Facultatea de Arhitectură și Urbanism. 1990-1998. 2004-2012
Universitatea Tehnică din Cluj Napoca și-a sărbătorit împlinirea a 45 de ani de la înființare în anul 1998.
În luna septembrie 2020, Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Cluj trebuia să sărbătorească 50 de ani de existență printr-un simpozion, cu expuneri de conferințe și expozițiile foștilor absolvenți ai Facultății de Arhitectură din Cluj care au câștigat la Bienalele de Arhitectură de la Veneția sau de la B.A.T.R.A. (și care formează majoritatea din rândul câștigătorilor), dar, iată, aceasta pandemie a dat totul peste cap și ne-a reconfigurat viața. Toate cursurile, dar și proiectarea se fac în principiu „on-line” și doar cu mici excepții „face-to-face”.
Aceste pagini oferă ceea ce putea fi expus, cu mai mult patos și imagini, la un simpozion unde ne-m fi întâlnit toate școlile de arhitectură din țară, ne-am fi revăzut, îmbrățișat și ne-am fi cunoscut și recunoscut colegii după atât de mult timp. Dar trebuie să fim optimiști și să nu renunțăm niciodată la ceea ce ne este drag.
Spre deosebire de alte specializări, arhitectura s-a dezvoltat doar în Capitală pentru o lungă perioadă de timp, aceasta petrecându-se până în 1970.
Urmare a unei dezbateri publice și ca un reflex al situației din Europa (revolta studenților din Paris), s-au înființat trei noi centre de specializare în arhitectură, în Cluj, Iași, Timișoara, începând cu anul 1970, din Ordinul Ministerului Educației nr. 856/31.07.1970.
Cariera mea didactică a început foarte devreme, în 1969, când eu și un alt coleg, Iticeanu Lazarone, am primit câte o repartiție ministerială în învățământul superior al Facultăților de Construcții Civile din Institutele Politehnice din Cluj, respectiv, din Iași. Am primit cu îndoială această repartiție, temându-mă că nu-mi voi practica meseria, dar, spre surprinderea mea, întâlnirea cu decanul Facultății de Construcții Civile, dl profesor Negoiță, mi-a spus că scopul prezenței mele era de a avea înalta cinste de a contribui la înființarea Secției de Arhitectură din Cluj.
Prorectorul I. P. Cluj, dl profesor Vasile Ille, m-a rugat să-mi dau părerea în vederea alegerii „șefului” acestei Secții, punându-mă în situația să aleg între doi arhitecți marcanți ai Clujului, dl profesor Salvanu (pe atunci tocmai înființase Secția de Design a Institutului de Arte Plastice din Cluj) și dl Vasile Mitrea, șeful Departamentului de sistematizare a I. P. C. din Cluj. Îi cunoșteam pe amândoi, pe primul, fiindcă mi-a oferit ore de „elemente de arhitectură” la Secția de design, iar pe cel de al doilea, pentru că am făcut practica de vară a anului V la sistematizare, pe care am prelungit-o cu încă două luni. Am judecat că dl profesor Salvanu era la sfârșitul carierei, pe când dl Mitrea era foarte bine cotat profesional și în ascensiune, așa că am considerat că el va fi atras de o sarcină atât de onorantă și provocatoare.
În acel an 1969 am ținut cursuri de „elemente de arhitectură” la anul IV seral al F.C.C, și am elaborat, în calitate de coautor, un îndrumător de elemente de proiectare a locuințelor.
Prima admitere s-a ținut în Sala Spoturilor din Cluj în septembrie 1970. Nu pot uita imaginea când, coborând pe o scară în spirală cu câte două scaune cu spătar în brațe, pentru a le transporta la locul admiterii, împreună cu prodecanul de atunci prof. Pop Viorel, acesta m-a întrebat foarte iritat de ce avem nevoie de două scaune? Prima proba era de desen liber!!!
Alegerea nu ne-a dezamăgit, iar dl Mitrea a dovedit că era demn de această sarcină. Personal, am fost angajată asistent preparator, apoi asistent, iar în 1978, am dat concurs pentru postul de șef de lucrări (cu condiția să intru în PCR) și am primit cursul de „teoria arhitecturii”.