mai mare de oameni fără alte adaptări speciale. Arhitectura incluzivă îşi propune să permită tuturor oamenilor să participe la viaţa socială în toate aspectele ei.

Manifestarea ştiinţifică a propus o serie de şase comunicări:

„Principiile Designului Universal” – arh. Vlad Thiery, UAUIM, a adus în discuţie diversitatea utilizatorilor şi modul în care barierele din mediul construit pot genera dizabilitatea, propunând proiectarea unui mediu accesibil de către un număr cât mai mare de oameni indiferent de vârstă, aptitudini fizice şi senzoriale.

„Vârstnici şi locuinţele lor” – lector dr. arh. Ioana Şerbănescu, UAUIM, s-a concentrat asupra nevoilor persoanelor vârstnice şi a modului în care acestea pot fi incluse în proiectarea locuinţelor.

„Relaţia Arhitectură – Îmbătrânire – Vârste. O abordare interdisciplinară Arhitect – Gerontolog – Geriatru” – asist. drd. arh. Mihaela Zamfir, UAUIM, şi dr. Mihai Zamfir, a vizat modul în care poate funcţiona echipa interdisciplinară în conformarea unui mediu adaptat pentru vârstnici. Studiul de caz prezentat în continuare a fost proiectul „GerontoASSIST: Atelier de formare interdisciplinară în Asistenţa multidimensională a vârstnicului în familie şi comunitate”.

„Şcoli fără bariere” – asist. drd. arh. Oana Mihăescu, UAUIM, a abordat o altă dimensiune a  vârstei, subliniind importanţa arhitecturii incluzive pentru construcţiile de învăţământ.

„Arhipera: Arhitectura pentru incluziunea socială a grupurilor vulnerabile” – asist. dr. arh. Lorin Niculae, UAUIM, a completat domeniul arhitecturii incluzive prin componenta socială.

Preocupările în domeniul arhitecturii incluzive au fost ilustrate şi prin expoziţia cu proiectele studenţilor de anul III, atelier conf. dr. arh. Iulian Gudină, „Centru comunitar pentru seniori”. Expoziţia de proiecte studenţeşti a fost secondată şi de o expoziţie de fotografie artistică, organizată în urma concursului de fotografie „Portret de vârstnic”.

Comunicările ştiinţifice s-au continuat cu dezbaterile de la masa rotundă „Importanţa interdisciplinarităţii în abordarea arhitecturii incluzive”, la care au participat arhitecţi, medici cu specializările geriatrie şi gerontologie şi reabilitare medicală, profesori de la Şcoala Gimnazială Specială pentru Deficienţi de Vedere din Bucureşti, reprezentanţi ai unor ONG-uri, precum ONPHR şi Fundaţia Motivation. Cuvântul de deschidere al mesei rotunde a aparţinut dlui prof. dr. Constantin Bogdan, preşedintele Comitetului Naţional de Bioetică UNESCO, profesor la Universitatea „Babeş-Bolyai” şi a subliniat importanţa arhitecturii incluzive pentru persoanele vârstnice. Discuţiile au continuat cu intervenţia dlui Francisc Simion, preşedinte al Federaţiei O.N.P.H.R., despre importanţa unui mediu construit accesibil pentru persoanele cu dizabilităţi, opinie susţinută şi de echipa de medici de reabilitare medicală de la Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie.

Dezbaterile, moderate de lector dr. arh. Liviu Ianăşi, au adus în discuţie problemele cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi în mediul construit, barierele de mentalitate legate de persoanele vârstnice şi au încercat să identifice posibile moduri în care arhitectura poate contribui la crearea unui mediu incluziv.

Preocupările comune ale participanţilor indiferent de specializare şi domeniu de activitate creează premisele colaborării, ale abordării interdisciplinare, ale atenţiei şi ale răbdării cu care îi ascultăm pe cei care lucrează în alt domeniu, pe cei care văd lucrurile dintr-un alt unghi, pentru că doar adunând aceste unghiuri de vedere putem dobândi privirea de ansamblu de care avem nevoie/o viziune integrativă atât de necesară.

 

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog