Casa albă din Viscri

Dosar Tematic

text și foto: Daniela PUIA

Satul Viscri , Foto:Daniela Puia

Satul Viscri

Viscri este una dintre sutele de localități dezvoltate de comunitățile săsești din Transilvania pe parcursul a mai bine de opt secole. Un sat de dimensiuni mici, așezat între dealuri, la puțini kilometri de drumul principal ce leagă Brașovul de Sighișoara, Viscri păstrează structura și elementele satului tradițional săsesc: o dezvoltare predominant liniară în lungul străzii principale cu gospodării lungi, înșiruite, case poziționate la aliniament și un front închis de ziduri înalte cu porți generoase. Biserica fortificată impresionantă este mărturia spiritului comunitar al sașilor și măiestriei meșterilor locali, dar și al istoriei de secole frământate de conflicte. Toate aceste calități ale satelor tradiționale săsești din Transilvania au fost recunoscute și apreciate de UNESCO în 1993 și, ulterior, în 1999, când au fost înscrise în Lista Patrimoniului Mondial șase biserici fortificate și localități săsești din Transilvania, printre care și Viscri.

În anii ’90 însă, comunitățile săsești se diminuaseră deja considerabil. Un număr foarte mare de familii părăsiseră treptat vechile așezări, emigrând în Germania. Moștenirea lăsată de ei este excepțională, iar patrimoniul construit este doar o parte a acestei moșteniri ce cuprinde un complex de elemente sociale și culturale de o inestimabilă valoare în spațiul multicultural transilvănean.

În Viscri și în alte localități similare s-au desfășurat, în ultimele două decenii, numeroase proiecte care au urmărit recuperarea, restaurarea sau revitalizarea construcțiilor, obiceiurilor și tradițiilor locale. Exemplară este activitatea în acest sens a Fundației Mihai Eminescu Trust, care a realizat peste 1.000 de proiecte, din care 300 doar în Viscri, incluzând restaurarea a numeroase construcții, pavarea drumurilor sau susținerea antreprenoriatelor locale.

Viscri este astăzi un sat intens vizitat de turiști din toate colțurile lumii, care vin să cunoască istoria și obiceiurile unei comunități săsești tradiționale, să admire biserica fortificată, străzile și gospodăriile satului și peisajul cu pajiști și păduri. Găsesc aici un muzeu, un atelier de pielărie și unul de pâslă, pensiuni, case de oaspeți și mâncare tradițională. Viața satului s-a schimbat, dar prin toate eforturile întreprinse și interesul acordat, memoria și spiritul locului se păstrează încă în satul dintre dealuri.

În casa din față, pivnița semi-îngropată și camera mare dinspre stradă au rămas neschimbate. Camera mare poartă astăzi numele de camera istorică a familiei și adăpostește piese vechi de mobilier și obiecte tradiționale păstrate în casă. Este un loc dedicat istoriei casei, cu atmosfera întunecoasă și răcoroasă a camerei destinată de secole să reprezinte statutul social al familiei și unde se păstrau obiectele de valoare, hainele bune, și vesela bună, și războiul de țesut. În continuarea pivniței, tot semi-îngropat, a fost amenajată bucătăria, iar la etaj, deasupra acesteia, un grup sanitar și o baie. În podul înalt al casei sunt astăzi amenajate două încăperi de dormit.

În casa din spate, zona anterior destinată grajdurilor adăpostește astăzi două camere de dormit și o baie, toate la nivelul terenului și cu acces direct din curte. Deasupra lor, în fostul pod deschis al anexelor gospodărești, este amenajată o amplă cameră de zi, deschisă cu o terasă acoperită spre spate.
Între anexele gospodărești și casa principală exista un spațiu deschis spre curte, protejat cu șarpantă, destinat bucătăriei de vară. Arhitectul a păstrat deschiderea liberă sub șarpantă a acestui spațiu și l-a amenajat ca sufragerie, mobilată cu o masă generoasă pentru 12 persoane. O pasarelă situată la nivelul etajului, deasupra sufrageriei, face conexiunea între camera mare dinspre stradă și camera de zi deschisă spre spate. Prin poziția sa centrală și relația directă cu pasarela, sufrageria devine spațiul central al casei, conectând toate încăperile principale și secundare de la toate nivelurile construcției.

Organizarea interioară a întregii case este liniară, o axă longitudinală conectând toate spațiile interioare la nivelul parterului și etajului, ceea ce asigură o parcurgere liberă a spațiului și o relație vizuală directă între încăperi. În același timp, toate spațiile interioare au o relație particulară cu exteriorul: sufrageria este deschisă printr-un amplu spațiu vitrat spre grădină, dormitoarele de la nivelul parterului au acces direct din grădină, dar ferestre de dimensiuni mici care le asigură intimitatea, camera de zi de la etaj beneficiază de o terasă acoperită, iar bucătăria și pivnița de intrări directe protejate dinspre grădină.

Arhitectul crede cu tărie în valoarea tradiției și a spiritului casei și al locului, considerând tradiția „un element necesar în viața contemporană, care trebuie să trăiască prin creație și inovație din partea noii generații. Pentru a putea crea și inova însă, este nevoie de o profundă înțelegere și acceptare a tradiției și de înglobarea ei în viața actuală, nu de accentuarea contrastului între actual și trecut”2. Acestea au fost principiile ce au stat la baza proiectului de restaurare. Din respect pentru istoria și spiritul locului, toate elementele construcției, cum ar fi zidăria, grinzile sau ușile din lemn au fost restaurate și reutilizate. În același timp, toate lucrările de restaurare și amenajare au fost realizate cu materiale, meșteri și muncitori locali.

www.casa-alba.be
2. Pentru documentarea articolului, am realizat un interviu cu domnul Werner Desimpelaere la Viscri, în 9 septembrie 2017, ocazie cu care am vizitat casa și am realizat fotografiile
3. Groep Planning a fost înființat în Brugge, în 1966, de Jan Tanghe, Jacques Pêtre, Ignaas Deboutte și Willy Canfyn. Werner Desimpelaere devine partener în 1975. În 1982 grupul deschide un birou și în Bruxelles, iar din 1995 se extinde pentru a include mai mulți specialiști în domeniile energiei, mediului, agriculturii și horticulturii, sociologiei, economiei, geografiei și planificării urbane. Astăzi, bazându-se pe o complexă colaborare interdisciplinară, grupul activează în domeniul cercetării științifice și cercetării prin design prin două organizații: SumReserch și SumProject, realizând ample proiecte de arhitectură și urbanism.

Bibliografie

DESIMPELAERE, Werner, „Transilvania: necunoscută deci neapreciată?” în Lumini și umbre în relațiile româno-belgiene după cel de al Doilea Război Mondial: de la antagonismul Războiului Rece la agenda comună a Uniunii Europene și NATO, vol. 3, partea I Textul, (Bruxelles-București: Ambasada Belgiei în România, 2015)
FABINI, Hermann, Universul cetăților bisericești din Transilvania, Sibiu, Monumenta, 2009
HULSEMANN, Jan, Casa țărănească săsească din Transilvania. Ghid pentru restaurarea caselor vechi, București, Simetria, 2014
Groep Planning / SumProject+SumResearch, www.sum.be
Groep Planning, Brugge. Structuurplan voor de binnenstad, stadt Brugge, 1976
Fundația Mihai Eminescu Trust,
www.mihaieminescutrust.ro
Situri sătești cu Biserici fortificate din Transilvania în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO
www.whc.unesco.org/en/list/596 și
www.cimec.ro/monumente/unesco/UNESCOro/indexTrans.htm

Sumarul Revistei ARHITECTURA, NR.6/2017-1/2018
POST-RESTAURARE