Actualitatea internă

Autorul colectiv. Istorii private ale arhitecturii publice

Călin DAN, Celia GHYKA, interviu: Simina STAN

AUTORUL COLECTIV.
ISTORII PRIVATE ALE ARHITECTURII PUBLICE
Între actul unei edificări controversate, nostalgia tinereții și memoria urbană

Autori: Călin Dan, Celia Ghyka
Director de imagine: Daniel Constantinescu
Echipa: Iris Opriș (comunicare și social media), Răzvan Tun (web design),
Sorina Vasilescu (ilustrații, publicație), Andrei Suhan (producție)

Expoziția Autorul Colectiv deschisă în toamna trecută, în A5 Studio Space, strada Piața Amzei nr. 5, are la bază un proiect ce investighează istoria orală a construcției Casei Poporului, inițiat de artistul vizual Călin Dan în colaborare cu Celia Ghyka, ca parte a cercetării sale artistice pe termen lung privind Arhitectura Emoțională.

Demersul este, în primul rând, de natură documentară, expoziția fiind doar un prim reper public al unui proiect de lungă durată, care are ca scop crearea unui cadru interdisciplinar pentru realizarea unei baze de date cu mărturii directe ale participanților la proiectarea și construcția Casei Poporului, rezultate în urma unor interviuri axate pe experiențele personale ale celor intervievați.

Cine este Autorul Colectiv ? De la Marile Piramide ale Egiptului la Casa Poporului, marile ansambluri arhitecturale sunt opere colective, care au la bază efortul comun al multor „autori” mai mult sau mai puțin cunoscuți, care au contribuit fiecare la ridicarea edificiului, conform pregătirii și competențelor sale.
Proiectul și-a propus să-i identifice pe toți „autorii” implicați în proiectarea și execuția Casei Poporului și să-i invite să-și împărtășească amintirile și experiențele în fața camerei de filmat. Materialul documentar rezultat în urma acestor interviuri, cu referințe la semnificațiile urbane, sociale, arhitecturale ale Casei, are un scop reparatoriu, proiectul având ambiția de a reda celor mulți care au lucrat la șantierul de pe dealul Spirii în anii ’80 dreptul de proprietate simbolică asupra acestui edificiu, de a nu lăsa conotația politică să umbrească efortul comun și profesionalismul acestor oameni.
În fond, controversată sau, dimpotrivă, apreciată, Casa Poporului face parte și azi din viața noastră, nu poate fi ignorată nici ca dimensiuni, nici ca semnificație politică. De aceea, cunoașterea contextului dramatic al construcției edificiului, dar și perspectivele „autorului colectiv” constituie un necesar exercițiu de memorie urbană.

În acest context se înscrie interviul pe care îl prezentăm în continuare. (M.M.)

Casa Republicii… Casa Poporului… Palatul Parlamentului… Parlamentul
„Paradoxal, cea mai vizibilă construcție a orașului beneficiază și de cea mai mare invizibilitate”
Interviu cu Călin Dan și Celia Ghyka realizat de Simina Stan
Simina Stan: Care este rolul „Casei Poporului” în orașul contemporan?
Celia Ghyka / Călin Dan: Firește că dintr-o perspectivă urbanistică și arhitecturală vorbim despre un obiect uriaș a cărui implantare fizică a fost brutală, rezultatul fiind dislocarea unei zone importante a Bucureștiului și transformarea ei într-un areal nefuncțional. Din punct de vedere simbolic, Casa Poporului poate fi citită în multiple chei: ca rememorare a unei traume, ca obiect ideologic, dar și ca imagine iconică a perioadei de după anii ’90, ca imagine asociată frecvent și cu voluptate orașului București, ba mai mult chiar, țării întregi.
La nivelul material al orașului, edificiul este un vid funcțional, un loc abstract care se vitalizează periodic pentru anumite categorii de consumatori, fie adăpostind târguri de nunți, pompe hidraulice, destinații exotice etc., fie ca fundal pentru diverse concerte și târguri.
S.S.: De ce este nevoie acum de proiectul „Autorul Colectiv. Istorii private ale arhitecturii publice”?
C.G./C.D.: Acest proiect a existat, cu diverse titluri, în diverse mape analoge și electronice (ale artistului Călin Dan) de prin anul 2000. Era evident că istoria orală, colectarea memoriilor individuale trebuiau să fie instrumentele principale de abordare și de înțelegere a Casei Poporului.
Din faza tatonărilor și până la începerea efectivă a proiectului a existat acel moment al „epifaniei”, în care am realizat că tot ce ține de această clădire, ea în sine, nu sunt produsul voinței unei singure persoane sau a unui grup de putere, ci rezultatul unui efort deopotrivă sistematic și haotic al unei largi secțiuni a populației active a României.
De aceea este necesar Autorul Colectiv, pentru că am ajuns în acel punct al evoluției traumei legate de Casa Poporului în care să putem privi împreună ceea ce s-a făcut, să analizăm modul în care au decurs lucrurile, în afara documentelor de presă sau de partid, culegând nenumăratele istorii reale de pe teren.
Pe de altă parte, o parte din aceste mărturii încep să dispară (unii dintre participanții direcți la proiect fie nu mai sunt, fie au plecat din țară) și sunt din ce în ce mai greu de descoperit. Am vrea să nu se piardă acest moment, ni se pare că este important pentru înțelegerea istoriei noastre recente.
S.S.: Asemenea unui act chirurgical, proiectul „Autorul Colectiv” accentuează schimbarea statutului. Care sunt reperele? Ce vede vizitatorul expoziției? Ce vede „autorul”? Ce vede curatorul? Ce vede arhitectul? Ce vede artistul?
C.G./C.D.: Reperele sunt date de istoriile personale ale diverselor persoane intervievate. Vizitatorul vede, dar mai ales ascultă aceste interviuri, într-un context care apropie și în același timp separă Casa Poporului de imediatul percepției.
Autorul nu vede nimic - el/ea este reconstruit(ă) printr-un halo de cuvinte. Arhitectul este, în general, supărat pe trecut, dar și nițel nostalgic. Artistul, pietrarul, șlefuitoarea, medicul de întreprindere, ipsosăreasa își văd propria tinerețe petrecută pe șantierul Casei. Se consolează cu o tinerețe activă, în care s-a muncit mult și s-a câștigat bine, chiar dacă fără consecințe pentru prezentul acestor oameni. Curatorul încearcă să țină în mână toate ițele proiectului și să-i dea o formă accesibilă, spirituală și, de ce nu, cu un pic de umor.
S.S.: Care dintre dimensiunile acestui proiect este accentuată? Cea umană, istorică, funcțională, arhitecturală?
C.G./C.D.: Fără îndoială, dimensiunea umană a proiectului este predominantă. Autorul Colectiv e o masă - deloc amorfă - de oameni cu istorii, și ambiții, și probleme personale. Dimensiunea istorică decurge de aici, istoria se face prin oameni. Nu există încă o definiție clară a conceptului de Autor colectiv, dar lucrăm la ea. Cât despre arhitectură, ea este dimensiunea nevăzută, dar atotputernică a proiectului.
Ambiția proiectului este aceea de a expune arhitectura și facerea ei evitând însă să apelăm la obișnuitele imagini ale construcției finite. Una dintre mizele proiectului este și dimensiunea ne-terminată a oricărui proiect de arhitectură, în sensul în care producerea sa nu se încheie odată cu terminarea șantierului: prin utilizare, luare în posesie, mentenanță, dar și rememorare; arhitectura și, mai ales, în acest caz, arhitectura publică de mari dimensiuni continuă să fie produsă neîncetat.
S.S.: „Autorii” determină estomparea limitelor și rezultatul acestui proiect. Până în prezent, ce a fost posibil și ce nu, din ceea ce v-ați propus?
C.G./C.D.: Am reușit deocamdată să aducem în fața publicului și a specialiștilor un pilot al acestui proiect care se dorește mult mai amplu. Am demonstrat că la proiect au lucrat oameni, care au lucruri interesante de spus despre ei înșiși și despre clădire, despre conceperea și realizarea ei. Am arătat că există un grup de oameni interesați să readucă în atenție un subiect „oarecum uitat” și despre care există o „oarecare” tăcere: Casa Poporului. Paradoxal, cea mai vizibilă construcție a orașului beneficiază și de cea mai mare invizibilitate - am dori să facem vizibile și auzite istoriile sale reale și nu miturile și legendele care o bântuie.
S.S.: Proiectul „Autorul Colectiv” și-a propus să educe și să sensibilizeze, oferind în același timp și o privire critică asupra societății?
C.G./C.D.: Proiectul își propune să adune mărturii. Nu are ambiții pedagogice, nici nu emite opinii moralizatoare. Suntem în așteptarea unui moment de acumulare din care să fie trase anumite concluzii sau, pur și simplu, să poată fi rescrisă istoria. Însă până ce corpusul documentar nu este suficient de consistent, orice speculație ar putea părea neserioasă. Nu ne-am propus să interpretăm înainte de a investiga.
Autorul Colectiv se lasă purtat la rândul său de istoria în mers.
Un proiect al Asociației pentru Tranziția Urbană (ATU) (http://atu.org.ro)
Proiect cultural cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național
Detalii: www.facebook.com/autorulcolectiv/
Ai lucrat sau cunoști pe cineva care a lucrat la Casa Poporului? Autorul Colectiv este interesat de povestea ta și e gata să o asculte. Hai să scriem istoria împreună! Caută-ne la contact@autorulcolectiv.net sau la telefon 0736 556 013.