RDW

Note pentru Bienală

logo-partnaz-14MIA-CMYK

Bienala de Arhitectură de la Veneția se va desfășura în perioada 7 iunie-23 noiembrie 2014.

Paolo Baratta este președintele acestui important eveniment cultural, iar a 14-a ediție a Bienalei de Arhitectură îl are ca director pe arhitectul olandez Rem Koolhaas. Tema propusă Binenalei de Arhitectură este Fundamentals.

Romania este una dintre cele 41 de țări participante cu pavilioane naționale.

 

Acest interviu a fost realizat în data de 21 noiembrie 2013, la Centrul de Cultură Arhitecturală a Uniunii Arhitecților din România, cu membrii juriului internațional al Concursului național de arhitectură pentru amenajarea Pavilioanelor României  la 14-a ediție a Bienalei de Arhitectură de la Veneția – 2014.

Publicăm în acest număr o parte din răspunsurile primite.

 

Françoise Pamfil: Vă rugăm să explicaţi care este – în opinia dvs. – cea mai relevantă interpretare a termenului „Fundamentals” în domeniul proiectării de arhitectură.

Cristian Alexandru Damian: O interpretare a termenului „Fundamentals” folosit de Rem Koolhas, directorul viitoarei ediţii a Bienalei de Arhitectură de la Veneţia, îşi poate găsi originile în definiţia economică a acestui termen, unde informaţia calitativă şi cantitativă care contribuie la bunăstarea economică şi evaluarea pozitivă a companiei o reprezintă tocmai fundamentele acesteia. Astfel, o companie care are puţine datorii şi mult capital este considerată a avea fundamente puternice. Pentru a respecta, însă, contextul arhitectural, fundamentele reprezintă bogăţia elementelor de arhitectură acumulate de-a lungul anilor, de-a lungul istoriei – în cazul nostru, cea românească – şi care, comparativ, ar reprezenta capitalul, elementele de import putând fi considerate datoriile. Aşadar, cu cât raportul dintre elementele proprii şi cele de import este mai bine conturat, iar prezenţa celor două elemente deţine un procent coerent şi corect, fundamentele arhitecturii sunt mai puternice. Desigur, aceste fundamente pot să fie tradiţionale, personalităţi punctuale sau elemente de inovaţie.

Vlad Gaivoronschi: „Fundamentals” înseamă acele elemente de vocabular care sunt specifice edificării și ființării arhitecturii și o deosebesc de alte arte (Rem Koolhaas).

Care sunt „notele muzicale” are arhitecturii?

Aș desluși mai multe unghiuri, ferindu-mă însă de o abordare prea filologică, accentuând mai des pe două abordări: cea a raportului osatură/ornament, asociată materialității, masivității, tectonicii, tehnicii etc., într-o viziune pe traictoria Gottfried Semper/Pierre von Meiss. Cea a înțelegerii limbajului arhitectural, deopotrivă obiect și fenomen, lucru și locuire, într-o viziune de tip „matrice generatoare” à la Ch. Alexander.

M-aș feri să deslușesc „Fundamentals” până la nivelul cel mai fragmentat al unor cuvinte singulare, chiar dacă există CUVINTE, NOTE MUZICALE ce pot căpăta singure potențial metaforic… depinde întotdeauna de context, de sistemul de referință. Prefer asamblaje din care să nu lipsească materialitatea, substanța intrisecă a edificării și prezența vie cu habitudinile și ritualurile sale.

În ceea ce mă privește, „cuvintele” le-aș asocia cu vocația, calitatea lor de a însemna ceva. „Cuvintele” arhitecturii pot genera împreună fraze sau, mai mult, poeme. În absența cât de cât a unei vocații metaforice, „cuvintele” arhitecturii își pierd titulatura de „Fundamentals”, nu pot fi decât artefacte derizorii.

Privite lucrurile cu „viteze diferite” și la scări diferite, „Fundamentals” se poate traduce și în termenii lui C.N. Schulz de: tipologii memorabile (limbajul formei), tipologii ce ne orientează (limbajul specific al spațiului) și morfologii cu care ne identificăm (asamblaje abordabile cu toate simțurile). Deci, asamblaje în loc de cuvinte.

Ceea ce cred că l-a interesat pe Koolhas cu această bienală a fost reinterpretarea și noile abordări ale moderinității, având ca jaloane probabil cele cinci principii ale lui Le Corbusier, principiile arhitecturii organice, după Steiner sau Wright, principiile „raumplan” ale lui Loos (un exemplu de „absorbție” a modernității de către tradiție sau invers), time & space – Gredion, „the room” – L. Kahn, metabolism, bigness, icons & „parametric dreams” etc.

Cred că „nuanțele” modernității pot fi interesante și pot contribui la o „carte albastră reușită”…

F.P.: Puteţi oferi o previziune de temă următoare a secţiunii de arhitectură – ediţia a 15-a – a Bienalei de la Veneţia şi să motivaţi legătura (dacă există) cu precedentele. (2000 less aestetichs, more ethics; 2002 next; 2004 metamorph; 2006 cities, architecture and society; 2008 out there-architecture beyond building; 2010 people meet in architecture; 2012 common grounds; 2014 fundamentals;)

C.A.D.: Cu siguranţă, tematicile Bienalei de Arhitectură de la Veneţia evoluează spre o direcţie de definire tot mai clară a conceptului, fără a lăsa mult loc de interpretare. Începând cu viitoarea ediţie, durata Bienalei de Arhitectură se dublează (de la 3 la 6 luni), intenţia Fundaţiei Bienalei fiind aceea de a acorda o mai mare relevanţă acestei manifestări. Pentru 2016 – iar, în acest caz, totul depinde de viitorul director al manifestării – este probabil ca tema Bienalei să includă atât specificul local al fiecărei ţări participante, precum şi elementele de inovaţie în arhitectură, iar, cu siguranţă, rolul social al arhitecturii va avea un loc de cinste. Este, astfel, posibil ca ediţia din 2016 a Bienalei să trateze un subiect de tipul arhitectura şi impactul social.

V.G.: More than green.

 

F.P. Indicaţi un viitor apropiat pentru profesia de arhitect. Nuanţaţi modul în care acest viitor manifestă slăbirea sau consolidarea prestigiului profesiei (sau al teritoriului său autonom/hibrid de intervenţie al arhitecturii)

C.A.D.: În primul rând se naşte întrebarea ce este un arhitect? Un arhitect este, cu siguranţă, un artist. Un artist obligat să se înscrie în anumiţi parametri şi, ca orice artist, forţat să se supună mediului cu care şi în care activează. Bienala de Artă şi cea de Arhitectură încep să fie tot mai asemănătoare între ele, atât în expunere, cât şi în utilizarea conceptelor. Astfel, arhitectul va fi în viitor, aşa cum fusese odinioară, în primul rând un artist. În ultima sută de ani – acea sută de ani propusă ca temă unică ţărilor participante de Rem Koolhas sub genericul Absorbing Modernity 1914-2014 – societatea şi, implicit, arhitectura au avut un curs puternic ascendent. Nu cred astfel că prestigiul profesiei de arhitect va avea de suferit, ci din contră, atâta vreme cât arhitectura (reprezentând puntea de legătură în relaţia util-estetic) a avut dintotdeauna un rol fundamental în dezvoltarea societăţii.

V.G.: Posibil ca o rediscutare a calității arhitecturii să fie potrivită după decenii de LEED și BREEAM, mai ales acum, când încercăm să obiectivăm totul cifric, parametric.

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog