Reintegrarea și reutilizarea adaptabilă a golurilor urbane în centrele istorice

REINTEGRATION OF URBAN LACUNAE AND
ADAPTIVE REUSE IN HISTORIC CENTERS

Reintegrarea golurilor în domeniul restaurării

Reintegrarea golurilor este strâns legată de sfera restaurării. Golul reprezintă absența materialității unei lucrări de pictură, de sculptură sau a unei clădiri. Acesta poate afecta nu doar conservarea materială a obiectului și stabilitatea sa structurală, ci îndeosebi înțelegerea esenței lui. Reintegrarea golurilor reprezintă una dintre principalele teme din domeniul restaurării¹. Deși își are originea în domeniul restaurării operelor de artă, procedura poate fi aplicată și în cazul restaurării arhitecturale².
Scara golurilor depinde de scara operațiunilor de restaurare. Când restaurarea are ca obiect pictura, suprafețele arhitecturale și golul au o scară limitată ca dimensiune și anvergură. În restaurarea arhitecturală, golul poate fi la o scară mai mare, afectând astfel părți structurale ale clădirii, cum ar fi pereții sau șarpantadin lemn. Mai mult, dacă lărgim aria conceptului de restaurare la scara urbană sau a peisajului, golul crește în volum și complexitate. Ar fi interesant să ne punem întrebarea dacă raționamentul arhitectului ar trebui să se schimbe în funcție de modificarea scării golurilor și, implicit, a scării intervenției³. În cele ce urmează, vom prezenta un caz de reintegrare a unui gol urban în contextul existenței unei clădiri adiacente care constituia simultan obiectul unei reutilizări adaptabile în cadrul aceluiași proiect.

Reintegrarea golurilor urbane

În operațiunile de conservare a arhitecturii, golurile la scară mare care trebuie reintegrate pot fi considerate goluri urbane. Una dintre problemele de actualitate din centrele istorice spaniole este existența golurilor urbane rezultate în urma demolărilor clădirilor istorice. Existența acestora impune o reflecție atentă privind caracterul construcției ce urmează a „umple” golurile incomode. Reintegrarea lor poate fi abordată din mai multe perspective care pot fi reduse la trei atitudini: autonomie, mimetism sau reintegrare⁴.
O autonomie totală și intenționată față de contextul istoric va izola noua clădire, dând naștere, în același timp, unui element discordant. Mimetismul, atât de răspândit în Spania prin reproducerea identică a cornișelor și ornamentațiilor sau conservarea fațadelor istorice și demolarea în întregime a clădirilor din spatele acestora, trădează spiritul timpului și îngreunează evoluția viitoare a construcției. Integrarea oferă o gamă largă de opțiuni axate pe reprocesarea conceptuală, tipologică și formală a contextului construit în jurul golului urban. Orice proiect care recurge la una dintre aceste strategii sau la o combinație a acestora prezintă o garanție mai mare în ceea ce privește integrarea în configurația urbană. Punctul de plecare al acestei reprocesări conceptuale este analizarea compatibilității dintre stilurile de viață și habitatele trecute și prezente. Reprocesarea tipologică reinterpretează structura grupării și distribuției istorice a locuințelor tradiționale în vederea actualizării în cheie contemporană. Reprocesarea formală evaluează structura lingvistică și artistică abstractă a fațadelor și volumelor în scopul transformării acesteia în arhitectură contemporană⁵. Toate criteriile de compoziție, cum ar fi culoarea, geometria, forma, volumul, textura, materialul sau lumina sunt instrumente cu rol în dezvoltarea acestui tip de reprocesare. Obiectivul comun al strategiilor este conservarea caracterului centrului istoric prin intermediul arhitecturii contemporane. În continuare, această abordare va fi ilustrată prin descrierea unui proiect realizat de autorii articolului în cea mai degradată zonă din centrul istoric din Valencia.

Clădirea Recaredo

Proiectul își propune să vindece o rană în peisajul urban cauzată de demolarea unei serii de clădiri istorice, cu ocazia lucrărilor de lărgire a străzii Recaredo din cartierul tradițional Els Velluters, situat în centrul istoric al Valenciei. S-a avut în vedere proiectarea a două clădiri pentru numerele pare și impare (respectiv clădirile A și B, cu o parcare subterană comună) și restaurarea și reutilizarea adaptabilă a unei clădiri existente (clădirea C) cu ieșire spre strada Maldonado, nr. 33⁶.

Reintegration of lacunae in the field of restoration

The reintegration of lacunae is deeply linked to the field of restoration. The lacuna is an absence in the materiality of an artwork, whether a painting, a sculpture or a building. It may affect not only the material conservation of the object and its structural stability, but above all the understanding of its meaning. The reintegration of lacunae is one of the main topics in restoration¹. It is born in the field of pictorial restoration, but it can also be applied to architectural restoration².
The scale of the lacunae depends on the scale of the restoration. In pictorial restoration, it means the restoration of architectural surfaces and the lacuna assumes a limited scale in size and width. In architectural restoration, the lacuna may assume a bigger dimension and affect structural parts of the building like walls or timber structures. If we further enlarge the concept of restoration to an urban or landscape scale, the lacuna still grows in dimension and complexity. It might be interesting to ask ourselves if the reasoning of the architect should change whilst modifying the scale of the lacuna and, therefore, the scale of the intervention³. We are going to present a case of reintegration of an urban lacuna inspired in the context of an adjacent building that was simultaneously object of an adaptive reuse within the same project.

Reintegration of urban lacunae

The big scale lacunae to be reintegrated could be considered as urban lacunae in the frame of architectural conservation. One of the problems still present in Spanish historic centers is the existence of urban voids from the demolition of historic buildings. These voids require a reflection on the character of the building to be erected in order to fill these uncomfortable urban lacunae. The reintegration of these urban lacunae can be tackled from different approaches that could be resumed in three attitudes: autonomy, mimicry or reintegration⁴. A complete and designed autonomy from the historic context isolates the new building and creates at the same time a discordant element in the context. Mimicry, so diffused in Spain with the imitation of cornices and decorative elements or the conservation of the historic façade demolishing the entire building behind it, betrays the spirit of the time and hinders the future evolution of architecture. Integration offers a wide range of possibilities which mainly contemplate conceptual, typological and formal reprocessing of the context built around the urban void. Any project resorting to one or several of these strategies combined offers greater guarantees for integration in the urban layout. The starting point for this conceptual reprocessing is consideration of the compatibility of ways of life and past and present habitats. Typological reprocessing reinterprets the structure of historic grouping and distribution of traditional dwellings for their contemporary re-proposal. Formal reprocessing tests an abstract linguistic and expressive structure of the facade and volumes to transform it into contemporary architecture⁵ Composition parameters such as colour, geometry, shape, volume, texture, material or lighting are all tools to be developed for this reprocessing. The common objective of these different strategies is the conservation of the character of the historic centre through contemporaneous architecture. We are going to show one example of this approach through a project built by us in the most decayed area of the historic centre of Valencia.

Recaredo building

This project aims to heal a wound in the urban landscape caused by the demolition of several historic buildings, in part due to the work of widening calle Recaredo in the traditional neighborhood of Els Velluters in the historic centre of Valencia. The project focused on the design of two buildings for even and odd numbers (buildings A and B respectively with a shared underground car park in this street) and on the restoration and adaptive reuse of an existing building (building C) which gives out onto calle Maldonado 33⁶.

Aria de acțiune cuprinde mai multe clădiri care datează din anii 1960-1970 și perioada următoare, indiferente față de contextul istoric, ceea ce a creat distorsiuni majore în ceea ce privește interpretarea arhitecturală a centrului istoric.
Clădirile A și B, construite recent și de dimensiuni mici în raport cu perimetrele fațadelor, de 33 și de 50 de metri, aceste clădiri se fac ușor remarcate și au un impact vizual major asupra împrejurimilor.
Fațada de 6 metri lățime a clădirii C către strada Maldonado, rezultată în urma realinierii fațadelor la stradă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, ascunde, de fapt, o casă mare de secol XVI, extinsă în secolul al XVIII-lea. Inițial, s-a efectuat un studiu preliminar asupra clădirii C, care a constat în cercetări efectuate în cadrul Arhivelor Istorice Municipale, realizarea unui releveu detaliat al clădirii existente și a unui studiu privind crono-tipologia unor ziduri și planșee și a altor elemente caracteristice. Studii auxiliare au inclus datarea cu carbon 14 a principalelor grinzi, prelevarea de eșantioane ale elementelor decorative originale, analiza stratigrafică a zidurilor, analizele structurale ale construcțiilor etc.
Proiectarea lucrărilor de construcție recente din clădirile A și B a fost condiționată, în mare măsură, de studiul dezvoltării și evoluției active a construcției preexistente destinate restaurării (clădirea C) și de dezvoltarea organică a extinderilor și teraselor amplasate în trepte din curtea din spate; astfel, configurarea treptată a spațiului liber specific țesutului urban din centrul istoric al Valenciei s-a realizat pe un lot îngust care permite cu greu existența a două deschideri pe etaj⁷.
Clădirea A, cu o lățime de 10 metri și o fațadă spre curtea din spate, cuprinde unități locative cu terase spațioase săpate în volumul clădirii. Clădirea B, cu o lățime de 7 metri, orientată deficitar spre vest și lipsită de fațadă spre partea din spate, a fost proiectată cu o curte interioară în pantă, cu terase în trepte. Acest peisaj interior al spațiilor săpate în volumul principal permite pătrunderea luminii solare la toate nivelurile clădirii, inclusiv la parter, pe durata întregului an, asigurând, în același timp, o ventilație naturală.
Curtea interioară în trepte (opțională, conform regulamentului) oferă ventilație încrucișată permanentă din direcția fațadei exterioare (cu ferestre prevăzute în regulament) către interiorul clădirii - un aspect absolut necesar, dată fiind căldura excesivă cauzată de orientarea spre vest. De asemenea, configurația curții generează o ventilație încrucișată longitudinală între diferitele curți exterioare ale clădirii, asigurând, succesiv, ventilația unităților rezidențiale și a casei scărilor.

The area of action features several buildings dating back to the 1960s and 1970s and even later, which were designed independently from their historic setting and have created major distortions with respect to the architectural interpretation of the historic centre. Buildings A and B, of new construction and small compared with their respective façade perimeters of 33 and 50 m, stand out and have a major visual impact on their surroundings. The 6 m wide façade of building C onto calle Maldonado, resulting from the late 19th-century realignment of façades on the street, in fact hides a large 16th-century house extended in the 18th century.
Firstly, a detailed preliminary study was carried out on building C, consisting of research in the Municipal Historical Archives, the detailed survey of the existing building and the study of the chrono-typology of the different walls, floors and ceilings, as well as other characteristic features. Additional studies included a Carbon 14 analysis of the main beams, sample tests on original decorative features, stratigraphic analysis of the walls, structural analyses of the constructions etc.
The study of the formation and the constructive evolution of the pre-existing construction to be restored (building C), with an organic growth of extensions and staggered terraces in the back courtyard in the progressive building up of available space frequently found in the historic city center of Valencia, on a narrow plot which barely allows for the presence of two openings per floor, has mainly conditioned the design of the recent construction in buildings A and B⁷.
Building A, 10 m deep with a façade to a back courtyard, has housing units with spacious terraces dug out from the building’s volume. Building B, 7 m deep with poor orientation to the west and no back façade, was designed with a sloping interior courtyard creating staggered terraces. This interior landscape of spaces dug out from the main volume lets sun in to the entire building down to the ground floor during most of the year, as well as generating natural ventilation.
This staggered indoor courtyard, not strictly necessary according to regulations, provides continuous cross-ventilation from the external façade, which includes windows stipulated by regulations, to the inside of the building. This is absolutely necessary given the excessive heat due to orientation to the west. It also generates longitudinal cross-ventilation between the different open courtyards in the building, in turn ventilating residential units and stairwells.

Curtea în pantă cu terase în trepte a fost concepută în baza unei hărți solare realizate special pentru clădirea B pentru a oferi cea mai bună utilizare a luminii solare în timpul dimineții. Astfel, lumina soarelui este prezentă în întreaga clădire și pe terasele succesive de la diferitele etaje, chiar și la nivelul parterului, în toate anotimpurile, întâmpinând publicul care intră în clădire sau așteaptă liftul. O pergolă din lemn care susține o placă din sticlă funcționează ca un filtru optic și asigură intimitatea necesară separării funcției publice a parterului de funcția privată a etajelor superioare dispuse în trepte.
Secțiunea transversală a clădirii A și în special a clădirii B seamănă cu o imensă bucată de șvaițer, cu curțile, terasele și spațiile verzi săpate în volumul clădirii. Grație orientării corecte, aceste spații asigură o iluminare naturală excepțională în interiorul clădirii și permit o ventilație încrucișată strategică ce contracarează căldura excesivă cauzată de razele solare care pătrund în camerele orientate spre sud și vest. Cu toate acestea, în ambele clădiri (A și B), învelișul permanent al fațadei, conceput cu o grosime de 40 centimetri pentru a adăposti storurile glisante din interior, domină terasele, perforând spațiile în baza normelor de construcție în acord cu lățimea mică de factură istorică a parcelelor din cartier, pentru a evita o interpretare orizontală excesiv de uniformă și omogenă care ar modifica scara clădirii în raport cu peisajul urban. Conform tradiției constructive locale, jaluzelele au lamele mobile în toate secțiunile și permit o reglare subtilă și expresivă a luminii mediteraneene puternice pe timp de zi. Asemenea foilor unei cepe, fațada poate fi împărțită în straturi separate cu ferestre comunicante înclinate, jaluzele glisante ale căror variații de textură depind de unghiul lamelei și utilizarea tencuielii cu mortar de var pentru fațada exterioară, ceea ce generează variații arhitecturale interesante pe anvelopa clădirii.
Majoritatea unităților de locuit au fost proiectate sub forma unor duplexuri integrate cu etaje superioare și inferioare bine încadrate în volumul clădirii, care folosesc inteligent terasele. În ceea ce privește noile construcții A și B, atenta elaborare a coronamentului fațadei A, curtea în pantă bazată pe orientarea sudică a luminii solare, încorporarea unităților de locuit suprapuse de tip duplex, precum și structura dinamică a deschiderilor de pe ambele fațade au dictat distribuția planurilor etajelor diferite de la un nivel la altul și au determinat o execuție atentă a proiectului în ceea ce privește detaliile, instalațiile electrice, de gaz și de încălzire; un interes deosebit s-a acordat aprovizionării cu apă potabilă, canalizării și sistemului obligatoriu de ventilație din bucătării și băi. Deși diferite, toate unitățile de locuit au câte o terasă caracteristică în suprafață de peste 20 m², conform tradiției din centrul istoric al Valenciei care datează cel puțin din secolul al XVI-lea.

The sloping courtyard with staggered terraces was planned following a solar chart designed specifically for building B in order to ensure the best use possible of morning sunlight. Not only does the sun stream through the building and over the successive terraces of the different floors, but it also reaches the ground floor in the morning for most of the year, lighting up people entering the building or waiting for the lift. A wood pergola supporting a sheet of glass acts as a visual filter and provides the privacy needed to separate the ground floor for public use from the staggered upper floors for private use.
The cross-section of building A and especially that of building B resemble a large Gruyère cheese with courtyards, terraces and garden spaces dug out from the building’s volume. With the correct orientation these spaces provide exceptional sunlight inside the building and allow strategic cross-ventilation which counters the excessive heat caused by the sun inciding on rooms in the south and west facing façades. Nevertheless, in both buildings A and B, the continuous skin of the façade deliberately built 40 cm thick to accommodate the sliding shutters inside, towers over these terraces, perforating spaces following composition guidelines suited to the historic narrowness of the plots in the neighbourhood to avoid an excessively uniform and homogeneous horizontal interpretation which would alter the scale of the building in the urban landscape. Following local building tradition, the louvered shutters have moveable slats in all their sections and allow a nuanced and suggestive regulation of the strong Mediterranean daylight in the city. Like an onion skin the façade can be divided into independent strata with tilt and openable windows, sliding louvered shutters whose textural variations depend on slat angle, and the lime mortar render of the outer façade which provide the building envelope with interesting architectural variations.
Most of the housing units were designed as interlocking duplexes with staggered upper and lower floors, which fitted better into the building as a whole while respecting and improving the respective terraces. As regards the buildings of new construction A and B, the carefully thought out crowning on façade A, the sloping courtyard following the south orientation of sunlight, and the incorporation of overlapping duplex housing units, as well as the changing composition of the openings on both façades have dictated a distribution of floor plans which change from one level to another and have prompted a painstaking execution of the project in all its details and electric, gas and heating installations, but above all the supply of drinking water, drainage and forced ventilation shafts in kitchens and bathrooms. Even though they are different, all the housing units have a characteristic terrace surface of over 20 m², a tradition in the historic center of Valencia dating back to at least the 16th century.

Pardoseala permeabilă a teraselor este situată la același nivel cu pardoseala interioară din apartamente. De fapt, terasa comunică în mod surprinzător și neașteptat cu apartamentul la nivelul planului pardoselii interioare. Hidroizolația și canalizarea și-au găsit rezolvarea prin dispunerea în trepte a podelei și camuflarea sa în unitățile de locuit de la etajele inferioare. În cazul clădirii B, nivelurile în trepte au fost folosite și pentru adăpostirea grinzilor suspendate care acoperă veranda unică de 7 metri, având în vedere că realizarea unei verande duble ar fi marcat distribuția apartamentelor prin prezența unor stâlpi intermediari.
Coronamentul noilor clădiri A și B a fost soluționat cu ajutorul unui tip de cornișă inversată constând într-un canal din piatră în formă de U situat în partea de sus a zidului, a cărei umbră se conturează vizibil și care funcționează ca un jgheab permanent, împiedicând apa de ploaie să stropească sau să se scurgă de-a lungul fațadei. Umbra creată de cornișa inversată nu respectă întocmai tradiția constructivă a acestei clădiri istorice, dar calitatea sa abstractă este perfectă pentru marcarea prin umbra pronunțată a coronamentului clădirii.
Cu toate acestea, clădirea restaurată C, programată inițial pentru demolare, a făcut obiectul unor cercetări. Prin urmare, au fost restaurate structura liniară datând din anul 1580, anexele din secolul al XVIII-lea, caracterizate printr-un relief sgraffito necunoscut până la data realizării studiului, tâmplăria din 1864, pardoseala și fațada din 1901. Proprietarilor clădirii li s-a permis să câștige spațiu prin extinderea fațadei originale către stradă din rațiuni de realiniere. De fapt, clădirea adăpostea o colecție interesantă de pardoseli și acoperișuri cu valoare istorică, cel mai vechi datând din anul 1580, cu adăugiri ulterioare realizate în jurul anilor 1750, 1864 și 1914. Pardoselile și tavanele din 1750 prezentau decorații caracteristice perioadei, ceea ce a contribuit la datare, acestea fiind restaurate în ciuda condiției precare. Acoperișul tip terasă datând din 1750 a fost transformat rapid în etaj odată cu construirea părții din spate a clădirii, în anul 1914.
Întâmplător, clădirea istorică propusă spre restaurare s-a transformat într-un fel de muzeu al evoluției locuirii în centrul istoric din Valencia, ce documentează numeroasele și interesantele etape de construcție, consolidare și transformare. Proiectul ce viza restaurarea celor trei clădiri rezidențiale și-a propus să se plieze pe trecutul acestora fără a compromite niciuna dintre etapele de construcție. În conformitate cu teoria creșterii organice prezente pe tot parcursul istoriei clădirii, scopul acestei intervenții este acela de a se constitui într-o nouă etapă de viață ce urmează a fi studiată și recunoscută ca atare de generațiile viitoare. Generozitatea spațiilor rezultate și ospitalitatea construcției istorice recuperate au generat trei exemple excepționale de locuire rezidențială subvenționată, datând din secolul al XVI-lea, o situație destul de rar întâlnită care ar trebui să fie mult mai răspândită.
Întregul proiect a avut drept rezultat 23 de unități de locuit subvenționate sub forma unei serii de unități rezidențiale de 90 m² ce beneficiază de suprafața maximă de uz prevăzută în regulamentul spaniol prezent. 20 unități de locuit sunt în construcții noi (clădirile A și B), iar celelalte 3 sunt restaurate (clădirea C). În plus, parcarea subterană pe două niveluri, aflată la subsolul clădirilor A și B, curtea clădirii B și strada dintre cele două edificii asigură 42 de spații de parcare și depozitare; 23 aparținunităților locative subvenționate, iar restul sunt la dispoziția locuitorilor cartierului, afectați de numărul deficitar de locuri de parcare. Parcarea pe două etaje situată sub nivelul apei de mică adâncime din acest oraș costier a reprezentat o adevărată reușită inginerească. Etajele de sub nivelul străzii au contribuit cu 3.000 kg/m2 de încărcătură statică, fiind analizată și încărcătura dinamică ce permite desfășurarea în bune condiții a traficului. Prin urmare, costul total al lucrărilor subterane de inginerie a fost ridicat, dar a fost echilibrat de costul mai redus, de aproximativ 1.000 €/m², al lucrărilor de restaurare și construcții noi.
Spațiile comerciale de la parterul clădirilor au fost închiriate unor asociații locale, printre altele. Unitățile de locuit, proprietăți municipale închiriate în prezent unor persoane cu venituri scăzute, își dovedesc eficacitatea în termeni de iluminare naturală și ventilație încrucișată. Acest lucru face posibilă evitarea utilizării aerului condiționat și a sistemelor de încălzire în majoritatea anului, dar și etalarea vastelor suprafețe exterioare sub forma unei succesiuni de terase și pardoseli permeabile, precum și capacitatea arhitecturii - îndeosebi în cazul clădirii B - de a provoca și a genera relații sociale în vederea unei colaborări intercomunitare.

The filtering paving of the terraces is all at the same level as the indoor flooring of housing units. In fact, the terraces make their presence felt in the housing surprisingly and unexpectedly by continuing the horizontal plane of the interior paving. Waterproofing and drainage are resolved by staggering the floor structure in a way that is not noticeable in lower housing units. In the case of building B, these staggered levels have been used simultaneously to accommodate the hanging beams which cover a single porch 7 m long, given that the construction of a double structure porch would have dotted the distribution of the housing units with useless intermediate pillars.
The crowning of new construction buildings A and B was resolved with a kind of inverted cornice consisting of a U-shaped stone channel at the top of the wall, creating its own clearly visible shade and acting as a continuous gutter which avoids rain splashing or running down from the top of the façade. The shade created by this inverted cornice is not a literal reproduction of the construction tradition of this historic building, but its abstract quality is perfectly in keeping thanks to the shadow echoing the upper crowning of the building.
However, restored building C, originally due for demolition, was studied and its lineal structure dating back to 1580, its 18th-century annex buildings characterized by sgraffito relief unseen to date, its carpentry from 1864 and its paving and façade from 1901 detached from the original were all restored. The building owners were granted permission to gain surface by extending the original façade to the street for realignment purposes. In fact, the building housed an interesting collection of historic floors and roofs, the earliest of which dated back to 1580, with subsequent additions from circa 1750, 1864 and 1914. The floors and ceilings from 1750 featured decoration characteristic of the period which helped fix the dating and which have been restored, despite their poor condition. The 1750 terraced roof summarily became a floor when the back of the building was built up in 1914.
Unintentionally, the historic building to be restored became a sort of museum for the evolution of housing in the historic center of Valencia, with multiple interesting phases of construction, building up and transformation. The project for the restoration of these three residential buildings has attempted to adapt to their past history, without destroying any of their construction phases. In keeping with the philosophy of organic growth observed throughout the history of the building, the aim was for this intervention to become yet another life phase for future generations to study and recognise. The generosity of the resulting spaces and the warmth of the recovered historic construction have resulted in three magnificent examples of subsidised residential housing dating back to the 16th century, a rare situation which ought to be far more common.
The entire project resulted in 23 subsidised housing units in the form of 90 m² residential units with the maximum usable surface contemplated in current Spanish regulations. 20 of these housing units were new constructions (buildings A and B) while the other 3 were restored (building C). In addition, the two-storey underground car park below buildings A and B, the courtyard of building B and the street between them provides 42 parking and storage spaces. 23 of these belong to the subsidised housing units while the rest benefit the neighbourhood, which is very short of parking. This two-story underground car park below local water ground level, which is shallow in this coastal city, was a feat of engineering. This work also had to take care of the construction of floors below street level, calculating 3,000 kg/m² of static load, and studying dynamic loads to allow road traffic. The total cost of the underground engineering work was high for this reason, but the work on restoration and new construction was much lower at a cost of approximately 1,000 €/m².
The ground-floor commercial premises have been rented out to local associations among others. The housing units, which are municipal property and are currently being leased to low-income tenants, are proving their efficiency as regards sunlight and cross-ventilation. This makes it possible to avoid the use of air conditioning and heating during most of the year, as well as showing off the extensive outdoor surfaces in the form of continuous terraces and permeable paving, and the capacity of the architecture, -particularly in building B- to provoke and generate social relationships for neighborhood collaboration.

NOTE

1. Vezi CARBONARA, Giovanni, Le integrazione dell’immagine, Bulzoni, Roma, 1976.
2. Vezi DOGLIONI F., Nel restauro. Progetti per le architetture del passato, Marsilio, Venezia, 2008.
3. Aceste idei au fost inițial dezbătute în Camilla Mileto și Fernando Vegas, „La lacuna e il restauro architettonico: il concetto di scala e le sue ripercussioni”, Confronti 4-5, anno III (June-December 2014): 29-38.
4. Vezi și: MILLETO C., VEGAS F., „Architecture related to the existing city”, în Arhitektura, raziskave - Architecture, research, Universidad de Lubiana, Lubiana, n. 1, 2007, p. 13-18; VEGAS F., MILETO C., „Urbanism for the Middle Class in historic city centers”, en Monu. Magazine on Urbanisme, Kassel, 2005, p. 21-23.
5. Camilla Mileto and Fernando Vegas, „La lacuna e il restauro architettonico: il concetto di scala e le sue ripercussioni”, Confronti 4-5, anno III (June-December 2014): 29-38.
6. O descriere foarte asemănătoare a acestui proiect a fost inițial publicată în VEGAS, F. & MILETO, C. „Subsidised housing units in the historic center of Valencia, Spain” în AR nr. 1-2015, p. 54-59.
7. Un studiu mai detaliat referitor la strategiile de proiectare folosite la proiectul de față se regăsește în articolul VEGAS, F. & MILETO, C. „Contemporary architecture in dialogue with the historic city”, ce urmează să fie publicat în revista Change Over Time 7.1 „Design and the historical environment”, în primăvara anului 2018.

NOTES

1. See for example: CARBONARA, Giovanni, La reintegrazione dell’immagine, Bulzoni, Roma, 1976.
2. See for example: DOGLIONI F., Nel restauro. Progetti per le architetture del passato, Marsilio, Venezia, 2008.
3. These ideas were already reflected in Camilla Mileto and Fernando Vegas, “La lacuna e il restauro architettonico: il concetto di scala e le sue ripercussioni”, Confronti 4-5, anno III (June-December 2014): 29-38.
4. See also: MILETO C., VEGAS F., “Architecture related to the existing city”, en Arhitektura, raziskave - Architecture, research, Universidad de Lubiana, Lubiana, n. 1, 2007, p. 13-18; VEGAS F., MILETO C., “Urbanism for the Middle Class in historic city centers”, en Monu. Magazine on Urbanisme, Kassel, 2005, p. 21-23.
5. Camilla Mileto and Fernando Vegas, “La lacuna e il restauro architettonico: il concetto di scala e le sue ripercussioni”, Confronti 4-5, anno III (June-December 2014): 29-38.
6. A very similar explanation of this project was already published in: VEGAS, F. & MILETO, C. “Subsidised housing units in the historic center of Valencia, Spain” in AR no. 1-2015, p. 54-59.
7. A more detailed study of the design strategies for this project is reflected in the article VEGAS, F. & MILETO, C. “Contemporary architecture in dialogue with the historic city”, to be published soon in the journal Change Over Time 7.1 “Design and the historical environment”, Spring 2018.

CREDITE

PROIECT: 23 de unități de locuit subvenționate în Valencia
FUNCȚIE: Locuire
AUTORI: Camilla Mileto și Fernando Vegas
AMPLASARE: strada Recaredo, între strada Roger de Flor și strada Maldonado, Valencia
DATA (PROIECTARE ȘI EXECUȚIE): Proiect de arhitectură - 2005
Proiect final - 2007
Execuție - 2008-2010
FOTO: Fernando Vegas și Camilla Mileto
CLIENT: AUMSA (Actuaciones Urbanas Municipales S.A.)
BUGET: 3.605.211 € (PEM)

REDITS

PROJECT: 23 subsidised housing units in Valencia
FUNCTION: Housing
AUTHOR: Camilla Mileto and Fernando Vegas
LOCATION: C/Recaredo between c/Roger de Flor and c/Maldonado, Valencia
DATE (PROJECT AND EXECUTION): Basic project - 2005
Final project design - 2007
Execution - 2008-2010
PHOTO CREDITS: Fernando Vegas and Camilla Mileto
CLIENT: AUMSA (Actuaciones Urbanas Municipales S.A.)
BUDGET: 3,605,211 € (PEM)