RDW

Interviu cu Arhitectul Dorin ȘTEFAN

Prof. dr. arh Dorin Ștefan a fost premiat de Academia Română în anul 2010 cu premiul Duiliu Marcu pentru întreaga activitate.

Interviul este realizat de reporterul revistei Arhitectura – arh. Françoise Pamfil, la București, în luna mai 2011

Rep.: Este prestigiul profesiei în declin?

D.S.: Și eu mă întreb, mă întrebam și încă mă mai întreb ce e cu arhitecții și cu arhitectura? Dacă este să ne gândim în termenii arhitecturii sau la arhitectura din viața modernă, în contextul democratizării tuturor aspectelor vieții, societății, artei – atât a acceselor, cât și a finalității unei profesii – sigur că este în declin. Dar declinul vine dintr-o neînțelegere, pentru că arhitect și arhitectură reprezintă forma elitistă a edificării spațiului artificial construit, noțiunile de arhitect și arhitectură s-au banalizat atât de tare, încât atunci sigur că intră în declin. Dacă ne gândim la faptul că, astăzi, marea masă de construcție este, de fapt, o construcție corporatistă, sigur nu mai este nevoie neapărat de arhitect; poți să o faci după tot felul de planuri existente pe site-uri sau tot felul de planuri digitale existente în arhiva corporațiilor, care dezvoltă astfel de programe. Viteza de lucru și foamea de spa­țiu construit degradează ideea de arhitectură, dar arhitecții și arhitectura ar trebui să se desprindă de construcție. Eu fac tot timpul această departajare între construcție și arhitectură, considerând că arhitectura este cea care califică o construcție în arhitectură; iar rolul arhitectului este de a califica (vezi în extensia ideii Jean Nouvel în dialog cu Jean Baudrillard) un spațiu construit, care este doar utilitar, cum este cazul unei construcții. Dacă e să privim arhitectura din acest punct de vedere, al faptului elitist, atunci ea nu va fi niciodată în declin –, să acceptăm acest niciodată în sensul că va rămâne, probabil, permanent o nevoie de a califica un spațiu, adesea amorf, inert, plin de banalități.

 

Rep.: În ce măsură nevoia aceasta de calificare a unui spaţiu este alterată în secolul XXI?

D.S.: Nu este alterată în marja ei normală, elitistă. Ea este alterată, în principal, din cauza democratizării vie­ții, cu sute de facultăți și mii de arhitecți scoși pe an. Cam același aspect este și cu politically correct, face o serie întreagă de concesii unei departajări norma­le – practic, politically correct șterge tot felul de granițe între diferențe sensibile, devine totul foarte uniform, conform, atunci și valorile încep să se confunde. Ăsta este răspunsul unei democratizări a tuturor mecanismelor vieții adusă într-un fel la un exces. Este tot o formă de decadență – imperiul roman și alte imperii au murit și din decadență. Probabil că este acea stare înainte de o transformare destul de importantă care, probabil, se va întâmpla în relațiile din societățile

foarte dezvoltate, în relațiile sociale, politice, în viața societăților foarte dezvoltate. Și pro­babil că profesia de architect se va întoarce la acea marjă de 1% dintre constructorii pietrari care au devenit arhitecți și, doar acolo unde este nevoie de acel altceva pe care îl dă arhitectura, acolo vor exista arhitect și arhitectură.

Citiţi interviul integral în numărul 2 / 2011 al Revistei Arhitectura.

 

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog