David Sandu este un artist metalist. Cuvântul “metalist”, în acest caz, pare prea coercitiv.

Motivele sunt două: de formă și de substanță.

Ca orice limită din secolul 21, granița cuvântului metalist difuzează (este­ticienii occidentali preferă termenul de blurred-boundaries). Termenul dobândește o formă dinamică și se poate referi la arta și meșteșugul de a prelucra metalul în – să-i spunem – visare.

În ceea ce privește sintagma “artist-metalist” – în cazul tânărului biju­tier –, substanța acesteia se densifică tocmai prin povestea de alcătuire a fiecărui obiect. Bijuteriile și obiectele decorative create sunt, într-o mare măsură, teritorii estetice. Cum se poate asimila un teritoriu estetic unei citadele? Prin demers de formare. […]

Citiţi textul integral în numărul 2 / 2011 al Revistei Arhitectura.