RDW

Casa Basile Assan

Vederea principală a casei Assan din Bucureşti.
Faţadă finisată cu carouri din sticlă pe bază de alabastru, Innen Dekoration. Die Gesamte Wohnungskunst in Bild und Wort Herausgeber Hofrat, Verlag Alex Koch, Darmstadt, XXIV, 1913, p. 84

* Articolul a fost publicat în 1913 în Innen Dekoration. Die Gesamte Wohnungskunst in Bild und Wort Herausgeber Hofrat,
Verlag Alex Koch, Darmstadt, XXIV, 1913,

p. 84-95, traducere prof. dr. arh. Hanna Derer.

Bucureştenii privesc cu uimire şi curiozitate noua construcţie care este vila Assan, un edificiu rectangular, cochet şi de un alb strălucitor, operă a arhitectului vienez Marcel Kammerer – unul dintre elevii consilierului superior Wagner – care a fost finalizată la cinci ani de la demararea lucrărilor de execuţie. Noul stil aproape că nu a pătruns deloc în România, unde doar prea puţini cunosc şi apreciază acest nou univers de forme, ceea ce explică uimirea oamenilor care numesc această clădire „casa de porţelan” pentru că, datorită finisajelor de alabastru şi a formei tensionate şi simple, pare un templu luminos şi alb. Partea superioară a faţadei este tencuită alb, cornişa este colorată în albastru, alb şi negru.

Ca decoraţie a faţadei extrem de simple pe care se află intrarea, peste copertina joasă de sticlă, a fost realizat un basorelief care simbolizează fericirea familială. Trepte din marmură gri-deschis conduc în vestibulul pardosit cu plăci albe şi negre ce cuprinde şi scara şi de unde privirea poate să pătrundă, prin trei uşi de sticlă, în încăperile învecinate. Pereţii garderobei sunt tapetaţi cu pânză albastră, neagră şi albă, planşeul este alb, albastru şi argintiu, iar toate piesele de metal sunt din aluminiu. În salonul principal al casei, un spaţiu impozant, de mari dimensiuni, o cascadă de lumină se revarsă prin peretele vitrat cu cristal alb şi galben. Centrul de greutate al încăperii este format de şemineul flancat de două canapele.

O noutate o constituie dispunerea celor două nişe din marmură şi a celor două tablouri peste şemineu. Lemnăria este din lemn de lămâi, luminos, a cărui culoare este subliniată prin accente aurii şi albe. Mici vitrine aşezate în colţuri adăpostesc preţioase suveniruri aduse din călătorii, în timp ce mari fotolii comode şi paravane japoneze completează amenajarea confortabilă a salonului. O uşă în patru canaturi, surmontată de un relief din marmură, conduce în sufrageria spaţioasă, o încăpere extrem de luminoasă şi prietenoasă, în care pereţii sunt albi cu excepţia unui îngust contur verde; lambriul continuu pe întreg perimetrul camerei, bufetul şi cele două dulapuri, în care au fost încastrate în mod ingenios corpurile de încălzire care astfel pot fi folosite ca servante, sunt realizate din lemn gălbui de arţar. Din sufragerie se poate trece, pe de o parte, pe marea terasă acoperită cu o pergolă unde, vara, se poate lua masa, pe de altă parte, în salonul mic şi în seră. Pereţii celui dintâi sunt tapetaţi cu moar gri, iar cu această nuanţă precum şi cu griul covorului se armonizează perfect broderia şi aplicaţiile de catifea albastră de pe marginea pereţilor, dar şi medalioanele fotoliilor şi ale canapelelor.

Vitrinele şi mobilierul sunt din lemn de păr, de o nuanţă caldă, cu accente negre. Salonul de muzică, învecinat celui mic, este graţios şi elegant. Lambriul jos, pianul şi o mică orgă sunt din lemn de arţar, fotoliile şi scaunele sunt tapiţate cu moar crem cu dungi galbene. Acest salon de muzică a fost expus de curând la Viena. Biroul domnului este complet albastru-închis şi serveşte, prin amenajarea nişelor şi a colţurilor, în egală măsură la fel de bine lucrului şi odihnei; o decoraţie aparte a încăperii este, alături de tablouri, de obiectele preţioase aduse din Japonia ş.a., covorul minunat, ţesut după un proiect al profesorului Delavilla. Toate spaţiile parterului sunt amenajate pe baza proiectelor realizate de profesorul Carl Witzmann din Viena, execuţia revenindu-i lui J. Soulek din Viena. La parter se află şi bucătăria cu faianţă de porţelan şi anexele acesteia.

Citiți textul integral în numărul 6/2012 al revistei Arhitectura.  

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog