RDW

KÓS KÁROLY

ARHITECTURA-6_EFIGII_M.P._CASA-DE-LA-STANA_2

Kós Károly a avut o prodigioasă carieră de arhitect, de peste 70 de ani, s-a născut în Timişoara în 1883 şi s-a stins la 93 de ani, în 1977, la Cluj.

Iniţial a studiat ingineria la Universitatea Tehnică din Budapesta, între anii 1902-1904, după care s-a transferat la secţia de Arhitectură, pe care a absolvit-o în 1907. După încheierea studiilor, a lucrat cu arhitecţi cunoscuţi ca: Moric Pogany, Dénes György şi Géza Mároti, cu care a și participat la numeroase concursuri de arhitectură.

Opera lui Kós Károly trebuie privită în contextul celor doi factori majori, ce au influenţat Ungaria secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea: pe de o parte, căutarea identităţii naţionale şi lupta pentru independenţă, iar pe de altă parte, procesul de reformă socială şi modernizare1.

În acest context, îl regăsim ca o figură marcantă a mişcării „Fiatalok” (Tinerii), fondată în anul 1906, care avea ca scop crearea unei arhitecturi maghiare contemporane. Grupul a îmbrăţişat ideile „Art and Crafts” şi modelul mişcării naţionale romantice finlandeze (Lars Sonck), ce aveau să fie urmate de către tinerii arhitecţi şi artişti maghiari. Ardealul, ca şi regiunea Karelia pentru arhitecţii finlandezi, a devenit sursă de inspiraţie pentru noul „Stil Naţional”. Kós Károly şi-a creat propriul stil, bazat pe studiul arhitecturii medievale şi populare maghiare, împletit cu tehnica clădirilor moderne şi a elementelor de Art Nouveau. De altfel, în anul 1908, Kós Károly a fost inclus în grupul arhitecţilor ce au reprezentat Ungaria la Expoziţia Internaţională de Arhitectură de la Viena.

Cariera timpurie a lui Kós Károly (1904-1914) a făcut ca, la 30 de ani, arhitectul să aibă terminate unele dintre cele mai importante lucrări ale sale: Biserica romano-catolică din Zebegeny, Pavilioanele Grădinii Zoologice din Budapesta, Şcoala primară şi Grădiniţa din strada Városmajor, Budapesta, Muzeul Naţional Secuiesc din Sfântu Gheorghe şi Biserica Calvină din Cluj-Napoca, biserică ce a sărbătorit anul acesta împlinirea a 100 de ani. Din cauza Primului Război Mondial, lucrări din aceeași perioadă, precum spitalul din Sfântu Gheorghe şi Casa Regală de Vânătoare, au rămas în fază de proiect.

Kós Károly a marcat stilul arhitectural al Budapestei datorită noului său stil, în ciuda faptului că între anii 1908-1920 a proiectat şi executat puţine clădiri în capitala Ungariei. Un exemplu de referinţă este Grădina Publică Wekerle, unde Kós Károly a proiectat o parte din clădirile din scuarul central. Biserica reformată din Óbuda este un alt exemplu al influenţei noului stil naţional maghiar în arhitectura budapestană2.

În 1913 a construit, în acelaşi stil, o reședință lângă Cluj, la Stâna, pe care a numit-o Várjuvár (Castelul Ciorii). După ce s-a mutat în noua casă, a renunţat să mai facă proiecte în Budapesta şi s-a axat pe lucrări doar în zona Ardealului.

Apariţia stilului naţional românesc nu a fost trecută cu vederea de către arhitect. Kós Károly nu a respins stilul neobizantin, cu atât mai mult cu cât a studiat personal stilul bizantin în Istanbul. Kós Károly ar fi vrut să aprofundeze interesul său pentru arhitectura din est, în Rusia, dar, din cauza Primului Război Mondial, a făcut 2 ani de studii la Universitatea Turco-Maghiară, din Istanbul. În această perioadă, Kós Károly a studiat arhitectura bizantină a Istanbulului şi a publicat monografia Istanbul – Istoria arhitecturii3.

A observat atent moştenirea Bizanţului din cultura transilvană şi a descoperit posibilitatea unei interpretări transilvănene în proiectul pentru Catedrala Ortodoxă, competiţie în care a obţinut locul al II-lea. S-a implicat şi în proiectarea mai multor biserici româneşti în zona Călata (Kalotaszeg): în 1924 – Biserica greco-catolică din Stana (construită în 1927), între 1924-1927 – cea din Petrinzel (1927), în 1928 – cea din Ardeova (1930). Biserica din Feiurdeni (1927-1928) este chiar varianta „micşorată” a proiectului catedralei ortodoxe din Cluj, cu care a participat la concurs. La Feleac, Cluj, a restaurat un edificiu medieval, lărgind şi, totodată, proiectând un turn.

Trebuie specificat că arhitectul a dat o importanţă deosebită patrimoniului cultural regional, în care se inserau proiectele sale, în majoritate biserici. Acestea au ţinut seama de peisajul cultural, prin referire directă la arhetipurile istorice, pentru păstrarea şi restaurarea unei arhitecturi istorice semnificative. Kós Károly s-a bazat direct pe logica funcţională şi structurală a caselor ţărăneşti4.

Dar poate că un aspect mai puţin cunoscut al activităţii arhitectului a fost cel de reputat specialist în recunoaşterea şi salvarea valorilor etnografice transilvănene. Kós Károly a fost un pionier al protecţiei patrimoniului construit din Ardeal. Biserica de lemn românească din Turea, din secolul al XVIII-lea, expusă, în prezent, la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti, încadrată în categoria celor mai vechi biserici ortodoxe de lemn din Ardeal, este un exemplu grăitor în acest sens. Vechea construcţie religioasă ortodoxă de lemn ar fi fost distrusă, la fel ca alte biserici de lemn din zona Ardealului din aceeaşi perioadă, dacă nu ar fi avut şansa ca arhitectul Kós Károly să îi recunoască valoarea arhitecturală şi să o salveze. În perioada interbelică, biserica de lemn din Turea a fost adusă în București de Alexandru Tzigara-Samurcaș, directorul Muzeului de Etnografie şi Artă Naţională, un cunoscut al lui Kós Károly. Arhitectul spunea:Fără a cunoaşte vechea arhitectură a vecinilor noştri este imposibil să caracterizăm propria noastră arhitectură”5.

Revenind la interesul arhitecturii vernaculare, trebuie precizat că Kós Károly a publicat un studiu de arhitectură intitulat „Vechea Călata” (Regi Kalotaszeg), în 1911. Acestă lucrare, ce a avut un impact major asupra specialiştilor în domeniu, poate fi considerată manifestul arhitectural al lui Kós Károly.

Kós Károly şi-a continuat activitatea de arhitect în Ardeal până în 1960. A finalizat numeroase proiecte de locuinţe, clădiri publice, construcţii agricole, restaurări de biserici şi construcţii de noi biserici.

Artist, scriitor, profesor, istoric, etnograf, politician, preocupări ce deseori eclipsau profesia de arhitect, numele lui este sinonim cu Ardealul.

Kós Károly s-a considerat întotdeauna, în primul rând, arhitect.

 

Realizat cu sprijinul Muzeului Național Secuiesc din Sf. Gheorghe și al Institutului Balassi din București.

ARHITECTURA 6_EFIGII_M.P._CASA DE LA STANA_0

Note:

1 Gall, Anthony, „Kós Károly – Muhelye. Mondus Magyar Egyetemy Kiado”, Budapest, 2002, p. 79-82.

2 www.budapestarchitect.com.

3 Gall, Anthony, „Kós Károly – Muhelye. Mondus Magyar Egyetemy Kiado”, Budapest,  2002, p.79-82.

4 Ibidem.

5 Popescu, Mara,  „Kós Károly şi  biserica  de  lemn  din  Turea”, Anuarul Centrului de Studii de Arhitectură Vernaculară U.A.U.I.M. – Dealu Frumos,  Editura Universitară  Ion Mincu, 2011,  p. 93-110.

 

Bibliografie

1 Fabó, Beáta; Gall, Anthony: Kós Károly világa-1907-1914, Budapest Főváros levéltára, 2013, ISBN 978 963 7323 86 7.

2 Gall, Anthony: Kós Károly – Muhelye. Mondus Magyar Egyetemy Kiado. Budapest. 2002, ISBN 963 8033 17 7, ISSN 1416-700X, p. 79-82.

3 Popescu, Mara: Kós Károly şi  biserica  de  lemn  din  Turea.

Anuarul Centrului de Studii de Arhitectură Vernaculară U.A.U.I.M. – Dealu Frumos,  Editura Universitară  Ion Mincu,  ISSN 2068-472X,  2011,  p. 93-110.

4 Székely Nemzeti Múzeuma – Kós Károly, Sámán Kiadó, Sepsiszentgyörgy, 2012, ISBN 978 973 0 13038 6.

5 Wooden Towers-Fortified Churches Selection of Art Works and Photographs from Collections of the Museum of Ethnography, Neprajzi Muzeum, Budapesta, Ed. Komaromi Nyomda és Kiado Kft., 2013, ISBN 978-963-9540-79-8, ISSN 1587 7647, p. 9, p. 59.

6 www.budapestarchitect.com.

 

Casa Ciorii

ARHITECTURA 6_EFIGII_M.P._CASA DE LA STANA_1

În 1910, pe terenul cumpărat în satul Stâna, județul Sălaj, Kós Károly a început construcția casei sale de vacanţă, care din 1914 a devenit locuinţă permanentă a familiei.

 

 

Casa Păsărilor, Grădina Zoologică din Budapesta, 1910

 

ARHITECTURA 6_EFIGII_M.P._CASA PASARILOR ZOO_1

Desene din arhiva Muzeului Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe, 1912

 

Feronerie, clădirea Muzeului Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe, construită între anii 1911-1913

 

Comments

comments

Comments are closed.

Powered by Jasper Roberts - Blog