Omul, arhitectul și profesorul Duiliu Marcu

04.08.2016

În afara importanței simbolice, această comemorare a adus și o seamă de informații inedite din partea ultimilor săi studenți. Au participat șase dintre cei care au fost îndrumați de profesorul Duiliu Marcu: arh. Adrian Oprea (ulterior, cel mai apropiat colaborator și custodele lucrărilor arhitectului), prof. dr. arh. Elena Cornelia Berindan (Cluj), dr. arh. Anca Borgovan, prof. dr. arh. Marius Smigelschi (UAUIM), arh. Dorin Gheorghe (Prodomus S.A.) și arh. Gheorghe Leahu. Impresii:

Adrian Oprea: „Am fost impresionat. A fost foarte emoționant pentru mine, am fost legat de omul ăsta. El a fost foarte negat. Momentul-cheie în relația noastră a fost când am intrat în atelierul lui, în 1952”.

Dorin Gheorghe: „Felicitări pentru idee! Duiliu Marcu a fot un mare arhitect. Lui îi datorez însușirea profesiunii noastre”.

Elena Cornelia Berindan: „Pentru mine întâlnirea cu profesorul Duiliu Marcu a avut o forță magică. Ea s-a împlinit prin legătura pe care am început-o cu dna dr. arhitect Mariana Croitoru. Pe atunci era doctorand și deja împătimită cercetătoare a operei maestrului pe care l-am omagiat astăzi. Îi mulțumesc Marianei Croitoru pentru că a avut puterea să scoată la lumină ceea ce atâția, deși cunoscători, nu au reușit. A fost o bucurie prezența în sală a oamenilor tineri. Căutăm răspunsuri în trecutul unui mare, foarte mare arhitect”.

Marius Smigelschi: „Mulțumesc imens entuziaștilor care ne-au invitat să ne reamintim, să cunoaștem și să povestim lucruri frumoase și instructive despre Profesorul profesorilor profesorilor profesorilor actualilor studenți-arhitecți – profesorul și arhitectul Duiliu Marcu”.

Profesorul Sorin Vasilescu remarca: „Istoria verbală își are un loc particular, apreciat de unii și neapreciat de alții, deoarece, din punctul de vedere al istoricilor dogmatici, istoria se face pe bază de documente și nu pe vorbe... Dar arhitecții, chiar atunci când fac «istorie», tot arhitecți sunt, adică acel greu de definit amestec subtil dintre artă și tehnică. Cele trei generații de participanți la această masă rotundă au fost, mai degrabă, sinceri decât riguroși din punct de vedere științific, și trebuie să recunoaștem că preferăm o anumită formă de sinceritate unei rigori adeseori seci. Emoționante au fost cuvintele tinerilor octogenari ce i-au fost ultimii studenți, dar tot atât de emoționant a fost și interesul celor care s-au dăruit total pentru ca memoria lui DUILIU MARCU – ARHITECT AL CLASICITĂȚII să rămână vie și pentru generațiile viitoare. Acest eveniment – la care au fost prezenți foștii studenți ai foștilor studenți ai foștilor studenți ai lui Duiliu Marcu – a fost posibil datorită entuziasmului Marianei Croitoru, Mihaelei Lazăr, Georgianei Ivan și al lui Dan Adrian Ionescu. Să sperăm că manifestările prilejuite de semicentenarul morții lui Duiliu Marcu vor reprezenta o fericită ocazie pentru scrierea unor atât de necesare pagini din încă nescrisa istorie a modernității noastre”.

Sala de la parterul Centrului de Cultură Arhitecturală din str. J. L. Calderon, nr. 48, a fost neîncăpătoare pentru audiență. Este de remarcat numărul mare de participanți tineri, studenți și arhitecți, pe care îi așteptăm în continuare să participe la evenimentele din acest an, dedicate „semicentenarului Duiliu Marcu”.